FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Câteva reflecții pe marginea tragicului sfârșit al elitei politice și militare poloneze
Text postat de Amelia Cojocaru
Cumplitul accident de la Smolensk m-a făcut să reflectez puțin asupra a ceea ce a lăsat Poloniei și Europei acest grup important de oameni de stat. Reflecția în direcția asta e cu siguranță mai rodnică decât cea asupra cauzelor accidentului, fiind puțin probabil să aflăm vreodată adevărul.

Puțini știu că actualul curs al politicii poloneze nu este urmarea toanelor a doi gemeni ciudați, sau rezultatul reacției la evenimente „neprevăzute”. În 1999 Dieta vota „Legea privind limba polonez㔠prin care, (citez din lege): „polona constituie elementul fundamental al identității naționale și un bun al culturii naționale”, “conservarea culturii și avântul ei nu e posibil decât grație protecției limbii”, etc, etc. Printre altele, legea constrânge organele de stat și instituțiile publice la protejarea limbii. Să vă mai amintesc reacțiile „elitei” noastre la Legea Pruteanu?? Apă de ploaie, o ploaie acidă și la fel de mortală ca furtuna de la Katyn. Peste mai puțin de un an, Congresul Culturii Poloneze a avut ca obiectiv reflecția comună asupra stării patrimoniului cultural și asupra ierarhiei valorilor în ajunul intrării Poloniei în UE (2004), iar în 2001 frații Kaczynski, anticomuniști autentici, catolici fervenți și, firește, eurosceptici, puneau bazele Partidului „Lege si Justitie” de orientare conservatoare. Iată, deci, că gemenii erau „o emanație” a Poloniei profunde.

Cu răbdare și har s-a pus la punct o strategie pe termen lung, culturală, dar și politică privind modul cum Polonia se poate integra în familia europeană și-și poate păstra în același timp identitatea națională. Clasa politică poloneză, la unison cu elita culturală, au reprezentat poporul polonez în toate instituțiile europene, asumându-și toate riscurile care decurg de aici (cunoașteți, probabil, faptul că, anul acesta, Parlamentul european a condamnat Polonia pentru homofobie. Ministrul educației, Roman Giertych, a propus o lege prin care se caută a se limita propaganda homosexuală în școală. Demn de remarcat este că în discuțiile din Parlamentul european, deputații polonezi au fost solidari în a apăra valorile familiei, în ciuda presiunilor psihice mizerabile la care au fost supuși).

Atunci când un partid își asumă o orientare de dreapta, în Polonia chiar are acoperire. Între clasa politică poloneză și cetățenii polonezi există o relație democratică electori-reprezentanți, dar și una umană (vedeți, probabil, la televizorul personal cât de iubiți sunt liderii politici, îi vedeți pe oameni simpli plângând cu lumânări în mâini, vedeți doliul real de la Varșovia). Asta, pe de o parte. Pe de alta, elita poloneză dispărută la Smolensk lasă o strategie pe termen lung. Sunt convinsă că cei care vor veni o vor continua, câtă vreme se vor identifica cu Polonia profundă.

Un proces asemănător a avut loc și în Cehia, ambele țări din est fiind extrem de reticente față de anumite prevederi din Tratatul de la Lisabona, pe care l-au semnat cu mare greutate și numai după ce au obținut numeroase derogări. Și în România există un partid popular, de „dreapta”. Din, păcate, nu este decât o formă fără fond (la fel ca și socialiștii ce vindeau BCR pe 400 milioane de euro, sau încheiau contractul cu Bechtel fără licitație publică, ca în orice țară bananieră!).

O încercare de explicație: Prăpastia existentă între elita cultural-politică din România și valorile României profunde este imensă. Care om politic din România (cu excepția bufonilor binecunoscuți) își poate asuma, la modul serios, o strategie pe termen lung care să vizeze apărarea intereselor și a identității naționale? Și nu mă refer la exhibițiile jenante, făcute în scopuri electorale pe la mânăstiri. În vreme ce, la Cestokova, la începutul anului universitar, zeci de mii de studenți împreună cu președintele lor Lech Kaczynski s-au rugat zi și noapte, făceau și ale noastre elite ce puteau: în 1996 candidatul prezidențial Nicolae Manolescu s-a aflat la catedrala mitropolitană din Iași pentru a se închina în fața moaștelor Sfântului Andrei aduse din Patras. Împreună cu liber-cugetătorul Iliescu, Petrică Neulander și Emil Constantinescu, marele critic a făcut o serie de declarații pioase accentuând importanța prezenței sale acolo în acea zi Mare. Peste 10 ani în cap, raliindu-se, firesc, alor săi, de dreapta și deci îngrijorat profund de actualitatea cosorului lu Moceanu, Nicolae al nostru (sau al lor) urla străpuns de aberațiile acestui cult al „mumiilor”. Imaginați-vă, numai, să fi îndrăznit vreun om politic român să facă ce a făcut președintele Poloniei. Vă imaginați ce acuze de extremism i s-ar fi adus în presa noastră (?).

Sau altfel: câți români, trimiși în Parlamentul european de electori români au o poziție care să-i reprezinte pe aceștia, și nu aderă rapid la opinia grupului parlamentar din care fac parte? Când vor înțelege intelectualii din România, bine poziționați în ONG-urile ce reeducă poporul, că ei fac în această țară aculturație, că România este într-un regim semi-colonial datorită lor??? (spre exemplu, Polonia nu a cunoscut „criza”, iar Cehia s-a oferit să împrumute FMI-ul cu bani!). Din nou, apă de ploaie…
Când va înțelege elita cultural-politică din România că această scindare și neasumare a identității duce la extremisme? Istoria e plină de asemenea exemple. Ungaria, fără ca fenomenul să ajungă la proporțiile din România, a început să înțeleagă, sub presiuni extremiste venite de jos (vezi Jobik) faptul că maghiarii de rând nu pot fi apărați în fața rechinilor globaliști decât de o elită care să-i reprezinte. Extremismul apare atunci când elita nu vorbește în numele majorității ci, în contra sa în numele unor valori străine acesteia, și de jos irupe vulcanul până atunci astupat cu bolovani civilizați (să ne amintim cum socialiștii maghiari au vândut, cam ca la noi, aproape tot ce se putea vinde). Priviți la ce se întâmplă în Ungaria, azi. Un naționalist român va ridica nedeslușit din sprânceană și va tăcea ardelenește, un gândac elitist cocoșat de teamă va scrie secretos și transpirat la Bruxelles aderând a mia oară la conceptele democrației și înfierând masele grobiene, iar ăia cu fundu în trei luntre îi vor admira pe maghiari și îi vor plânge de milă Alinei Mungiu dacă se vor trezi și ai noștri – asta în spate, iar în față vor ridica din umeri obosiți. Dar gândacii aliați cu căldiceii, deși puțini, au susținere grasă și de-aia îi vom vedea pe aceiași oameni atașați unor înguste grupuri de interese financiare ducând lupta datului la gioale, fără viziune politică, acceptând cu lașitate orice le cer instituțiile globale, neasumându-și o linie proprie.

Încă un exemplu: după ce în ultimii 10 ani unirea Basarabiei cu România s-a pus în presă în termenii lui „cât ne-ar costa”, „ăia de fapt sunt ruși”, „ia mai lăsați-ne cu rușii că noi acum intrăm în UE”, anul trecut a cunoscut brusc un reviriment de amploare, atunci când s-a hotărât altceva pe plan internațional (vezi vizita președintelui Bush la Constanța, în 2008). ONG-uri cosmopolite ca Pro Europa, Hyde Park, etc., pentru care identitatea națională e un balast anacronic, sunt marii naționaliști din Basarabia, numai un idiot neînțelegând că aceste ONG-uri sunt „sub comandă”.
Ei bine, de curând, Rada de la Kiev (aflu din presă), a permis utilizarea largă a limbilor grupurilor naționale (urmare a venirii la putere a rusofonului Ianukovici, firește). Credeți că a interesat pe cineva evenimentul, având în vedere că românii din regiunea Cernăuți vor putea utiliza limba maternă (sigur, e exclusă o politică unionistă în acest sens, dar una de întărire a identității lor, da!). Titlul din presă se referea la limba rusă!

Concluzie: elita noastră apără valorile laicității, precum sora noastră mai mare, Franța. Ca atare, e o elită franceză. Adică europeană. Lech Kaczynski și ceilalți apărau valorile poloneze, adică era o elită poloneză, adică europeană. Vedeți, de aceea România nu este o țară europeană.
Patria mea, România, nu este reprezentată de nimeni, noi nu existăm în Europa, decât la nivel etnografic, în dicționare. Politic nu.


Acum serios, dacă ar fi căzut o aeronavă, Doamne ferește, în care ar fi fost întreaga elită a României, și-ar fi pus cineva problema că a fost atentat?

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Scuze pentru erorile de tastare din intervențiile mele.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-12 09:51:27
         
 
  În 12 februarie ac. Am primit în inbox mesajul de mai jos:
“Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania
Papa Benedict al XVI-lea a declarat astăzi, 12 februarie 2010, că un "dialog constructiv", între ortodocși și catolici va reprezenta "germenul unității întregii Europe".

"Un dialog constructiv între ortodocși și catolici va însemna nu doar un germen al unității și armoniei, pentru țara dvs., ci pentru întreaga Europă", a spus acesta, cu ocazia primirii episcopilor catolici români veniți într-o vizit㠓ad limina”, o deplasare pe care episcopii europeni trebuie să o facă o dată la cinci ani pentru a reflecta misiunea lor din propria dioceză, Papei.
Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania
Cea mai mare parte a populației românești (87%), se declară ortodoxa.
"Deci, mărturia fraternității între catolici și ortodocși are o importanță aparte: ea trebuie să prevaleze asupra disensiunilor și neînțelegerilor, și să deschidă inimile spre reconciliere", a spus acesta.
©autor KSLCatalin / - publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 4 /2010
Pentru Papă, "un domeniu de colaborare - deosebit de importantă astăzi - între cele două religii” este "apărarea rădăcinilor creștine ale Europei, a valorilor creștine, și mărturia comună asupra unor probleme privind familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea vieții publice și ecologia.

"Angajamentul comun pe astfel de teme ar aduce un aport sic! important in creșterea economică, morală și civilă a societății".
Papa Benedict al XVI-lea a avertizat, de asemenea, împotriva pericolelor "care vizează în prezent familia" într-o societate secularizată și dezorientată.
El a amintit rănile cauzate de "avort, corupție, alcool și droguri, ca de altfel și metodele de control al nașterilor, incompatibile cu demnitatea persoanei umane".
Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania
Pentru remedierea acestei situații, este nevoie de "un angajament decisiv în promovarea valorilor creștine în societate", a mai spus acesta.”








Am trimis expeditorului următorul mesaj:


„Nu am inteles pozitia Ortodoxiei fata de aceasta propunere. Pare a fi foarte rezervata. Sau imi scapa mie nuantele. Personal gasesc initiativa foarte necesara si in spiritul secolului in care traim. Eu as merge mai departe. Fundamentalismele religioase au fracturat lumea si intretin conflicte sângeroase si fara noima in timp ce planeta se indreapta spre distrugerea mediului de viata al oamenilor. As vedea necesara si de o importanta capitala deschiderea unui dialog interreligii. Ce ar fi daca bianual capii tuturor religiilor s-ar intalni intr-un loc oarecare pentru a inceape un dialog al coexistentei?”

Am primit apoi răspunsul de mai jos:

„Pana in acest moment, intr-adevar, nu exista o pozitie a Patriarhiei Romane Ortodoxe fata de aceasta declaratie, intrucat stirea apare in premiera pe platforma Lacasuri Ortodoxe, la doar cateva ore de la eveniment.
In cazul in care va exista o pozitie de raspuns oficiala, ea va fi publicata in paginile noastre.
Subscriem si noi la toate celelalte puncte atinse in comentariul Dvs.!

Multumim pentru mesaj si pentru faptul ca ne sunteti aproape!
Administratia Lacasuri Ortodoxe „


Am fost plăcut impresionat de răspunsul „Multumim pentru mesaj si pentru faptul ca ne sunteti aproape!” și mi-am spus că, deși nu reprezintă poziția oficialilor BOR, iată, se poate!

Îmi propusesem chiar să supun subiectul dezbaterii pe Europeea. Apoi m-am gândit, dată fiind diversitatea cultural religioasă a membrilor europeici, că s-ar putea să nu fim cu toții pregătiți pentru a aborda cu deschidere și fără fanatism o astfel de problemă. O fac totuși acum cu rugămintea de a vă expune civilizat și în respectul celorlalți opiniile față de acest subiect.

Eventual putem deschide un nou topic.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-12 09:49:51
         
 
  Sunteți istoric și știți mai bine ca mine cum "de bună voie" s-au unit sub același paloș comunitățile și au pus bazele stratelor naționale. Apoi voința populară nu-i așa? etc. etc.

Cunosc din discuții directe reacțiile centripete pentu UE ale multor profesori în special din țările frncofone. Etc. Nu acestea și nici contraexemplele nu reprezintă subiectul.

Eu am subliniat că UE, aeastă construcție aproape ireală, ca realizare, și-a dovedit utilitate mult mai devreme decât își închipuiau chiar și cei mai optimiști eurooptimiști sic! Acesta este fondul adică esența.

Neelegantă analogia cu plenara, etc. Să revenim la idei. Nici dusul cu zăhărelul. Că nu am definit cine duce cu zăhărelul. Nici fanatismul. Etc.

Am vizitat un celebru homeopat. (Cred în această știință ținută la obroc de marile companii farmaceuitice transnaționale) La un moment dat m-a trimis la biserică. Ortodoxă. M-am îtrebat: două treimi din populația planetei este sănătoasă fără să facă semnul crucii! Am renunțat la a-l mai consulta!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 23:33:35
         
 
  "exemplu strălucit - realizarea UE", "renunțarea de bunăvoie la o parte din suveranitate"

Să vă dau câteva contraexemple: 2006- Franța respinge prin referendum Constituția europeană, Olanda respinge prin referendum Constituția europeană. I se schimbă denumirea, devine Tratatul de la Lisabona și e introdus pe ușa din dos, în cea mai mare parte a țărilor nemaifiind supus la vot, cu excepția Irlandei unde prin propria Constituție se cerea asta. Irlandezii spun NU, se repetă votul. Ați văzut vreodată o bătaie mai mare de joc de orice principiu democratic? Și asta în condițiile în care toată ofensiva mass-media era "pentru". Credeți că așa s-au constituit statele naționale?

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 23:18:44
         
 
  Despre adunarea liderilor religioși la aceeași masă pentru a dezbate viitorul religios al umanității...

ce să spun, utilizați termeni total inadecvați, parcă și văd o plenară cu tovarăși ce pun la cale planul cincinal și cum să atenuăm prin compromis diferendele.

Destinul religios al umanității, cum vă exprimați este trasat de Dumnezeul treimic în conlucrare totdeauna cu omul și cu voința liberă a acestuia, așa cum ne învață Sfânta Scriptură; nu știu dacă Aceasta include și "minima moralia" a lui Ioan Jorz:)

Acum mă scuzați, poate continuăm discuția mâine. Am ore de dimineață la clasa a cincea... Sunt copii superbi, avizi de cunoaștere, ar fi păcat să vină în facultate neformați și ușor de dus cu zăhărelul.



 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 23:07:54
         
 
  Știți cum sunt jucate bogățiile Africii pe degete de națiunile puternice? Și știți de ce? Pentru că orgoliile naționaliste sterile îi împiedică să renunțe la o parte din suveranitatea statelor africane și să constituie Statele Unite Africane, de exemplu. Cu politici coordonate.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:58:59
         
 
  Interpretați eronat formularea mea. Nimeni nu poate limita suveranitatea statelor însă statele însele pot renunța voluntar la o parte din prerogativele lor de suveranitate. Un exemplu strălucit a fost realizarea UE care și-a dovedit eficiența mult mai devreme decât până și europtimiștii credeau că și-o va dovedi!

Cât privește insistența întrebării cu privire la legitimitate am răspuns clar și concis: "Legitimitatea oricărie puteri într-un sistem democratic nu poate fi dată decât de rezultatul scrutinului realizat conform unor standarde credibile și acceptate voluntar." Eu vorbesc despre o legitimitate rațională și emoțională. Nu de una mistică, ocultă ori mai știu eu care. Mondializarea reprezintă o construcție rațional-emoțională subsumată unui scop nobil: salvării planetei și odată cu ea salvării omului și națiunilor.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:56:31
         
 
  Domnule Corbu, referitor la treaba cu suveranitatea limitată, îmi pare rău dar am depășit naivitățile lirico-umaniste. Eu încercam să discut principii absolut recunoscute în politologie. Cine poate limita suveranitatea statelor și în temeiul a ce?? Știm că la ora actuală instituțiile globaliste se bazează pe forța a câtorva mari state. Eu vă întreb încă odată: care este legimitatea unor organisme suprastatale deoarece statul național e legitimat prin cetățeni, se bazează pe o cultură comună și relativ omogenă, Imperiile erau legitimate prin dreptul divin, monarhii unși de biserică, totul se făcea la lumină. Repet, aștept să-mi spuneți sursa legitimității imperiului transnațional modern de care vorbeați. Dacă nu mi-o veți spune, înseamnă că e una ocultă, iar adepții teoriei conspiraționiste au dreptate.

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 22:46:15
         
 
  Stimată Amelia Cojocaru, cred că și domnia voastră aveți aceiași problemă, de comprehensivitate. Explicam, pentru a da greutate adjectivului emoțional, modul în care mass-media a înțeles să "îngroașe" și să "senzaționalizeze" (termenul îmi aparține) tragicul accident. Era o introducere (necesară, atunci când te adresezi unei doamne) la discuția despre "elite veritabile" și context istoric. Pentru că - vreți, nu vreți - folosiți acest tragic eveniment pentru a dezvolta un subiect.
Revenind la "elite"... Asistăm doar la o luptă între ideologii. La folosirea acestora în mod propagandistic și manipulator. Pot să înțeleg (comprehensiv) o ideologie, sau alta, dar nu pot accepta niciuna dintre cele care, în numele/temeiul unor principii (religioase, democratice, istorice etc.) decretează/statuează inegalitatea socială! Oi fi eu un adept, întârziat, al socialismului utopic, un activist în slujba (neretribuită) MORALEI (și nu mă refer la acea "minima moralia" la care se reduce creștinismul) un revoluționar, nu știu! Știu că termenul "elită" ar trebui să fie sinonim cu acela de "erou civilizator"! Dacă nu vi se pare prea mult. Cu stimă,

Ioan J
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-04-11 22:29:05
         
 
  Nu, "dispariția suveranității" ci "renunțarea la unele prerogative ale suveranității naționale".

Nu aș vrea să intru pe un teritoriu minat însă eu visez la ziua când capii tuturor religiilor se vor așeza la o masă și vor începe discuții serioase privind destinul religios al umanității. Am primit recent un e-mail în care se vorbea deja despre propunerea Papei de a se iniția un demers în acest sens.

Legitimitatea oricărie puteri într-un sistem democratic nu poate fi dată decât de rezultatul scrutinului realizat conform unor standarde credibile și acceptate voluntar.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:28:45
         
 
  O chestiune punctuală. Naționalismul german, așa nazist cum era, introdusese un fel de organism de reglementare a introducerii abuzive de neologisme în limbă. Cînd era vorba de a introduce termeni pentru un domeniu oarecare, acesta se consulta cu cei care doreau să introducă noua terminologie și oferea cele mai bune și mai competente sfaturi pentru a evita barbarismele și invazia neologismelor inutile.

Motivația era extrem de subtilă. Stricarea limbii însemna o slăbire a resurselor spirituale depozitate în limbă. Neologismele nu mai aveau familii de cuvinte în limbă și slăbeau sistemul și coerența spirituală a limbii, înlesnind uitarea vechilor cuvinte pătrunse de duhul limbii. Vorbitorii care uzau de prea multe neologisme deveneau tot mai libertini. Limba veche și profundă era ignorată și odată cu ea toată zestrea formatoare pe care o conținea implicit.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-11 22:21:48
         
 
  :)

Domnule profesor, "standardele democratice acceptate voluntar" înseamna reeducarea operată de o elită transnațională întocmai cum era cea cominternistă, bineînțeles prin elita băștinașă cu care poate stabili căi de comunicare și pe care imperiul occidental o instruiește în acest sens.

Încă odată vă întreb: care este sursa legitimității "Republicii Federale Terra"? Vă rog să aveți în vedere și următoarele:

Denumirea de mai sus este una înșelătoare. O puteți mai degrabă numi "lumea", "absolutul", "imperiul", etc. Dacă aveți în vedere păstrarea identităților, ea, Republica...există deja, doar ce altceva este ONU? Dacă o doriți, însă, în termenii unei puteri absolute, care ar fi, totuși, sursa legitimității sale? În politologie, pe un teritoriu dat, și o anume populație, puterea este una singură, este imposibil să existe două puteri (a nu se confunda cu exercitarea puterii unde avem separația clasică a celor trei puteri).

Țin să mai precizez ceva: tema ridicată de dvs face subiectul tuturor celor patru Evanghelii sinoptice, dacă nu știați. Nu vreau să intru în amănunte, dar instituirea unei așa-zise republici federale Terra, presupune:

1. Dispariția suveranității statelor naționale

2. Eradicarea definitivă a religiei (care poate fi înlocuită de surogate ecumenice, dar asta e cu totul altceva)

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 22:15:18
         
 
  http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/criza/polonia-ameninta-monopolul-gazprom-in-europa-182328.html
http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/zacamant-imens-de-gaz-descoperit-in-polonia-suprematia-rusiei-amenintata-1007616
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7116209-corneliu-vadim-tudor-rupt-protocolul-prm-pdl-nivelul-bucurestiului-anuntat-face-alianta-psd.htm

Cu putina imaginatie puteti gasi legatura dintre cele trei link-uri
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-04-11 22:08:31
         
 
  Standardele democratice acceptate voluntar de toate națiunile oferă legitimitate unui concept al viitorului Republica Federală Terra.

Altfel naționalismele puternice își vor impune voința asupra națiunilor mai slabe. De exemplu sistemul financiar monetar actual bazat pe o monedă de rezervă internațională de emisiune reprezintă manifestarea de voință a unei națiuni capabile să deplaseze în cca trei luni 250 000 soldați cu toată logistica în oricare punct al planetei. Celelalte națiuni asistă. Multe din ele NEPUTINCIOASE. Într-o lume negociată și bazată pe standarde democratice se poate hotărâ de comun acord. Știu că este prematur, știu că va mai curge mult sânge pe planetă însă nu uit conflictele franco-germane (Alsacia și Lorena) care acum par ireale și nemotivate.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 21:59:31
         
 
  Mulțumesc tuturor pentru semne.

Domnule Ioan Jorz, scuze, dar cred că aveți o problemă de comprehensiune. Eu nu dezbat aici tragedia televizată a poporului polonez ci tocmai destinul unei elite veritabile, care a fost sacrificial, adică hristic, spre deosebire de nemernicia vânzătoare a unei false elite (chiar dacă operațional ea ne reprezintă, vrem-nu vrem).

Domnule Corbu, naționalismul reprezintă instrumentalizarea politică a etniei (neamului). Democrația s-a fondat astfel. Am o întrebare pentru dvs: globalismul (asta înțeleg prin acele pericole planetare la care faceți referire), adică alt "ism", altă ideologie, pe ce se întemeiază și care este sursa legitimității sale?

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 21:42:01
         
 
  Lumină, Amelia, pentru cei duși și pentru felul în care înțelegi să îți expui reflecțiile.

Pentru Dumnezeu, două din afirmațiile de mai jos mă îngrozesc...
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2010-04-11 21:29:23
         
 
  "Intamplarile" care se intersecteaza mai multe planuri, cand interese legate de evenimente au acelasi beneficiar, cand apar greseli omenesti care ajuta destinul, este rational ca si in astfel de cazuri sa-ti pui intrebari despre o anumita logica a coincidentei.
http://www.gandul.info/international/gazul-din-polonia-eliberarea-ue-de-dependenta-de-rusia-5817817
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-04-11 21:23:48
         
 
  O poziție de conștiință. Pe care o apreciez deși în ceea ce privește ușoara elogiere a euroscepticismului am o opinie contrară.

În opinia mea, afirmarea și consolidarea identității naționale sunt absolut necesare însă nu trebuie să ducă la naționalism. De altfel naționalismele și fanatismele de orice fel au produs și produc multă nenorocire. Naționalismele ignoră pericolele planetare reale. Mondooptimismul poate salva planeta și odată cu aceasta identitățile naționale. Individualismul naționalist poate salva orgolii temporale și atât.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 21:14:52
         
 
  Comentariul domnului Iftimie a fost o glumă, cam sinistră - e drept, dar totuși o glumă. Reușită, aș spune. Eu am zâmbit și, ca Ilie Moromete, mi-am zis: A' dracu nea Vasile! Uite unde l-a dus gândul!

Despre text ce-aș putea spune? Cred că este scris emoțional, sub influența unor titluri de prima pagină. E (a fost) o tragedie, pentru familiile celor dispăruți, pentru prieteni, colaboratori ș.a. Până la o tragedie a poporului polonez... mai este! Se poate vorbi de durere, regrete, compasiune pentru victime, dar nu de o tragedie a poporului polonez. Cât despre elite, mai ales când este vorba despre cele politice, aș mai reflecta, aș fi mai prudent în mânuirea termenului (conceptului) pentru că lupta surdă (uneori zgomotoasă) pentru acapararea puterii și, mai ales, îmbogățirea nerușinată ce o urmează, n-au nimic în comun cu ideea de elită!

Destinul unei elite vertitabile nu poate fi decât unul sacrificial, christic!
(Ioan Jorz)

Cred că în afara asumării unui destin sacrificial nu se poate folosi nici măcar sintagma "om politic" - darmite termenul de elită!

Cu stimă,

Ioan J

P.S. Chestia cu istoria scrisă de învingători rămâne valabilă, cred. Să lăsăm timpul să cearnă! De prea multă vreme istoria se scrie de pe poziții ideologice, pentru a mai fi o chestie serioasă!
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-04-11 21:11:04
         
 
  erata..
typo,
inaintasilor,
Doamne fereste
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-04-11 21:09:23
         
 
  Încercam să compar,,, mă simt și eu polonez măcar pentru o zi, român,,, mi-e rușine să-mi spun.  
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 21:08:04
         
 
  N-au fost numai politicieni, asa cum bine zice MIM, au fost oameni, au avut familii, au fost asteptati, sigur acasa, erau iubiti, aveau prieteni, rude... chiar daca erau ziaristi, avocati, politicieni, clerici, bancheri...
Un pios omagiu celor care, au vrut sa aduca, un pios omagiu si ofande, inaitasilor martiri...
Aducerile aminte isi cer aduceri aminte.
Bravul popor polonez va trece si peste acest dramatic si neasteptat accident.
Flori pentru neuitarea lor.

Amelia, e bine ca ne-ai orientat, in bine, ne-ntelegerile noaste firesti...,
vorba ta,
Doamne ferseste!

t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-04-11 21:03:59
         
 
  ok, ștergeți-l.  
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 21:01:11
         
 
  Sincer, d-le Vasile, comentariul d-voastră este unul dintre cele mai jenante (ca să nu spun "cretine comentarii") pe care le-am citit pe acest site. Înainte ca cei dispăruți să fi fost politicieni, au fost oameni. Să înțeleg că doriți moartea cuiva?

 
Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-04-11 20:38:44
         
 
  Sincer, imediat după ce am auzit știrea m-am întrebat de ce ai lor și nu ai noștri.  
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 20:29:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE