|
|
|
|
|
|
|
|
|
apoi foamea |
|
|
Text
postat de
Ecaterina Bargan |
|
|
și te trezești într-o dimineață
cu cearcăne sub ochi, cu dureri în frunte,
fără câteva kilograme și
cu siguranța că nu mai ești copil
că nimic nu te mai poate face fericit
vezi golul din tine din jur
tot ce știi despre viața nu te ajută acum
ești prins cu rădăcini cu tot în mecanismul lor
care te supune să fii o bucățică
de perfecțiune
umbrele și răcoarea sunt
ca să nu te închizi în pământ
frământarea mâinilor
ca sângele să se încălzească
totul devine un mijloc către
ceva prea exact
mișcările cu care îți învelești oasele
sub tălpi
îți acoperă neputința
cu nepăsare
asta va fi cea mai rece zi
întâi va veni setea
setea va fi tot mai mare |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"umbrele și răcoarea sunt
ca să nu te închizi în pământ"
asta mi-a plăcut!
fă ceva în folosul lui"cu care" ce urmează... |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2010-06-04 19:32:06 |
|
|