PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Margareta Georgeta Vadan Maria ºi Cartea Cerul se deschidea albastru în zare, pictat cu nori alb-aurii ºi gri. Cel puþin aºa se vedeau de sub mãrul sub care se odihnea copila cu pãr bãlai ºi cu o carte prea mare pentru puterile ei. Ziua se anunta canicularã, dar vacanta abia începea ºi , în sfârºit putea sã citeasca dupã placul inimii. Cartea, dupã dimensiuni, putea fi consideratã regina cãrþilor ºi poate ºi era, daca s-ar fi ºtiut unde este regatul cãrþilor. Avea coperþi groase, cartonate, pentru a rezista deselor utilizari, unele nu tocmai blâde ºi fotografii multe cu statui din antichitate, care reprezentau eroi ai cãrþii , imortalizaþi de artiºtii acelor timpuri strãvechi. Nu putea spune ce o atragea mai mult la carte : istoria povestitã cu mãiestrie sau perfecþiunea întruchipatã de statuile din imagini. Oricum, plãcere mai mare ca cititul nu se putea imagina, poate doar scurtele momente când Dora, cãþeluºa maidanezã aciuatã pe lângã casã, le petrecea jucându-se cu fetiþa. Atunci , Maria punea cu grijã cartea deoparte, ca pe un prieten foarte drag ºi se lãsa linsã cu multã ardoare de prietena ei patrupedã. Acele momonte de tandreþe caninã Dora le acorda foarte rar, pentru cã era o cãþeluºã deosebit de serioasã, care ºtia cã datoria unui câine este sã pãzeasca , nu sã se joace. Maria era ºi ea o fetiþã serioasã, care-ºi respecta prietena blãnoasã ºi o mai alinta din când în când împãrþind cu ea parte din mâncarea pe care mama ei o obliga sã o mãnâce, având în vedere trupul firav al fetiþei. Aºa cã, cea mai bunã prietenã a Mariei rãmânea tot cartea, cea care putea fi consideratã regina cãrþilor. Mãrul sub care stãtea fetiþa era ºi el un prieten, o apãra de razele arzãtoare ale soarelui ºi îi mai arunca din când în când câte un fruct galben ca aurul , pe care îl mânca cu plãcere ºtiind cã vine de la un prieten. Maria îi povestea uneori Mãrului din întâplãrile din carte, iar acesta, cand era foarte impresionat îºi miºca crengile în semn de admiraþie sau dezaprobare faþã de cele auzite. La acest festin participa uneori ºi Dora , iar pãrerile ei însemnau miºcãri bucuroase din coadã sau lãtraturi mustrãtoare , când ceva nu era pe placul ei. ªi multe avea de povestit Maria din cartea ei, cã doar era regina cãrþilor, ºi multe erau întâmplãrile din carte cã doar erau despre zeii ºi eroii Greciei antice, ceea ce nu era puþin lucru. Anii au trecut, copila blondã si-a fãcut alþi priteni, a gãsit alte cãrþi , cu multe alte poveºti mai mult sau mai puþin frumoase, dar Regina Cãrþilor, alãturi de Mãr ºi Dora au rãmas într-un cotlon de suflet, acolo unde s-a pãstrat sufletul-copil ºi o aºteaptã… , cuminþi…, pe Maria, copila blondã… Margo Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   O proza-jurnal de natura sa te linisteasca si sa-ti trezeasca un zambet ascuns si-o amintire de demult. Pentru ca toti avem ganduri pastrate cu grija in unghere de nepatruns, ganduri ce ne tulbura prin caldura si candoare. Iar Regina Cartilor nu poate fi uitata niciodata. Cartea mea ilustrata preferata, de care nu ma desparteam niciodata, avea o gradina plina cu flori, o pisica patata si un gard rosu cu cateva caramizi lipsa. Mi-a placut si m-am simtit bine citindu-te.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-25 16:55:34	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE