FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
un vers
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu

Am ales un vers


Un text scurt este totdeauna mai apt să aibă densitate poetică. Lungimea devine inevitabil prozaică precizînd și explicitînd treptat semnificațiile cuvintelor, așezîndu-le în banca lor numerotată ca sens bine delimitat de dicționar. Valoarea estetică a versurilor este însă determinată mai curînd de echivocul, vagul, jocul potențial între mai multe înțelesuri pe care felul premeditat în care au fost plăsmuite îl permite cuvintelor polisemantice. Scurtimea formulării, părînd doar o improvizație, prin echivocul ei, convoacă multitudinea de sensuri ale cuvintelor, în timp ce formularea prea lungă le reduce amplitudinea semantică, amputîndu-le, cu fiecare adaos, polisemantismul.


Uneori, poetul profită abil de o omonimie. Cînd spune: „crud fabulînd, închipuirea ți-o încerc” (Arheologie), autorul știe bine că vrea să lase liber jocul dintre cele două înțelesuri, doar omonime, ale cuvîntului crud. Închipuirea e încercată ca o provocare, într-un mod imprecis, dar extrem de ferm și de acut: cu o oarecare cruzime pentru a-i ispiti și a-i dovedi prospețimea, frăgezimea.


La fel, în versul: „port pe gură cruda aromă-a gurii tale” (Basm lîngă focul de stînă), aromă cea crudă, este una de o infinită delicatețe și gingășie, atît de lesne și de iute pieritoare... și totuși una cumplită, de neuitat, a unei feroce, veșnic sîngerînde mușcături erotice. Amprentă inefabilă, ca „pe-un ulcior mort o urmă de gur㔠(Lumina de ieri), prospețimea înfiorată a iubirii, odată instalată în suflet, devine un stigmat etern al neuitării, o reușită care înfruntă glorios schimbarea apocaliptică a cosmosului fără să piară: „ploi de stele curgînd n-o spal㔠((Basm lîngă focul de stînă).


Versul: „toate își răspund prin liniști” (Noapte de mai) mi se pare unul care poate ilustra superlativ această potență a expresiei lirice, atunci cînd rămîne în liniștita ei izolare. Dacă tăcerea poate fi considerată uneori un răspuns și verbul a tăcea un gen de ripostă verbală zero, versul amintit este departe de a se raporta la un asemenea dialog, limbut chiar în muțenia lui. „Liniștile” sînt o stare depășind condiția dialogării mărunte, un fel de dispoziție cosmică potolind orice predispoziție la flecăreală inutilă.


„Liniștile” sînt într-un fel răspunsul, unicul, acela final și definitiv, nu mulțimea colcăitoare, rumoarea șușotelilor fără de sfîrșit. Liniștea e de fapt starea ontologică în care se (re)găsesc topite toate răspunsurile la întrebările ce s-au pus și se vor pune de acum încolo. Este starea în care “toate” se află pe sine, „își răspund” sieși, se reîntorc în/la sinele lor împăcat miraculos, în consens cu „toate” ale firii.


“Prin liniști”, în economia poemului din care am extras versul de mai sus, ar putea sugera o mulțime de răspunsuri cu accent erotic, o grămadă de liniști mititele și specializate, așa cum spun, ca un contrapunct ironic, și versurile următoare: „pitpalac își spune vrerea / pitpalacului din iniști”. Dar asta ar limita sugestiile lui „prin”. Căci „prin” insinuează cu precădere faptul că e vorba de un mediu, de o ambianță a comunicării, de un fel de tehnologie (cu sau fără fir), de o modalitate (scris, sunet, imagine) sau chiar, și poate cu atît mai mult, de un cod desăvîrșit al ei care o transferă mai curînd în orizontul cuminecării. „Toate își răspund prin liniști” pentru că, de fapt, se împărtășesc din substanța sacră a liniștilor.


Asta ne îndeamnă să nu trecem cu vederea nici potențele, deloc de neglijat, ale lui „răspund”. A răspunde aduce aici o bogăție de sensuri care sporesc anvergura comunicării. El face aluzie la o anume gravitate, la răspunderea comunicării, la exigența ei superioară, dar și la dificultatea, la abilitatea și surprinzătoarea ei penetranță. Cele ce “își răspund prin liniști” realizează inegalabila performanță a străbaterii unui interval greu de străpuns, cel mai adesea opac, a răzbaterii prin zidul ostil al neînțelegerii.


„Toate își răspund” pentru că răspunderea este uriașă, își răspund lor înșile, răspunzînd tuturor și fiecăruia în parte, pentru că resimt fiecare chemare și îi răspund generos pe măsură. Și este, în același timp, saturată de reciprocitate: toate chemările află răspuns și alinare împărtășindu-se simbolic din pacea linștilor. Și reîntorcîndu-se în ea ca s-o îmbogățească cu recunoștința lor.


Citit în contextul poemului, versul se diluează iremediabil, se integrează unui univers al nopții intens erotizate de mai în care “toate cîntă pentru semeni”, căutîndu-și perechea. Ultimele versuri însă salvează această închidere:


“Orice glas ascultă glas,

numai greierul prin ceas

stă de vorbă cu tăcerea.

Parcă n-are-n lume semeni,

doar în iniști cele liniști.”



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Matale, a-mic, mî-mic,sobol epigramat încrucișat c-o cîrtiță țuțăroasă, chiar n-ai pic de respect pentru autorul paginii? Ai citit măcar ce e mai sus? Mă-ndoiesc că poți păși liniștit prin iniști...nu e în dex, probabil d' aia!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-11 10:16:31
         
 
  deși-mi sapă groapa,
vede-ntreg poporul:
tot mai bună-i ceapa
decât editorul!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2010-03-11 09:29:37
         
 
  E și ultimul meu gest editorial aici!
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-11 00:02:59

mă străduiesc și nu am spor
atunci când vreau s-aleg pe dată
între o ceapă degerată
și un anume editor…
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2010-03-11 09:29:21
         
 
  domnului Dragos Iovan, cu toata stima

dupa ce-a gonit tatarii
Dragos Voda-Buzdugan:
-pana si la comentarii
cel mai bun e tot Iovan!

p.s.1
dintre cele dou'sase
de prea mandre comentarii
doua's'trei fi'nd paguboase
au tulit-o cu tatarii.

p.s.2
Domnul Iovan regret ca nu o sa mai fiti editor dar sper sa va avem in continuare printre noi.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-03-11 02:52:55
         
 
  Scuzele mele nu e un tratament prefernțial, încerc să curăț textul de offuri,într-adevăr domnul CTA nu merita astfel de secvențe colocviale!
E și ultimul meu gest editorial aici!
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-11 00:02:59
         
 
  er. blu-bleu..tot aia e!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-10 23:48:16
         
 
  Hasta luego companeros, a început revoluțiunea pe cîmpiile ble-ecologice!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-10 23:47:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE