|
|
|
|
|
|
|
|
|
Despăgubire |
|
|
Text
postat de
Lidia Vernescu |
|
|
Despăgubire
Aveam de ales între speculații, Monalisa și oameni. Oamenii mureau triști. Unii apucau să miaune stins și se cereau mângâiați între urechi. Doreau să-I privești în ochi în acel moment și să le citești pasajele în care erau pedepsiți criminalii în serie. Trebuia să repet, rar, metodele de tortură și să revin asupra descrierii figurilor lor când înțelegeau. Așa era acea seară în care făceam specululatii despre cojile de pe capul președintelui. Monalisa fugise cu motanul vecinilor și nu mă simțeam părăsită.
Voi depune o coroniță de caprifoi pe movila Monalisei. Am pus o pastilă de țânțari în bucătăria de vară și am îngropat-o în grădină, după ce am acceptat despăgubirea de la doamna cu Nova (m-a rugat să nu-I dau numele). Este divoratata, are o afacere care șchioapătă, datorii la bancă și îi e teamă ca nu cumva să se drogheze fata ei de 16 ani, Stanca. Am luat banii și am felicitat-o pentru alegerea numelui fetei. A vrut să doarmă liniștită și am zis fie, odihnește-te. Îmi e suficient că ești femeie. Ai voie să mă minți.
Am ales oamenii pentru că îmi amintesc de Monalisa și felul în care ea primea dragostea mea. Când voi simți că se apropie, îl voi ruga pe cel care miaună cel mai tare să aleagă locul în care poate dormi profund, cu vise frumoase. Acolo îmi voi săpa singură o groapă, o voi umple cu var și o voi acoperi cu o prelată. Nu vreau să rămân datoare nimănui. Vreau să pun mâna sub cap și să mă odihnesc liniștită.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|