|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prea singuri intr-un capat de lume |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Am infiintat in mine o cooperativa a plecarilor tale. M-am gandit ca asa o sa scot ceva bun din treaba asta. E lucrul pe care-l faci cel mai des si, daca stau sa ma gandesc, asa reduc dauna pe care mi-o provoci. Nu mai pun sare pe rana.
Uneori as vrea sa ma trezesc din visul asta. Plang tigarile, baby. Acum nu mai putem spune ca am ramas singuri. Vezi, si-au revenit cu totii. Cei din exterior traiesc clipe mai aprinse ca noi. Noi suntem cei care nu-si accepta destinul. Detest sa observ cum lucrurile se asaza pentru altii. Sunt invidios. Pentru ca am rolul meu in fiecare poveste de dragoste, in fiecare inceput si sfarsit. M-am saturat sa respir fara tine. M-am saturat sa fiu in stare sa realizez ca din picturile noastre comune, lipseste ceva. As vrea sa fiu un imbecil, un bezmetic, unul care sa vada minuni intr-un mecanism defect.
Si cuvintele si-au pierdut intelesul. Exista un timp cand toate si-l pierd. Cand nici unul dintre ele nu va insemna altceva decat un simplu ramas bun. Pentru ca vocile noastre se uita. Trupurile noastre nu se mai cunosc. Degeaba ne vom dezbraca de piele in speranta ca macar sufletul ni se va regasi. Vom constata ca am plecat, de mult, amandoi. Doamne, faptul ca stiu ca ma asteapta o viata fara tine, ma cimentuieste. Prin piete mor trandafirii. Se scurg pe rand, boboc cu boboc, petala cu petala. Atatea sms-uri vor ramane prafuite odata cu trecerea necontenita a timpului.
Nu-i nimic. Toate vor trece. Patul mortii va fi locul in care ne vom aminti ca am fost, candva, impreuna. Imi imaginez ca atunci cand privesti moartea in ochi, ai puterea sa-ti retraiesti viata. Vreau sa cred asta, chiar daca este o minciuna. Vreau sa stiu ca voi retrai atunci, in ultimele secunde, tot timpului in care am fost impreuna. Vreau sa-mi ramana aceasta portita deschisa, ca o speranta care nu va muri niciodata. Sa stiu ca am posibilitatea sa iti retraiesc sarutul. Sper ca aceasta ipoteza sa nu ma faca sa zbor dintre noi mai curand. Cine stie ce gust va avea, intr-o seara, sticla nemuritoare de Alexandrion?
Acum sunt in oras, langa o veche partenera de tristeti. E blonda. Numele ei e Stella. O sarut prin paharul de cristal. Ea imi zambeste ca si atunci. Vezi, marile iubiri nu se uita niciodata! Iti poti uita, in schimb, amantele. Eu am uitat sa mi le cumpar si-am imprumutat cateva de la altul, dar n-au acelasi gust, acelasi fum albastru. Nu se imbraca la fel de provocator si nu sunt tinute intr-o cutie neagra. Astea sunt albe, sunt slabe. Dureaza putin sa le termin, pentru ca nu ma starnesc cu nimic.
In jurul meu gradele si-au luat vacanta. Turturii s-au asezat pe borduri si pe trotuare. Unicul drum care ducea la tine, s-a sters. Toate se sterg, iubirea mea.
Razvan e trist. Dracu mai stie de ce… A ratacit prin parcari. N-are peste el nici o haina. Este doar vantul care-i cerceteaza, iarasi, pustietatea. Prea singuri intr-un capat de lume. Prea pierduti printre altii. Prea murdari. Prea reci. Prea goi. Prea efemeri. Prea ticalosi. Prea banali. Prea absenti. Prea tristi. Prea saraci. Prea batrani. Prea tacuti. Prea infometati. Prea vulgari. Prea ridicoli. Prea dezbracati. Prea naivi. Prea fraieri. Prea bolnavi. Prea falsi. Prea amari. Prea sinistri. Prea vechi. Prea pierduti printre altii. Prea singuri intr-un capat de lume!!! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Black
Pe mine aceasta bucata cu cu gust amar m-a impresionat. Sper ca sa nu fie rezultatul unei trairi personale, sau daca este va doresc ca lucrurile sa ia o intorsatura de 180 de grade. Mai mult nu spun fiindca nu ma pricep. De fapt am un studiu critic asupra primului vers dar ma abtin cu afisarea din teama de a nu va supara.
Tin totusi sa va felicit pentru prietenii pe care-i aveti. Ai mei nu vor sa-si dea amntele nici pe bani cu toate ca sunt saraci lipiti pamantului. Cat despre imprumut nici vorba.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-02-04 03:40:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc de comentariu, Traian!
Nu stiu cine se incumeta la analiza. Isi prind urechile - pe rand!
R. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2010-02-04 02:13:13 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ma, eu inteleg asa:
"am infiintat in mine o cooperativa a plecarilor tale"
se inchide perfect cu :"Prea pierduti printre altii. Prea singuri intr-un capat de lume!!"
adica altii astia cooperitivizati sunt niste CAP-siti si personajul vrea evadarea.
Frumos deschis textul, frumos inchis.
In rest, ma cam pierzi.
Turturii s-au asezat pe borduri si pe trotuare. Unicul drum care ducea la tine, s-a sters. Toate se sterg, iubirea mea
SPER CA S-A INTORS PAMANTUL CU FUNDUL IN SUS
daca asta e ideea esti aproape genial
esti chiar misto
ba baieti, baiatul asta chiar scrie
In jurul meu gradele si-au luat vacanta. Turturii s-au asezat pe borduri si pe trotuare. Unicul drum care ducea la tine, s-a sters. Toate se sterg, iubirea mea.
Propun o idee: Sub cuvant de onoare fata de Ion Corbu. Haide sa ne comentam pe text. Sa facem pace atat cat ea nu va fi incalcata.
Haide sa comentam acest text, inclusiv Elena Stefan. Apropos de Elena Stefan, mi-a comentat un text, unul din Viata la 40 de grade, are mana buna, Elena.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-02-04 01:58:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|