FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
FORȚA MORALĂ (din "Duminicalii", 2006)
Text postat de nicolae tudor
Omul din fața mea are o barbă albă ce contrastează plăcut cu măsliniul feței. Stă rezemat de spătarul scaunului, cu cotul sprijinit de cantul mesei. Nu-i deslușesc bine ochii din umbra borului pleoștit al pălăriei. Privește numai în jos și respiră rar, adânc. Dacă nu s-ar mișca după ritmul respirației, ai jura că e o statuie gânditoare. Pulovărul bej surprinde cu un desen grafic al bătăilor inimii orientat în sus și retezat brusc. Parcă ar fi tulpina unei plante ciudate răsărite pe corpul lui și... cineva i-a retezat înflorirea. El însuși, parcă-i o respirație taiată cu foarfeca.
- Jucăm o tablă? îl îndemn, cu gând să-l liniștesc după ce voi mânca… bătaie!
- N-am noroc! Oricum, m-am săturat să-l tot aștept. Ce dreptate e aia că dă într-o zi norocul peste tine?! Proștii ca mine-l așteptăm pe Dumnezeu să ne facă dreptate, da’ io nu mai pot s-aștept. Nu sînt îngândurat, nu sînt supărat, am ajuns la disperare! Și… nu mai am viață.
Îi văd doar dinții albi flancați de doi nichelați. Mă privește neîncrezător, dar imediat simt că nu-i mai pasă cine sunt.
- Poat' să vină și să mă pună la-ntrebare... Mai bine-nchis decât printre oameni sfidători și abuzivi. Dacă legea și forțele ei nu știu, nu pot sau nu vor să facă echilibru moral, am dreptu’ să fiu împotrivă. E nevoie de-o Forță Morală care să curețe totu’ de jos în sus.
- Stați puțin, dumneavoastră vreți să pedepsiți oamenii? Ar însemna să-i pedepsiți pe toți…
- Fiicare om trebuie să aibă frică, prin conștiință nu se rezolvă nimic. Cei care au relații în structurile puterii nu au frică de lege. N-au interes să se facă dreptate morală. Cine nu-i cinstit trebuie identificat și obligat să se schimbe. Trebuie dat un semnal de adunare oamenilor cinstiți și găsită o soluție... Oamenii cinstiți sînt prea timizi, expectativi și iertători. Aceștia nu conștientizează că sînt o forță care ar putea schimba lumea. Se simt vinovați ei înșiși pentru că n-au spus o vorbă potrivită undeva, sau că au tăcut prea mult. Unii au întins mâna peste gard și au luat un buzunar cu prune verzi și se cred... infractori. De aceea tac. Ei, care sînt, prin calități, niști Iisuși pe pământ.
- Cea mai mare înțelepciune este să iei lucrurile așa cum sunt... Să-L lăsăm pe Dumnezeu să-și defi-nitiveze lucrarea...
- Dumnezeu trebuie ajutat. (Gândesc: trebuie să fii tare Bun pentru a fi atât de dur cu semenii tăi. Să fie aceasta scânteia care aprinde fitilul Apocalipsei?! Să fie Omul Bun - o Speranță, un Dumnezeu?) Toate firele duc la un întrerupător numit conștiință. Ca o formă de libertate, dar ca un eroism al ei. Poate fiindcă Pământu’ are un înveliș sufletesc. În timp, nesiguranța vieții, instabilitatea de fiecare clipă, a determinat oamenii să acumuleze ca apucații, nemaiținând cont de la cine iau, cum iau și pentru ce? Niști cerșetori au adunat gunoaie toată viața și, în ordine cronologică, s-au înconjurat cu munți. Din virtutea păstrării pentru zilele negre s-a ajuns la exploatarea omului de către om. Înainte vreme stăpânii aveau dreptu’ să pună la treabă orice supus, da’ îi era interzis să se răstească la el. Azi toată lumea țipă la toată lumea. După miliarde de ani ființa umană încă nu știe că un nou născut trebuie hrănit din oră-n oră. Copilu’ trebuie să ceară țâță pentru a primi, a dispărut responsabilitatea mamei de a-l crește. Este lăsat în voia sorții, doarme cu spatele la el, deseori este sufocat de sân sau strivit cu trupu’, este scăpat din mână și cade în gol ori sub roțile mașinilor, este uitat în apa pusă la încălzit. Poți cere unui om să aibă grijă de altcineva, dacă de el nu s-a avut grijă? Să fie cinstit, dacă este înșelat permanent? Să se limiteze în a acumula foloase când vin ciclic seceta, cutremuru’, inundațiile, războiu’, bolile necruțătoare? Ființa umană s-a organizat după interese și nu după principii. Poate vor fi existat, da’ le-au lăsat intenționat să le acopere prafu’ timpului. Astăzi ne lipsește un principiu fundamental: iubirea aproapelui. Cel mai bine este în brațe. Un copil, dacă e lăsat jos, plânge. Nu poți întotdeauna să oferi ceva, da’ să ții în brațe nu costă nimic. Într-o zi vei fi ținut și tu. Chiar Dumnezeu are grijă și-ți trimită în vise mângâieri. Dacă ne-am mângâia unii pe alții, cu gându’, cuvântu’ sau cu fapta, omenirea ar fi mai bună. Fără mângâiere planetară nu există progres. Libertatea este un concept bun să-ți atingi scopurile, să nu fii obligat să dai seamă. Libertatea este un ideal nesigur. Liber înseamnă și fără mângâiere. Dacă s-ar face judecăți, s-ar demonstra că sîntem cu toții vinovați, mai mult sau mai puțin. Am afla că am greșit. Dar am ști când, unde și cum. Astfel ar începe fenomenu’ de purificare, adică am începe să nu mai greșim tot atât de mult. Sînt legi scrise și nescrise. Dar am plantat indicatoare pe străzi, din aproape în aproape, pentru a reaminti ce trebuie să facem. E nevoie de forță morală ca de un indicator. Pe care să nu-l vezi, doar să-l simți în spatele tău, să intervină când se întrece măsura. Până când conștiința nu va mai fi un eroism, ci o normlitate. Îmi vei spune că te judeci singur, și mult mai aspru, sau că, oricum, ne va judeca Dumnezeu. Știu. Dar astfel, am arunca de pe noi haină după haină, pe cele care ne asemuie animalelor, și am deveni oameni, adică ființe superioare. Io am nevoie de sens, de echilibru și mângâiere. Și încă nu știu ce e cu mine și care-i lucrul cel mai important după iubirea aproapelui? Ce-ar trebui să facem noi pe mai departe?
Omul-Bun se ridică abătut de la masă și dispare în noapte.
Iar, eu, Ființa umană, realizez că sunt slobod în lume, dar închis într-un laț, care mi se strânge când încerc să mă-nalț pe vârful picioarelor, ori mă ridic împotrivă. Degeaba mi-am împodobit pereții cu semnele libertății. Omenirea se conduce dupe o lege ce nu poate fi schimbată: ”Ai numai dacă altcineva nu are!”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  aici am depistat trei, dar la modifica texte am gasit doar una.
era bine daca-mi aratati greselile fiindca este posibil sa fie din gura personajului (ex. "fiicare"). Fiind o literatura vie am pastrat intentionat elemente din limbajul autentic (gresite) pentru a le face credibil vii.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-07 22:08:04
         
 
  Dacă am înțeles eu bine "Dominicalii" ți-au fost dictați de divinitate..să cred cumvacă și în Rai se fac erori?  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-04-07 21:52:08
         
 
  Nicolae, pe textul tău s-au adunat cîteva erori gramaticale; dacă tot l-ai reluat ce-ar fi să le corectezi!?  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-04-07 21:49:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23948
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE