FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Șmenul textual sau experimentul bumerang
Text postat de Emanuel Cristescu
Un experiment în urma căruia abilitățile de clown al ritmului și rimei au fost puse în valoare. Și, iată, s-a demonstrat, că doi poeți importanți sunt atât de valoroși încât stilul le poate fi pastișat. Și, cu toate acestea, ei pot fi recunoscuți, chiar dacă nu în integralitate, chiar și din melanjuri textuale ingenios, insertate. Însă cel mai tare a ieșit în evidență reaua credință a șmenului textual. Căci șmen textual se numește procedeul. Care l-a decredibilizat total pe autor și care a arătat că "demersul critic" de discreditare a unei autentice valori nu este altceva decât expresia unei uri personale. Pe de altă parte "comentarii" ca acesta

„Să luăm, spre pildă, această poemă cu-tre-mu-ră-toa-re: “Neantul cîntă-n femei”. Așa o fi, dar să vedem de ce:

“Vestigii-strigoi, adăpost de-oseminte
La cumpăna lumii mormînt de cuvinte
Mari vulturi se-agită prin zările tulburi
Revendică-n ei moștenire de struguri”

Mai întîi, să observăm că sintagma “vestigii-strigoi” este atît de forțată, că scrîșnește-n dinți. Vestigiile sunt vestigii, strigoii-s strigoi și pot avea orice calificativ, numai ăla de “vestigii” nu. Mai ales că cică-s “adăpost de-oseminte”. Adică cine? Vestigiile sau strigoii? Sau împreunarea asta de vorbe în contra naturii?
Și unde-s “osemintele astea “adăpostite”? Cică nu oriunde, ci taman la “cumpăna lumii”!! Și “cumpăna” aia ce-o fi și pe unde s-o situa? Că sunt curios tare. Pun prinsoare că numai în capul poetesei, unde, desigur, există un “mormînt de cuvinte” care se trezesc, nitam-nisam, la viață? Ca strigoaicele. Mă rog: ca “vestigiile-strigoaice”, ca să fim în tonul expunerii lirice.
Bun. Un indiciu am avea: cică pe deasupra”cumpenei” ăsteia planează, amenințător, niște vulturi. De ce? Păi stați să vedeți ce fiziologie trăsnită! Prin vulturii ăștia ar staționa nește “struguri” care vin din moși-strămoși-vulturoși, lăsați fiind, probabil, cu limbă de moarte vulturească, puilor, cărora li s-a spus ceva de genul: bă vulturicilor, în puii mei! nu lăsați strugurii ăia din voi de izbeliște, aveți grijă cu ei, duceți-vă la notar și faceți zapis de “moștenire”, m-ați înțeles? Și vulturașii, piu-piu, fuga la notariatul lor vulturesc, cu hîrtiile testamentare-n cioc, să-și înscrie podgoriile viscerale în catastiful moștenirilor. Ioi! Să ne mai întrebăm care-i treaba cu podgoriile astea aeropurtate? nu mai are rost, ca să nu se spună că suntem cîrcotași.”

demonstrează inapetența pentru înțelegerea poeziei a distinsului postator. Habar nu are să citească și să înțeleagă un poem în logica poetică. Pe care o înlocuiește, probabil, cu logica gastronomică în care este posibil să aibă ceva dexterități.

Un singur exemplu: spune imprudentul procuror textual de ocazie: “Vestigiile sunt vestigii, strigoii-s strigoi și pot avea orice calificativ, numai ăla de “vestigii” nu” Adică de ce vestigiile nu ar putea, poetic vorbind, avea calificativul de strigoi? Iar strigoii nu ar putea fi vestigii? (În fapt, strigoii, într-un plan metafizic, chiar asta sunt, rămășițe, adică vestigii, respectiv suflete ale unor oameni!) Că probabil va fi fost dat vreun edict peian care să înterzică astfel de sintagme? Să fim serioși. Poezia, adevărata poezie, cultivă asocierile surprinzătoare, paradoxale. Oximoron se numește procedeul. Subtilitatea trimiterii textuale îi scapă distinsului coleg, cititor de suprafață al textului. Domnia sa nu poate percepe și înțelege aliajul. Sinergetica existenței acestuia. Percepe doar componentele. Adică, de exemplu, staniul separat, cuprul separat. Pentru nimic în lume nu are acces la conceptul și realitatea „bronz”! Lectura segregaționistă de tipul „Mai ales că cică-s “adăpost de-oseminte”. Adică cine? Vestigiile sau strigoii?” care duce cu gândul la celebra lecturare din Vocea Patriotului Naționale, demonstrează clar cecitatea recepționării textului și a mesajului textual ca halou al textului carnal adică al primului nivel poematic. Poezia nu se receptează pe silabe ori părți componente. Poate doar poezia mnemotehnică să fie receptată astfel. Însă rolul acesteia este cu totul altul. Poezia, în general, presupune o cheie de lectură. Cheie pe care lectorul trebuie să o aibă. Ori să vină cu ea de acasă. Această cheie este departe de a fi o aglutinare de cunoștințe. Un fel de grohotiș informațional. Cheia de lectură înseamnă armonie, înseamnă inovație, creativitate, semnificat și semnificant, într-un cuvânt, intertextualitate. Primitivismul perceptiv se limitează, de regulă, la înțelegerea primului strat textual. Precum procedează și distinsul nostru practicant al șmenului textual. Care este victima propriului său experiment. Experiment care nu demonstrează decât distanța imensă la care se află față de înțelegerea poeziei. Am să-i ofer distinsului câteva hinturi care îl pot apropia de înțelegerea poemului pe care printr-o păguboasă lectură disociativă a încercat să-l, crede domnia sa, decredibilizeze. Dacă va fi cazul voi reveni.

Într-o lume în care conceptul de patriotism este cumva negat, pus la zid, ca nefiind de bonton, autoarea inventează o formulă poetică în care, cu inteligență și creativitate, fără ostentație și fără să intre în cătarea detractorilor care denigrează un astfel de sentiment, reușește să-l invoce și să-l valorizeze. Și, evident să-l transmit㠄Sămânța-n sămânță miracol să lase” „ Poezia „Neantul ce cântă-n femei” poate fi lecturată prin cheia de lectură a prețuirii a ceea ce Ioan Paul al II-lea, celebrul papă cu viziuni mondialiste, denumea „Grădina Maicii Domnului” Astfel capătă sens sintagma „vestigii strigoi” Vestigiile, într-o lume normală, pot fi percepute ca amintiri frumoase, scumpe, glorificatoare ale unui trecut, mai mult ori mai puțin fast, însă de care nu ar trebui să ne fie rușine. Pentru că ele sunt ori ar trebui să fie istorie. Istoria noastră. Legitimatoare. Americanii caută ori își cumpără astfel de vestigii. O existență milenară le are. Și le are din plin. Și cu toate acestea într-o percepție snoabă, care face jocul „marilor vulturi care se agită prin zările tulburi” și care „revendică ei moștenirea de struguri” ele, amintirile, vestigiile, devin „vestigii strigoi” adică vestigii care se transformă în apariții fantomatice și care fac ori ne fac rău. Adică ne fac să ne percepem „c-am fi niște soli ai rușinii” Însă, „fiind botezați drept copii ai luminii” metaforic spus, nu ne-am pierdut și nu ne pierdem, adic㠄mai ținem din cele lăsate de zei”. Acest „mai ținem" fiind un remember acuzator al modului în care, toți ori unii ne privim, ne percepem, ne valorizăm și ne prezentăm la scara lumii și a istoriei. Prăpastia dintre cele două posibile ipostaze „soli ai rușinii” și „copii ai luminii” ar putea prefigura nonexistența, neantul. Și acesta este strigătul de alarmă al poemului. Acuzator. Așadar, după cum ușor se poate observa și demonstra, poemul are logica sa poetică iar lectura de tip destructivist nu poate duce decât la decredibilizarea acestui tip de lectură. Redau integral poemul în care s-a încercat intrarea nu cu sfiala normală intrării într-un templu – un poem valoros este un adevărat templu – ci cu picamerul!


Neantul ce cântă-n femei

Vestigii strigoi, adăpost de-oseminte
La cumpăna lumii mormânt de cuvinte
Mari vulturi se-agită prin zările tulburi
Revendică ei moștenirea de struguri.

Pământului parcă i-ar fi chef să sece
Și apelor noastre trecutul să-nece
Dar fie-ne-aproape pâinea de case
Sămânța-n sămânță miracol să lase.

Ne pare c-am fi niște soli ai rușinii
Fiind botezați drept copii ai luminii
Mai ținem din cele lăsate de zei
Neantul, ce cântă și azi în femei.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu cred, bre, musai, că ai făcut așa ceva!
Dar mi s-a părut curios că a intervenit cineva să radieze un com care, față de altele,- scîrbos de aluzive și încărcate de aceeași obsesie cacofonică față de persoana mea - nu avea în el mare lucru de alertant. Doar această, desigur, vizibilă ștangă, vîrîtă cu scop precis. Că juvetele ăsta subdezvoltat la trigonul cenușiu, dirijat de maciolfina lui lactantă, nu e-n stare să priceapă că discută cu oameni care au ceva glagorie la cutiță și nu cad, - ca fraiericiu de el - în cursă.
Sigur, m-am gîndit că a radiat comul ăsta căldicel, dpdv al conținutului, ori cineva care vroia să-l protejeze, pentru că intervenția ta ulterioară îl făcea de kakofonie, ori intervenția ta la un editor, pentru a evita ulterioare implicații fără sens.
Cam asta a fost.
Că, după păpușică ăsta bombardat cu tărie, nu mă iau nici dacă-l văd în ștreang! Sunt humanoizi febrili și epicentrici care nu prezintă nici un interese real pt oameni cu scaun la cap. Cel mult, un interes profesional pt biologi și psihiatri.
Ăsta. ecsintescu.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-19 18:59:46
         
 
  greseala ta, Ioane, e ca polemizezi obsesiv cu EV, (am folosit, desigur, un acronim si un verb moale, constrans de exigentele la moda ale locului), fara sa pricepi ca personajul e un efect, nu o cauza. un produs ajuns, in fine, dupa cateva convulsii, experimente si ezitari metodologice, la deplina lui maturitate. un erou de linia-ntai care face (cu mici si discrete ajustari ulterioare) ceea trebuie sa faca, obedient si la timp. pentru asta a fost de ajuns sa i se cultive (cu oarece finete si in sensul dorit) cele cateva vulnerabilitati evidente: iluzia genialitatii, criza de identitate, lipsa de repere morale si nevoia de protectie. pana una-alta, a ajuns periculos de departe, si, logic, va trebui sacrificat. de ce nu urmaresti tu procesul asta din peluza? cum poti sa crezi ca eu iti cenzurez comentariile cand stii prea bine ca am renuntat la functia de editor? tot ce se valideaza sau se invalideaza aici poarta, de acum, o singura (inocenta, alba) semnatura.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 18:21:01
         
 
  În gura ta, ecsintescule, care ești o tîrîtură de turnător, nu m-aș uita nici dacă aș avea certitudinea că adevărul chiar ăsta ar fi.  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-19 16:31:06
         
 
  Si, jupane, la ora asta, aflat intamplator pe malul lacului, e randul meu sa simtesc (eventual, monstruos) cum, undeva, nu departe, 2 angelice manutze/albe si grasutze, se freaca pline de satisfactie...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 05:06:31
         
 
  dom Peia, daca stiuca a batrana ajunge pana la urma in tigaie, sa stii mata ca asta nu e numai pacatul pescarului care-i plimba pe sub bot o tinichea frumos colorata...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 04:48:46
         
 
  Si repet. RS mi-a dat convorbirile voastre! Este ADEVARAT!  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 23:59:28
         
 
  Ioane,
Cenzura a fost facuta de RS.
Adica va dati in barci, paracioase mici!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 23:51:32
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Marchiza îngerilor, bre?  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 23:21:20
         
 
  si, distinsul meu coleg Peia, ce e asa de greu de priceput? daca-ti iubesti pudelul cu iubire ecologica, atunci il urmezi indeaproape, cu farasul si maturica...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:39:36
         
 
  Ioane, nu ma pot lupta cu Bubico. Stapanul nu-l mai lasa cu mine, singur, la fereastra. Si, apropos, perfidule, nu mai provoca Angelica / Creatura.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:25:30
         
 
  Nu sunt acasa, nu am calculator, dar cred ca le am undeva si am sa ti le trimit.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:12:19
         
 
  Acuș, că veni vorba...
Se mai găsesc pe la tine duelurile alea dintre noi doi, că eu le caut de vreo oră și nu dau de ele.
Poate le-oi găsi prin aiureala asta de calculator, dar pînă atunci, dacă nu le găsesc poți să-mi spui dacă le ai? Or fi la tine pe pagină? Nu m-am uitat.
Aș vrea să le postez la mine în pagină, ca să vază lumulița asta cum doi ageamii ca noi, care NU suntem membri, dăm niște mici lecțiuțe de versificație și spirit!
Of course, cu permisiunea ta!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 22:05:49
         
 
  R. Ștef.,
Drept să-ți spun nici nu eram sigur dacă tembelul ăla nu a scris două inițiale oarecare, așa cum a mai făcut, să creadă lumea că cine știe cu ce subterfugii umblu eu!
De aici și prudentul apel.
Sau somație, mă rog.
Dar dacă ai apărut tu, înseamnă că tu fuseși.
Păi îl lași pe tembelul ăla să-ți colporteze numele așa cum are chef?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 22:00:56
         
 
  De data asta ești beat, Cercele!
Cum te mai duci în halul ăsta la vecernie?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:58:40
         
 
  Ioane, te descurci excelent si singur, evident, nu m-ai sunat, nici acum, nici altadata. Mi-ar placea totusi sa gasesti un sinonim mai bland pentru "a soma", daca nu cer prea mult.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 21:54:43
         
 
  Ioane,
am o veste buna pentru tine.
Ti-o spun repede ca, ti-am zis ca plec la vecernie.
Ma sunat unu' din Toronto, ca-ti spusei io ca multi diasporeni cata poezii de calitate pe Europeea, si m-a intrebat de tine, ca-i place stilul tau si mi-a cerut chiar si adresa ta de email si o poza daca am. Adresa ta nu o am dar o poza de-a ta am, din cartea aia de epigrame unde suntem amandoi, dar nu pot sa-i trimit poza aia ca-i o poza veche decand erai normal.
Trimite-i tu un email si-o poza.
Uite aici adresa lui de email :
[email protected].
pupici !
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 21:51:47
         
 
  RS, repet apelul!
Te comunici cu bulă ecsintescu și-i spui nu-ș' ce depre viața mea personală, așa cum a susținut aici, într-un com, care văd că s-a radiat?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:43:25
         
 
  Du-te bre și mai cioplește prin casă vreo mobilă, vreo somieră, vreo varză, ceva!
Ai reușit să mă plictisești.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:41:12
         
 
  Ce sa-ti fac Ioane daca nu le ai si cu alte limbi romanesti !
Da' calcasi sau nu ? Dupa cate vad e pozitiv.
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 21:35:42
         
 
  Cercele,
După ce că ești un scriitor pîrît, mai faci și-n potecă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:27:24
         
 
  De aici a fost radiat comul lu Lulică Frînaru-ecisntescu, care spunea, la un moment dat, că RS i-ar fi comunicat lui nu știu ce amănunte legate de viața mea personală!
Drept care îl somez pe RS să infirme sau, dimpotrivă, că a făcut așa ceva.
Probabil că și comul a fost șters din același motiv.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:26:50
         
 
  E-atita multe liștine in sat
Doar compona fintinii sõt belenghe
In stada principal lovit de benghe
Nem țacanit, nem tu drac inPeiat.
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 20:06:39
         
 
  Ai luat tu legătura cu "apropiații" mei prin girueta de pe căpățîna-ți vidată!
Mai bine ia sfîrcu ăla iar în omușor și spune-ți o poveste-n gînd cu capra cu un ied!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 20:05:39
         
 
  Tu ce te hlizești p-aici, măi pui de curfutiță?
Ți s-au blocat gingiile în biberoanele mumă-tii adoptive și ai început să paști lactoze etilice din ele?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 15:21:06
         
 
  Gata! N-ai pic de snaga! hi hi hi !
Esti un om rau la suflet! hi hi hi !
Suferi in tacere. hi hi hi !
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 14:04:04
         
 
  Cum se autoelogiază, mr. Cristescu!
Ce-i place să stea pe soclu!
Zici că e siamez cu ecsintescu!

Stați liniștit, domnu Cristescu, nu vă mai dați curaj, că ați furat-o rău! Pe față, cu dovezi clare, nu prin catacombele teoretice al hermeneuticii!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 13:04:18
         
 
  Pentru câteva ore am plecat. Ne tachinăm mai târziu. Doar știți, qui s'aime se taquine! Între timp, distinsul coleg Peia își va linge rănile. Nu puneți la inimă distinse coleg. Trece. Cu un text bun!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 12:24:36
         
 
  Radu, "c'est mieux plus tard que jamais!" Mă bucur că, în sfârșit, ai ajuns la vorbele lui ecsintescu în ceea ce privește onestitatea! Asta nu înseamnă că îi dau dreptate 100%.

Scriu de pe un Violon d'Ingres! Revin.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 12:20:50
         
 
  Emanuel, faptul ca eu nu m-am nascut poet n-ar trebui sa te consoleze. chiar si actul lecturii presupune onestitate. macar interioara.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 12:15:06
         
 
  Ioane,
Tu mai ai viata sociala sau personala? Mai iubesti si tu vreun pat cu suflet? Toata ziua si toata noaptea te dai stamba pe Europeea? Du-te, ma baiatule, la bai.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 11:54:01
         
 
  Ioane,
Te-a facut chisalita! Ramane ca-n seara aia!
Hi Hi Hi !
Scriu dupa un fix. Revin!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 11:51:53
         
 
  Acu stau și mă gîndesc că fiecare înțelege din chestia asta cam ce-l duce capul!
Adică ceea ce se vede pe la suprafață.
Are dreptate domnu Corbu: păi dacă nu scîrmi în adînc după barabulele alea existențiale, cum să pricepi?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:50:06
         
 
  Ups!
Dar am mai citit-o!
Da', dar fără iesplicațiile dlui Corbu... am rămas, oximoronic vorbind, în stare de perplexitate!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:47:15
         
 
  "Din fuga scoaterii halatului: în stadiul în care vă aflați, oricare vă va fi de folos."(Cristescu Em.)

Tot din fuga halatului, am dat peste "Apocaliptica textului", de O.Soviany.
Oare cu asta să încep?
Explicați-mi, domnu Patron, că ard de nerăbdare să încep să mă cultiv.
OXIMORONIC!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:44:38
         
 
  Și nu sunt, bre, poet, îți mersi pt calificativ, dar, fără falsă modestie, nu sunt.
Poeți sunt cei pe care-i știu eu, dar care nu intră, se pare, în vederile largi și cuprinzătoare ale exegeților de pe aici!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:41:50
         
 
  "Am priceput, da, trebuie să pun mîna pe-o carte?"

Din fuga scoaterii halatului: în stadiul în care vă aflați, oricare vă va fi de folos.

Radu, da 99,9999% îi dai? Ce bine că apăruși!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 11:35:56
         
 
  N-am atata rabdare, scriu cu un mobil. Dar promit ca am s-o fac.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 11:31:51
         
 
  R. Ștef., mr.,
Pentru că metafizica mea e la pămînt, precum tocma explică Luminăția-Sa, dl patron, iesplică-mi, rogu-te, ce vrusăși să zici cu vorbele astea:
"...poti aduce la lumina zilei incredibilele putregaiuri ale mortaciunilor din adanc."
Eu, mărturisec, sunt blocat.
O-XI-STRIGOIC!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:20:40
         
 
  Addenda: am uita să vă semnalez adîncimea contextuală și conexiunile substructurale ale paradoxului metafizic dîn podzolica agriculturală!
Iote: OXIMORN - OXIMOROI - OXISTRIGOI VESTIGIOȘI!
Păiii, cînd vă spui e că e scris adînc?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:17:11
         
 
  Emanuel e un distins profesor. Valeriu, un sculptor de succes. Ca -mi place sau nu, Peia, un poet. Asta nu inseamna ca-i dau dreptate 100 %. Dar numai tulburand nebuneste siropoasele unde, poti aduce la lumina zilei incredibilele putregaiuri ale mortaciunilor din adanc.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 11:12:14
         
 
  Și mai distinse patron,
Am priceput, da, trebuie să pun mîna pe-o carte?
Dar mă aflu într-o gravă dilemă!
Care?
Că... sunt cam multe prin jur!!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:10:18
         
 
  "Poezia, adevărata poezie, cultivă asocierile surprinzătoare, paradoxale. Oximoron se numește procedeul. Subtilitatea trimiterii textuale îi scapă distinsului coleg, cititor de suprafață al textului. Domnia sa nu poate percepe și înțelege aliajul. Sinergetica existenței acestuia."(Cristescu-Corbu)

Uau!
Deci, poiiezziiia cultivă, cu cuuultivatoru, nește Asociații. Cooperatiste. Dar, atenție! nește alea de rămîi cu gura căscată,- în termeni acdemici: surpinzătoare.
Spilingit spus: pa-ra-doxa-le!
Adică ceva care e peste doxa fraierilor de rînd! Căci cu agri-cultura nu se ocupă toți neaveniții. Deci trebuie să îți însușești, mai întîi, terminologia potrivită, adică specifică, adică metafizică, bre, s-o spunem pe de-a dreptul, ce ne mai încurcăm în... perifraze academice!?
Anșea.
Deci metoda, deci, are o denumire academico-metafizică și se numește OXIMORON! (O veni de la oxiuri?!) Care e ceva că pui două lucruri zăpăcite cap la cap și iote, că iese o frumșșșață dă metaforă. Sau ce? Mă rog, ceva care iese. Acușa, după ce cultivarăți, oximoronic, barabulele alea "pa-ra-doxa-le", aveți grijă să ajungeți la bulbi, adică în profunzime solului agricultural, nu faceți ca unii care rîcîie ca fraierii pă la suprafață. Deci riscați, deci, să vă pomeniți cu pătulu gol dă oximoruni. Pardon!... moroni! Și, vorba aia, fără "aliaje" agriculturale, rămîneți cu sinergia faptelor în pom!
V-am zis.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:08:06
         
 
  Distinse coleg,

Vivisecția s-a terminat. Diagnosticul a fost pus iar tratamentul poetic recomandat. Renunțați la procedeul lecturii cu picamerul și puneți mâna pe carte pentru a înțelege poezia. Pentru scrierea poeziei continuați. Nu aveți nevoie decât de timp, sinceritate și muncă. Știu, veți zice, cum eu care știu să scriu nu știu să înțeleg și să interpretez? Exacta așa este. Acesta este sindromul ori paradoxul Peia. Succes.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:57:45
         
 
  "Vestigii-strigoi"... auzi!!!
Și cică știe ce e aia poezie!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:50:11
         
 
  Doomnu Corbu, doomnu Corbu, bre,
Nu numai că știu să citesc și să interpretez, dar miros dintr-o privire care-i poet și care impostor!
Mai mult: atîta vreme cît eu, doar jucîndu-mă, pot să manufacturez o mie de poezele pe zi, așa, ca ale protejatei matale, pe care o vîrîrăți în Uniune, crede-ți-mă cu puteți veni și cu mama hermenuticii în ajutor și nu mă convingeți!
Păi dv. credeți că poezia ține de "șmenul" aranjamentelor de culise, că e unealta băgătorilor în față? Nu, dom'le, poezia ESTE FĂCUTĂ DE UN POET, asupra căruia coboară aripa îngerului, și nu de bîzdîcul interpretativ și răsuflat al nu știu cărui critic, care trăiește parazitînd truda și suferința Poetului. Am sesizat chestia asta de mult și tare m-am revoltat!
Cît privește cititorul... har Domnului! Înțelege și el ce poate, cam așa, ca domnia-voastră, care bateți cîmpii teoretici fără grație!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:45:23
         
 
  Că acuza vine de la domnia voastră e o onoare. Pentru că se anulează singură. Și pentru că, nu contest știți, probabil dintr-o genă benefică ori din multă transpirație să scrieți poezie. Din păcate, pentru domnia voastră, nu știți să citoiți și să interpretați poezia. Nu aveți instrumentul perceptiv. Cu primitivismul picamerului nu se poate recepta poezia. Domnul Genneanu a sintetizat perfect: Marele Scriitor nu există fără Marele Cititor. Și aceasta nu reprezintă o condiție sine qua non a existenței. Adică nu este un păcat nici să fii scriitor nici să cii cititor. Mare ori mic.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:34:02
         
 
  Aha, și-am mai priceput ceva: nu păcătosul care face e de vină, ci ăla care-l prinde asupra faptului!!!
Nu realizați ridicolul în care vă plasați, susținînd o așa teorie?
Vai!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:30:09
         
 
  Domnu Corbu,
V-am vexat!
Da' rău, nu mai așa.
Fibrilați, cum văd, de mînie!
Nu, dom'le, oricîte opturi teoretice ați face, habar n-aveți de poezie, ce s-o mai dăm cotită și să ne împleticim în considerații teoretice fade.
Să fiți iubit, dar ăsta-i adevărul!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:27:08
         
 
  "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"!

Vă supraapreciați. Aveți așa de multe lacune de logică poetică și nu numai, că, pentru mine, este o joacă de copil să vă frăgezesc, textual vorbind, la orice oră din zi ori noapte. Și asta pentru că eu nu umblu cu tertipuri iar Eropeea reprezintă un proiect angelic nu unul malefic.

PS. Simplul fapt că ați scris "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"!" vă devoalează clasa și complexul poetic perceptiv.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:20:37
         
 
  După ce ați scris "comentariul" menționat de mine între ghilimele, v-ați demonstrat "posibilitățile". Cu vârf și îndesat. Și ați mai arătat inutilitatea, pentru domnia voastră, a mestecării comentariilor "filozoafe" sic! Nu trebuie să beau un butoi pentru a-mi da seama de calitatea vinului. Evident am forțat cu această analogie. Trebuia să fi scris poșircă!

Ați vrut să legitimați păcăleala ca procedeu de critică literară. Eu v-am deconspirat înaninte să-și facă efectul. Faptul că v-am considerat, inițial, de bună credință, nu pe mine mă acuză! Am bănuit că umblați cu vreun plan diabolic, așa cum l-ați provocat, tot diabolic pe ecsintescu de v-a căzut în plasă și a avut nivelul redus. Însă am sperat, că onestitatea va prevala în acestă dispută. Recunosc m-am înșelat. Însă, când am ajuns acasă, am verificat. Și am constatat malvesațiunea. Pe care am făcut-o publică imediat astfel încât hohotul pe care vi-l pregăteați s-a transformat în rictus. Efectul bumerangului, distinse coleg. Nici în justiție probele ilegale nu au valoare. În plus încercarea domniei voastre de a fabrica probe este și imorală. Știu, vă forțați să râdeți dar nu este râsul domniei voastre.

"Domnu Corbu,- o întrebare: cînd ați ajuns la atît de elaborata, doctorala, academica variantă interpretativă a poemei de mai sus?"

V-am mai spus. Diatriba dumneavoastră are și va avea efect contrar. Acum am citit și decriptat poemul. Pe care, dacă aveți stofă, îl puteți combate. Dar critic. Nu emoțional impresionist, cum aveți dreptul să o faceți, procedeu care în realitate nu spune nimic despre poem. Ci numai despre gusturile și procedurile dumneavoastră. Dacă atacul domniei voastre nu s-ar fi declanșat probabil că m-aș fi preocupat de altceva.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:14:49
         
 
  Ce-o fi tocat în sine, dom Corbu, ce-o fi frămîntat în somn problemele!... "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"!
Gata, recunosc, am amuțit, așa hermeneutică rar mi-a fost dat să văz. Enorm.
Și să simt. Monstruos.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:05:47
         
 
  Of!
Doamne, cîtă teorie, cîtă străduință, cîtă scrobeală aruncată pe lucruri mărunte!
Chiar și acum mai umblați cu cercu', domnu Cristescu-Corbu, după ce ați căzut într-o ditamai capcana?! Dv. și adepții dv. zeloși?
Păi dumneavoastră știți cîte comentarii din astea, "filozoafe", am mestecat eu, pînă mi s-a acrit de ele?
Asta, mai întîi, ca să nu aveți impresia că dați lecții de flexarea mîinii unui gimnast!
Și, mai apoi, știți cîte jucărele din astea, pentru care vă dați atîta străduință, s-au scris pînă acum? "O, tu nici gîndești, jupîne"! Dovadă că nu știurăți nici care-s poezelele protejatei mnevoastră!
N-ați făcut nici măcar elementarul gest de a vă informa pe loc, așa cum credeam că veți face, totuși!
Ați luat, cu alte cuvinte, magister, o plasă cît ciorapii Insolite, puși cap la cap, de mare!!

Nu mă mai obosesc să vă desfac compoziția chimico-hermeneutică de mai sus în elementele ei primare, de stanioale și arame, ca să nu vă mai pricinuesc oarece disconforturi - ajunge ce v-am făcut!

"Vestigiile" alea "strigoi" este o formulare scrîșnită, gen Elena Toma, domnule. Cum scrășnit e tot textul. (Apropo: aci vă dați, subiectiv, cu părerea sau faceți o critică din aia... ăăă... obiectivă, vînjoasă, teleologică?) Dacă ar fi scris-o Lenuța, ați fi sărit în sus ca arcul de la pedala de accelerație! Dar așa, - este o găselniță loryntică de excepție, nu?!

Domnu Corbu,- o întrebare: cînd ați ajuns la atît de elaborata, doctorala, academica variantă interpretativă a poemei de mai sus? Înainte de incidentul ăsta sau după? Vreau să zic, ați participat efectiv la încropirea ei, dîndu-i indicații prețioase talentoasei sau abia acuș, după, cînd taman ați aflat că îi aparține?
Toate ca toate, dar mi-a plăcut treaba cu"strugurii" ăia! Bre, ani în șir să fi stat aplecat asupra poemuței și nu-mi trecea prin cap așa ceva. Sunteți mare, dom'le, ce mai! Ce Călinescu, Ce Simion, Ce Manolescu, dar, mai ales, ce Ștefănescu - uite, colea, Corbu super/criticul, super/intertextualistul - se răsucește Mincu în mormînt de oftică!
Eu sorb cu sete nemărginită giuvaerurile lexicale ale domniei-voastre, vă mărturisesc! Îmi îmbogățesc bagajul critic cu rarissimile dv. sintagme.
Vivat și să ne trăiți, să ne mai învățați!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 09:51:09
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE