FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
mă prefăceam că nu sunt
Text postat de Ecaterina Bargan
mi-am mutat inelul pe mâna stângă
fără să înțeleg senzația goliciunii
poate ceva mi-a scăpat, dar nu înțelegeam cum
degetele mele refuzau să mai scrie

și mie au încercat
să-mi ticsească slănina pe gât
îmi interziceau orice fel de excursii
iar la o vreme
mi-au interzis să scriu

sinucideți-vă moralitățile!
am spus

era anul doua mii cinci sute patruzeci și doi
iar timpul parcă mergea înapoi, ca să nu-mi găsesc zarul norocos
întâi a căzut o picătură rece pe obrazul meu
apoi a început să plouă
poate că era venin
sau poate doar iluzia fericită că
ai ales numărul opt

iluzia eternității
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  am intrat acum surprinsă în această pagină. este primul text atâta supus polemicii (și pro și contra). deși nu îmi schimb atitudinea inițială, promit că o să mă gândesc asupra reformulării unor sintagme acum "nefericite". mulțumesc tuturor pentru păreri.

domnule peia, perspectiva dumneavostră mi se pare foarte interesantă și țin să recunosc că mă identific mai mediocră d.p.d.v al ideii mele, care a venit foarte simplu în momentul scrierii, și foarte direct, deși înțeleg că am reușit să mă eschivez sub unele subtilități interpretabile. fără griji, nu mi-ați făcut nici un rău, cum și niciunul dintre voi, întrucât apreciez comentariile în urma cărora am posibilitatea să mai lucrez pe text.

mulțumesc frumos,

eb
 
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-02 13:56:27
         
 
  cu toate ma pot impaca, dar cu "sinucideți-vă moralitățile!" in niciun chip,

am gasit insa, in alte poeme de-ale tale, si imagini foarte frumoase,

voi continua sa te lecturez.
 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-03-02 12:45:20
         
 
  gaspadin giulian,
De-aveți plexusul sensibel, nu intrați în controverse, fiindcă legitima curiozitate a colegilor, vă va scotoci nu doar le sexus ci și la opus...de-o aveți
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-02 11:25:37
         
 
  a-ți  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 10:45:48
         
 
  Ecaterina,
Îmi pare rău că, în loc să te remarc de la început, nu te-am luat în balon!
În felul ăsta deveneai, pentru unii, care se dau cunoscători pe aici, foarte talentată, foarte inspirată și foarte reprezentativă.
Așa... uite cîte hibe ai! Un amărît de vers nu știi să articulezi.
Pentru mine e o lecție. Cînd voi dori, de acum, să se remarce cineva, îl iau la scărmănat. Să vezi ce sar frații în ajutor, ca să-l scoată din ghearele mele de pardos și să-l lanseze pe orbită.
La fel, cînd va fi să omor pe cineva, îl voi ridica-n slăvi.
Sorry, Ecaterina! Ți-am făcut rău, în intenția de ați face bine.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 10:44:28
         
 
  "Bien sur musiu" Iovan, am inceput sa fiu offtopic incepand cu replica de la data de 2010-03-02 00:35:21 , scuzele mele autoarei, cat despre atitudinea ireverentioasa din acea replica, ma confundati, parol! Am receptat(in plex) avertismentul domniei voastre si am ramas perplex. Am sa va respect, cu voia domniei voastre, doleanta!  
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-02 10:39:19
         
 
  Acest mister Gii Ross nu este un mister!
Devreme ce are nivel 100, fără nici un text postat și a apărut ca o "comeată" pe cerul albastru al Evropeei, - un anonim zbanghiu, cum ar veni - acest fapt s-a produs sub înaltul patronaj al tefului.
Este un fel de fitil fără trotil, mai altfel zis, menit a face oleacă de mișto suptil de noi eștia, amărăștenii care ne scrîntim deștetele, trudind, ca fraierii - căci ce altceva suntem? - pe moșia jupînului.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 10:37:40
         
 
  Mister J.ross,
De vreo 3 ore vă aflați într-o discuție offtopic pe marginea acestui text. Sunt convins că aveți multe păreri interesante asupra liricii actuale, dar faceți-o într-un articol, sau eseu postat pe pagina principală.
În al doilea rînd renunțați să mai emiteți păreri ireverențioase în legătură cu aprecierile celorlalți:
" Domnule Radu S. aveti perfecta dreptate, nivelul meu e la fel de justificat precum steaua si voturile acestui text.
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-01 23:27:18 "
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-02 10:29:43
         
 
  Iar dacă poți fi sinceră cu tine, deși ”mă prefăceam că nu sunt” poți curma penibilul de situație în care i-ai pus pe cei care au căutat să dea un sens logic celor scrise de tine și să le spui că se situează atât de ”paralel” cu intenția ta. Poți începe să le explici de la ”era anul doua mii cinci sute patruzeci și doi”  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-03-02 02:37:58
         
 
  "mă prefăceam că nu sunt", dar erai, desigur. "fără să înțeleg senzația goliciunii", ai înțeles-o chiar dacă ți-a scăpat ceva și chiar dac㠔nu înțelegeam cum”.
Ecaterina, pâna nu vei reuși să scapi de tentația de a epata cu orice preț nu vei reuși să transmiți nimic cititorilor tăi. Intr-o discuție între doi oameni de cultură, ambii scriitori de succes, la aceeași masă la care mă găseam și eu, se purta un dialog în care unul dintre ei povestea despre sfatul pe care l-a dat unui student de-al său ” Fiule, dacă nu reușești să rezumi într-o frază ceea ce dorești să spui în poezia ta, amână actul creației până vei reuși”
Discuția se purta, desigur, pe tema pemului de idee, de mesaj, de emoție, etc, și nidecum despre poemul de imagine, acolo unde este musai să poți reduce poemul la un singur cuvânt sau chiar la un semn de exclamație.
Poemul tău e slab tocmai din acest motiv. Nu spune nimic, nimănui, și asta fără să mai amintesc de incoerența expresiei.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-03-02 02:17:57
         
 
  Ai bre, fugi d-aici!
Dacă nu are bagajament, promovarea nu face două parale!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 00:53:23
         
 
  As in... e poet cel care s-a promovat/a fost promovat mai bine.  
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-02 00:51:26
         
 
  Cine e 2pac, ăsta?
Dacă nu am fi în stare să discernem, cît de cît, care-s diferențele de valoare între și între, atunci la ce dracu mai asudăm pe brazdă?!
Vrei să spui că musai trebuie să-i purtăm ciolanele pe năsălie unui poet, ca să devină valoros?
Iaca, nu cred. Timpul reajustează, ce-i drept, unele aprecieri eronate, dar, din cîte știu eu, majoritatea poeților mari s-au impus antum.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 00:45:41
         
 
  Domnule Peia, legat de statutul(?, nu stiu exact cum l-as putea numi) de poet(ca sa nu existe interpretari malitioase conexe), cred ca il priviti dintr-un punct de vedere idealist. Ori, poetul, oricare ar fi el, de la Bucowski, Komartin, Daramus si pana la Eminescu, Tzara, Naum (nu neaparat cu vreo legatura intre ei) e "as human as he can be". Despre transcedentalitate, calitate de medium, va respect opiniile, dar cred ca sunt exacerbate in contexttul in care si 2pac e privit ca un poet si el a fost atat de aproape de manelistul de rand. Cine decide pana la urma asupra faptului ca un X este poet ? Nu cred ca noi domnule Peia, poate ca timpul.  
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-02 00:35:21
         
 
  D-le Peia, pe IE 7, diacriticile apar corect. E drept, ele se ivesc nițel cam prea tăioase când nu vreți defel să puneți capăt partidei de judo purtată cu d-l Pusca. Eu încă sper :)  
Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-03-02 00:32:01
         
 
  PS: Am uitat să întreb dacă diacriticile apar acum corect.  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 00:22:46
         
 
  err: "formularea a cărei tentă peiorativă"  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 00:20:57
         
 
  Autoarea are ceva texte postate.
Era așa de greu de accesat, pentru completarea impresiei?
Dintr-un text, desigur, e cam geru să te lămurești - nu aș cum crede nea -gulie ăla cu concursul lui de laba-gîștii!
Și, da, e posibil ca autoarea să nu se fi gîndit, în mod expres, la ce am perceput eu, ca variantă posibilă de comunicare.
Dar poetul, iar nu "poietul" - formularea a cărei care are tentă peiorativă mă face să mă gîndesc la lipsa de seriozitate a intervenției, previzibilă, dealtfel - poetul, zic, este un medium, iar nu un transmițător exact de coduri lirice.
Ori, în calitate de medium, colportează, numai, semne ale transcendenței. Semne care pot să aibă sensuri pe care e posibil să nu le asimileze, ci doar să le transmită.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-02 00:20:04
         
 
  V-ati lungit "indeed" domnule Peia si vad si punctul dumneavoastra de vedere, desi permiteti-ti sa consider futil si neavenit preambulul referitor la caducitatea generatiei de epigoni si a faptului ca un ins care citeste un "poiem" se poate ghida dupa, (va vine sa credeti ?), logica. Cred totusi ca va lasati oarecum prins in sensul propriu al logicii. Ma gandesc ca exista si o logica metaforica si o logica sa-i spunem cronologica, mai ales una contextuala. In cazul textului de fata, opinia mea este ca dumneavoastra gasiti o explicatie acolo unde nu este.

"Or “găsirea zarului norocos” este o acțiune care ține, în mod indubitabil, de o desfășurare ulterioară a evenimentelor...". In primul rand nu cred ca autoarea textului a gandit ideea in acest mod, in al doilea rand, continuarea provoaca o rupere de ritm, bineinteles nu in sensul prozodic al acestui substantiv. Maturitate ? Nu stiu ce sa zic, nu cunosc autoarea atat de bine.

Legat de prima afirmatie, ca sa citez un X din showbiz care frecventeaza un anumit penitenciar: "nu sunt un model nici nu am de gand sa fiu", este atat de greu ca un individ noname sa poarte o conversatie, sau sa aiba un schimb de opinii pe baza unui text ? Poate eu sunt chiar ce lipseste: cititorul imberb si batut in cap care vrea sa priceapa un "poiem"!
 
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-02 00:06:48
         
 
  err: ”Căci, a da cu zarul este o altă..."  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-01 23:54:38
         
 
  Cine-și ascunde numele, nu este tocmai un exemplu de individ care își privește în ochi interlocutorul.
Asta, ca să fim înțeleși.
După cearceaf, fel și fel de umbre își proiectează mușchii desenați cu chinoroz!

Deci:
1. Nu neg că, uneori, este seducător a merge pe un oareșcare fir logic în poezie, dar asta-i o normă rămasă obligatorie pentru tonul clasic. Ori, începînd de la avangardiști încoace, - pas de logică! Nu că m-aș omorî după dada-supra-futuriști și tot ceea ce decurge din experiențele lor, unele cam sărite de pe fix, dar, cam de atunci pînă azi, momentul rigorii formale a cam fost depășit. Nu mai vorbim de logică, ci de libertate semnificantului de a dispune de semnificat după reguli foarte volatile. În cîmpul semantic, noțiunile sunt extrem de pasagere, aflate într-o relație de empatie… statistică, am risca să spunem, nicidecum aranjate după reguli prozodice clare. Canoanelor clasice, care cereau o desfășurare gradată și comod previzibilă a discursului, nu mai funcționează. Limpezimea de expresie a devenit un deziderat caduc. Și dacă stăm să ne gîndim bine, așa și trebuie să fie. Evoluția nu trebuie să se oprească taman în pragul beletristicii. S-a experimentat, s-a reajustat, s-au descoperit mai multe modalități de expunere și expresie. Sunt și cîteva “isme” care le însoțesc, dar nu asta e semnificativ. Ci faptul că rata amețitoare de înnoire a surpins massa majoritară a consumatorilor nepregătită. De aici, extrem de multe voci care contest㠖 unele cu o vehemență cam strident㠖 legitimitatea noii poezii. Atenție! – in corpore! – ceea ce este, desigur, o greșeală. Prin urmare, cîmpul de receptori inerțiali în poezie, rămași cu pași buni în urma novatorilor, a crescut, izolîndu-i, prin indiferență și opacitate, pe cei care le propun alte moduri de abordare a mesajului poetic. De ce s-a întîmplat asta? Aș îndrăzni să spun că, dincolo de motivațiile pur culturale, hotărîtoare sunt spectaculoasele salturi multidisciplinare, care cer o calare exclusivă pe domenii stricte de ocupație, omul cu aplecări extra-profesionale – îi avem în vedere, exclusiv, consumatorii de beletristic㠖 dispărînd ca entitate de lux. Ori, în aceste condiții, restrîngerea drastică a relației producător-consumator, tinde să tragă o fîșie întinsă de separație între cele două componente ale relației și să parcheze fenomenul într-un neplăcut con de umbră. Totul minimalizîndu-se pînă la stricta dihotomie: producător-critic, și atît.
Astfel că, chiar dacă poeții ultimei generații – și cînd spun asta am în vedere autori serioși, nu mulțimea de epigoni care bîntuie peste tot – au reușit să schimbe, în mod spectaculos, fața poeziei, dar, din păcate, onor asistența s-a subțiat pînă la dispariție. Iar cea care a mai rămas, este, în mod masiv, tributară vechilor stiluri de expresie. Prin urmare, cine vorbește de logică în poezie, azi, dovedește se supune unui algoritm caduc al percepției.
2. Punctual.
Susții, domnule anonim, următoarele:

“mergand pe linia logicii don'soarei aici prezenta mai mult textual decat spiritual, am considerat ca ideea de trecut din persprectiva redata a viitorului nu este corelata suficient de explicit cu absenta numarului din fetele zarului, ideea fiind diluata de aparitia nefericita a unor versuri "întâi a căzut o picătură rece pe obrazul meu/apoi a început să plouă/poate că era venin" care constituie o modalitate invechita de expresie.”

Trecînd peste faptul că m-am cam străduit să pricep obiecția formulată cam dezlînat, în legătură cu o vizata lipsă de logică din versurile exemplificate, aș face următoarea observație, legată de o anume coerență subliminală a versurilor în cauză. Citez:

“era anul doua mii cinci sute patruzeci și doi
iar timpul parcă mergea înapoi, ca să nu-mi găsesc zarul norocos”

Or “găsirea zarului norocos” este o acțiune care ține, în mod indubitabil, de o desfășurare ulterioară a evenimentelor, anume, spre “optul” acela care, așezat într-o anume poziție, semnifică infinitul, eternitatea. Ei bine, niciodată cronologia nu a situat șansa, “norocul”, înapoia timpului. Totdeauna aspirația “către” se proiectează în viitor. Ori acest viitor are perspectiva eternității, este simplu. Iată coerența, care, însă, nu este de nuanță logică. Haruspiciile nu se citesc pentru a afla trecutul. Iar citirea haruspiciilor, numai o ocupație de natură logică nu poate fi socotită. Căci, a da cu zarul, este o altă modalitate de a scotoci, magic, prin vintrele timpului. Către ce va fi fiind.
Apoi:
"întâi a căzut o picătură rece pe obrazul meu
apoi a început să plouă/poate că era venin"

Într-un context golaș, lipsit de corelații semantice, versurile au, ce-i drept, un aer “învechit de expresie”, dar, aici, completează tabloul în relaționările lui surprinzătoare, deși, în mod aparent, simplificate pînă la facil. Nu este așa. Sub discursul cu alură oareșcum facilă, se află o lucrare matură, chiar dacă, pe alocuri, sunt și expresii mai puțin fericite.
Cred însă că m-am cam lungit. Eventual, restul argumentelor, în eventualitatea unei observații dimpotrivă.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-01 23:46:53
         
 
  Domnule Radu S. aveti perfecta dreptate, nivelul meu e la fel de justificat precum steaua si voturile acestui text.  
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-01 23:27:18
         
 
  nu e carcoteala, ecaterina.
fii atenta
"să-mi ticsească slănina pe gât" e strict parafa de Basarabia. doar acolo se spune astfel. daca o doresti, asta e.
"sinucideți-vă moralitățile!" este fals, incorect mult prea neliterar ca mod de exprimare. pare un cliseu de jargon.

poezia imi place. poate ca e bine sa te mai gandesti la formele ei materiale
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2010-03-01 23:24:01
         
 
  J.R., serios acum: nivelul tau 100, in absenta textelor postate, nu se justifica. iar comentariile nu conving. e o parere. dar nu eu fac legile pe-aici.

Ecaterina (scuze pt. offtopic), las un vot aici, fara alte observatii.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-01 23:13:06
         
 
  Ecaterina,
E o sintagmă banalizată, ideea că odată trimisă poezia spre tipar(chiar virtual) ea nu-ți mai aparține, e a cititorului care se regăsește sau nu în ea, dar adevărată. Nici mie nu-mi pică bine stihul cu slănina, dar din alte motive: imaginea e elocventă, chiar viguroasă, dar în opinia mea folosirea verbului "a ticsi" îi scade din efect, e ușor ambiguu și are un parfum de regionalism desuet...eu aș fi folosit simplu: SĂ-MI ÎNDESE!
Finalul e neclar, dar în ansamblul său, textul constituie un poem notabil
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-01 22:50:25
         
 
  pardon: in ultima jumatate de an*  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-01 22:33:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  probabil am gusturi teribile, dar asta e unicul text admisibil din perspectiva mea din tot ce am scris in ultima jumatate a mea. este chiar preferatul meu. nu as schimba niciun cuvint, nici macar sintagma cu slanina, care initial nu era.

dar multumesc p/u polemica, domnilor, am inteles sugestiile dumneavoastra.

eb

 
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-01 22:32:30
         
 
  Wow, you can cut the pressure with a knife!
Pai domnule Peia, am adus argumentul ideii slaninei, al versului cu moralitatea, e drept ca nu am justificat ratacirea ideatica din ultima parte, dintr-o omisiune sau poate din cauza mirosului lasitatii, care, parol, nu ma caracterizeaza ! Mai degraba Denim!
Dar, sa revenim, vorba ceea: "Copii, sa va spun!" mergand pe linia logicii don'soarei aici prezenta mai mult textual decat spiritual, am considerat ca ideea de trecut din persprectiva redata a viitorului nu este corelata suficient de explicit cu absenta numarului din fetele zarului, ideea fiind diluata de aparitia nefericita a unor versuri "întâi a căzut o picătură rece pe obrazul meu/apoi a început să plouă/poate că era venin" care constituie o modalitate invechita de expresie. Nu ati prefera un text fara venin, iluzii-stereotipie si picaturi reci ? Versurile aceste nu fac decat sa ocoleasca ideea de baza, ascund sensul, de asta as denumi finalul nu ermestism, ci ratacire ideatica. Dixit !
 
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-01 21:34:12
         
 
  Păi ar fi fost necesare, mai întîi, cevașilea argumente ale contestatorului, după care o să argumentez și eu, stimate domn oarecare!
PS: Nu suport anonimii sprințari, care miros a lașitate cale de o poștă! Asta ca să justific termenul de ”anonim”.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-01 21:19:02
         
 
  Omitand partea cu anonimii... domnule Peia, presupun ca aveti si argumente pentru acel "foarte bine"... argumente din text, evident !  
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-01 21:14:09
         
 
  Versul cu ”ticsitul slăninei” e, într-adevăr, scăpat de sub control, Ecaterina.
În rest, totul e foarte bine ca și pînă acum, nu te lua după anonimi picați la drum de seară.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-01 21:11:30
         
 
  Tulai Doamne, ce fortat ii textul ista !
Versul cu slanina e "versul poetesc" al zilei. Idee "imperatiei sinuciderii" a fost amuzanta cand a fost nascocita primele dati, acum s-a cam invechit. Inceptul are o incercare de profunzime, in rest, un text destul de slab si cu un fir logic destul de greu de sustinut si nu ma refer la ermetism, mai degraba la un soi de ratacire ideatica.
 
Postat de catre julian ross la data de 2010-03-01 20:28:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE