PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
GÎLCEAVA VASILISCĂI CU LUMEA Text postat de Gheorghe Rechesan Nici prin gând nu-mi trecea, să mai trebuiască să scutur colbul de pe letopiseţul aista şi să mă aştern la depănat întîmplări năzgubăne, da’ iacătă, că-n lavra cea cu mururi sinilii, s-a stîrnit iară mare lărmuială. În zarvă de surle şi trîmbiţe se înturnă în schit, ca fiica cea risipitoare după o hălăduială pe coclauri, o ucenică năbădăioasă, pre numele ei de rîndaş în ale buchiselii, Vasilisca. Şi zic zău lui Dumnezeu, precum un vasilisc fioros ierea, căci numa bine ce intră pe poarta binecuvîntată a mitocului, că se şi porni să zdrăngăne din cobza-i dogită (izvodită din doagele unui antal de stejar ţeapăn şi strunită cu maţe de mioriţă beteagă de gălbează ), lălăindu-şi cu înverşunare stihuirile. Da’ barem de-ar fi avut un dram de har ori de glagorie-ntrînsa, n-ar fi fost bai, printr-atîta foşgăială de prozodieri, mai mari sau mai mici. Plină de fudulie însă, ca o Balkyrie bărbătoasă şi cheptoasă, din cele trăitoare prin raiul ca o crîşmă al nemţilor cu picerele moi de zamă de orzoaică, ţîvlea cît era ziulica de mare de-şi înfundau satistiţi fraţii şomoioage de cîlţi ori pămucă în urechi, să nu-i mai auză prozodierile ! Ascultaţi, numa olecuţă din rostirea dînsei: „culcată în iarbă, relaxată, privesc la cer plutesc odată cu norii iar iarba mă mângaie pe şira spinării rece, ca un şarpe mi se încolăceşte până aproape de creierul mic… mă desprind din locul unde eram acum şi în unduiri calde cu senzaţii tari plutesc sus, cât mai sus…unde mă duc? un nor alb mă ia de mână şi mă aşează pe un petic de cer de acolo până şi norii mi se par mici… dar ei, ca nişte copii se joacă în ochii mei transformându-se în feţi -frumoşi, balauri, zmei albă ca zăpada, pitici, împăraţi, cenuşareasa doamne, ce frumos este printre ei! deodată, norii se întunecă, razboiul începe... norul de la est se războieşte cu cel de la vest se bat în tunete, fulgere…cine va câştiga bătălia? atmosfera se încinge încât nu mai văd bine; un tunet mă scutură din locul meu şi cad ca un ghem pe un nor gri, care a pierdut războiul… plânge de ciudă iar eu alunec odată cu lacrimile lui în iarba mustind apă de ploaie" Nu v-am spus? Curată balkyrie balcîză din ceriuri, niţel lăcrimoasă, dar învîrtoşată-n sîmţire! Geaba o povăţuiau fraţii să nu mai hie aşa firoscoasă, geaba diaconul Radu îi dădea pilde de stihuire plăcută, mironosiţa căznea mai departe în izvodirea-i păcătoasă, băgînd cu de-a sila buchia în ochii mirenilor şi tăciuni sub coada satanei, stîrnind cu muzichia-i deşănţată pînă şi guguştiucii care picoteau la umbră pe sub olanele schitului. Amarnică muiere! De frica ei şi iadu’ ar îngheţa, iar Belzebuth şi-ar lua cîmpii, lăsînd poloboacele cu smoală să se sleiască şi focul ăl veşnic să se stingă.… Credeţi fîrtaţilor că-i destul? Nici pomeneală, vă mai arăt o cîntare de să vă îngheţe şi cerneala în călimări: "Aud frământarea trupului tău Parcă e sâsâitul unui şarpe Oasele scârţâie, încheieturile te dor Cartilajele nu mai sunt elastice O tenie a evadat din intestinul subţire Şi ţi-a mâncat toată măduva spinarii Larvele ei mişună în tot creierul. Lipitorile au ieşit de prin toate venele Îmbuibate de sângele blestemat Lâncezesc pe altarul umbrei tale… Demonul a intrat în tot sufletul Doar faţa a lăsat-o întreagă Să vadă cu ochii spectacolul agoniei… Pietrele de la ficat şi rinichi s-au înfrăţit Şi au creat un munte: vârful lui ascuţit Ieşit din piept îţi poartă ca pe-o ofrandă inima… Dintr-un colţ al camerei se aude în surdină Ultimul prohod al mântuirii tale…" Dară toate opintirile de a culege temenelele cetitorilor şi ale ucenicilor rămaseră sterpe, căci nicicînd în lavră o asemenea plăsmuire uricioasă nu s-a mai auzit. Atunci, văzînd că pe cale dreaptă nu izbîndeşte, ipochimena o luă pe dindos, lăcrimînd prin toate cotloanele că-i oropsită şi are sîmţăminte alese, da’ că fraţii o pizmuiesc pentru harul ei nemaivăzut şi o cîrcotesc fără pricină. Cădelniţînd pe la icoanele mucenicilor, nu băgă de seamă că în căţuia-i de stihuri nu aromeşte tămîie curată, ci damf de afurisenii şi putoare de trufie pîrlită: "Poemul meu a fost împuşcat şi umilit De alicele unui vânător crud si rău Nu l-a ochit bine, chiar dacă l-a ciuruit Ecoul cuvintelor, s-a risipit în hău. Mă uitam; din fiecare gaură curgea Sângele cuvintelor grele, fără noimă Sufletu'-mi în taină şi-n suferinţă plângea Gândea, cum să-mi reconstruiesc vechea poemă. Am pus fiecare vocală şi consoană În silabe, găurile i le-am astupat I-am oprit sângele din fiecare rană Cu iubire, spre calea dreaptă l-am îndrumat. Dacă vreodată vânătorul mai încearcă Să-l rănească, nu va fi niciodată iertat Şi-n legea creştinească şi cea mai firească Va fi de mine în vecii-vecilor, blestemat!" Cîţiva fîrtaţi mai slabi de înger se spăimîntară foarte şi le slei duhul ăl stihuitor, gîndind să-şi facă repegior catrafusele şi s-o zbughească din schit. În zadar aruncarăm pe dînsa cîteva ciuturi de apă rece, descîntînd-o de ducă-se în pustii şi o sfătuirăm să-şi mestece bine buchiile între măsele înainte de a le slobozi, căci vasilisca rămase de neclintit. Luînd pildele înţelepte în şagă şi întorcînd voroavele pe dos, cum întorci o blană puchinoasă, dînsa mergea mai departe orbeşte, călcînd în străchini şi bătînd amarnic în bucoavne ca-n tingiri, de ziceai că-i v’un zaiafet de iarmaroc cu ursari în schit, nu o lucrare duhovnicească. Amu mă căznesc din greu ce lămurire ar fi potrivită şi ce dezlegare să găsim tărăboiului: să lăsăm boscoroditoarea de stihuri şleampete să prozodească nestingherită, cum ştie dînsa, ori s-o tăvălim prin dohot şi fulgi de gaiţă şi s-o urcăm în clopotniţă, în văzul tuturor mirenilor spre veşnică pilduire.Căci dzîce voroava ceea ‘nţeleaptă: dacă nema putirinţa pen’ ce chichirez gîlceava ? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE