PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Talpa Text postat de Cristi Iordache Copacul, în Uruk, a-nmugurit, pâmântul împăcat dormea la soare, bărbaţi vânjoşi muşcau bucăţi din ei, dar niciodată inima şi nu-şi răneau cuvântul. Cu tălpile porneau la dăltuit pe pietre, rădăcini în chip de zei, cât îi ţineau pământul în spinare. Târziu, de sus, priveam bărbaţii din Abydos, când mugurii dădeau în floare, cum se-ntreceau ca orbii-n lupte crunte, apoi cu poftă se mâncau păstrând senini tăcerea şi dăltuind copaci în chip divin. Ei niciodată nu-şi muşcau din frunte, de-aceea nu simţea durerea, pământul, în spinare! Laguna o vedeam, mi-aduc aminte, la margine-i copacul plin cu poame şi urmele de tălpi, de tălpi cu gheare (desen de-a dreptul anodin), de oameni săturaţi de ei, mâncând şi frunţi şi inimi şi cuvinte. S-a ridicat pământul în picioare trezit de sânge de atei. „Adame, -ţi spun din lumea mea de-acum, tu ce trăieşti, trăit-am eu! Aşa precum Fecioara Preacurată, pământul va rămâne greu şi umerii-i vor naşte doar poteci să fie bătute de tălpa pătată cu suflete rătăcite şi reci.” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE