FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
liniște peste o glastră cu vise
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin
liniște peste o glastră cu vise

În așteptarea nopții totu-i lila și peren, doar belzebut
cu toiagul pestriț, incomod, aderă la o șansă. Între cele două sfinte treimi din
vapori de alge și ceață în desfrâu încă se conspiră,
eterna fărdelege...
*
Sunt fericit, îmi spune el, Și splina mi-e dovadă, Că pot să fug să hoinăresc.
Mă suprapun pe mine prin tupeu, Cât pot mai mult și chiar zâmbesc, când boii ăștia aiuriți se străduiesc, ha, ha, tupeul lor m-amuză chiar nițel .
Dar ce sunt eu, mi-s brebenel?

Ce proști, chiar credincioși fiind... mă doare-n cot, și eu socot că sunt deasupra lor.
Ce aiuriți, vai ce tâmpiți cu mine ei se pun?
Păi io-s mai bun...
*
Orbirea,
nu-i lucru, nu-i o cale, pe care și-o dorește fiecare.
*
Simt întuneric permanent în care nu sclipesc junghere,
de teamă nu-l zăresc...
dar câți în lumea asta mă iubesc?

Așa a adormit
Și s-a trezit în glastra cu vise în care doar el Vidul visa... nu-s în Eden?.
-Nu-s, atunci pot să lâncezesc mai departe,

Mâine, mai există mâine, sau astăzi va fi ieri?
(se-ntreabă belzebut gândind la superiorul său... Ahriman!)

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23890
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE