|
|
|
|
|
|
|
|
|
Necunoscutul |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Te-am iubit atât de mult
încât m-am uitat chiar pe mine
îngerul m-a părăsit
aripa pe care i-am uns-o cu seva osului meu
și-a luat zborul din punctele mele cardinale
am rămăs doar eu
și acest necunoscut care mă bântuie
visează cu visele mele
dimineața îmi savurează cafeaua
și respiră din bula mea de aer
odată l-am rugat să-mi vorbească
despre tine
despre sentimentele noastre stinse-n scrumiere de ceară
el nu și-a ridicat privirea
pentru că ochii lui erau ochii mei
tăcerea lui era gura mea
sfetnic trupului nu-mi poate fi
el este propria mea umbră
mulată pe bordura caldarâmului unei străzi
plină cu zăpadă ancestrală
acest pantomim
care-mi redă fiecare cuvânt
fiecare reflex
fiecare gând
vreau să-l uit
să-l alung pentru totdeauna
dar el mă strigă din mine
cu numele tău
mă prefac că nu-l aud
m-ascund după o coastă smulsă din trup
ca tu să-ți aduci aminte c-ar trebui
să ningi peste mine cu bulgări de carne.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|