FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Întrebări fără răspuns
Text postat de Veronica Pavel


Ni se pare că la fiecare sfârșit de an ar trebui sa facem un bilanț și s㠓ne punem întrebari”. De multe ori însă, întrebările sunt aceleași pe care ni le-am mai pus și care, rămase fără vreun răspuns, au reapărut, poate la un nivel mai înalt al spiralei cunoașterii.

M-am întrebat dintotdeauna, de exemplu, ce vorbesc instrumentiștii unei orchestre sau studenții de la conservator între ei. Dorința mea de a studia muzica a fost atât de puternică încât niciodată nu mi-am închipuit că un muzician (eu am studiat chimia din motive independente de aptitudini sau pasiuni) poate vorbi într-o conversație cu un coleg de breaslă despre altceva decât despre muzică.

Mi-aduc aminte de un interviu luat lui André Rieu, violionistul care și-a început cariera într-o mare orchestră în Austria, dar care a demisionat și și-a înființat singur o orchestră, cea cu care a avut succesele mondiale cunoscute. El spunea că, deși poziția lui era bine remunerată, ceea ce l-a determinat să plece a fost faptul că în pauzele de la repetiții, nici unul din colegii lui nu vorbeau despre muzică, ci despre prețul caselor, ipoteci și alte asemenea subiecte. Ori el căuta muzicieni cu care să discute despre muzică. Am fost mirată de cele auzite, poate și pentru că, nepracticând-o ca profesie, am idealizat calitățile muzicienilor, dar l-am înțeles perfect pe André Rieu și chiar am simpatizat cu el.

Recent am asistat la unul din concertele inaugurale ale sălii “Koerner Hall”, construită pentru “Royal Conservatory of Toronto”. De peste zece ani, conservatorul de muzica din Toronto avea intenția să-și construiască o sală de concert dupa modelul celei al școlii muzicale “Juillard” din New York. Noua sală, de peste 1.100 de locuri, este de o mare eleganță, fiind o reușită nu numai ca realizare arhitectonică, dar și ca performanță acustică de înalt nivel.

Concertul a avut în program oratoriul “Israel în Egipt” de Handel în interpretarea orchestrei “Festival” și a corului “Mendelssohn” din Toronto sub conducerea lui Noel Edison, directorul lui artistic. Corul, reunind 160 de voci, inaugura noua sală de concerte celebrându-și 115 de ani de existență. Cum anul 2009 a marcat 250 de ani de la moartea lui Handel, ocazia era excelentă pentru prezentarea acestui oratoriu. Unicitatea lucrării constă în faptul că textul este luat inetgral din biblie (“Exodus”) și din Psalmi , neexistând un libret care să fi dramatizat textul. Cum episodul preluat de oratoriu se referă la mulțimi, cea mai mare parte a oratoriului este interpretată de cor.

Am ajuns devreme în sală, deci am asistat la venirea orchestranților. Câțiva dintre ei s-au aplecat peste partuturi si au exersat, ceilalți, pe masură ce veneau, angajau conversații cu vecinii de pupitru. Nu-i puteam auzi, deși tare aș fi vrut! O violoncelistă foarte draguță a intrat în vorbă cu un violonist de lângă ea și păreau amuzați de dialog, drept care mă îndoiesc că a fost numai o discuție profesională….

Coriștii, a căror defilare a fost spectaculoasă, au umplut trei nivele de balcoane în spatele șcenei, formând un fundal care semăna cu o imensă orga ale cărei sunete veneau din vocile oamenilor. Sublim spectacol!

Handel a scris multe oratorii, dar deși toate sunt de valoare, cel mai cunoscut și des cântat este “Messiah”. Oratoriul “Israel în Egipt”, pe care Romain Rolland, mare iubitor al oratoriilor lui Handel, il considera drept “cea mai măreață lucrare corală epică din lume”, este, într-adevăr, o compoziție cutremuratoare. Orchestra, corul, soliștii, muzica, dramatismul textului, perfecțiunea interpretării, acuitatea audiției, totul m-a impresionat atât de puternic încât cu greu am fost în stare să m㠓desprind” în pauză de la locul meu pentru a vizita foaierul. Urmăream, în timpul execuției, fizionomiile orchestranților și ale coriștilor în momentele lor de “pauză”. Unii erau transportați ca și mine, alții păreau că se gândesc la altceva. Oare aceștia din urmă, gândeam eu, sunt dintre cei care, în timpul liber, vorbesc despre muzică sau nu?

Concepția arhitecturală a sălii este o reușită totală. Construcția este atașată la clădirea conservatorului și ideea de “transparenț㔠folosită de arhitecta Marianne McKenna prin utilizarea sticlei a fost nu numai pentru lumina din interior, dar și pentru vizibilitatea culoarelor dintre cele două clădiri. Am trecut, în drum spre foaier, pe lânga câteva clase ale conservatorului în care, prin gemulețul ușii, am văzut că aveau câte un pian și o oglindă. Violoniștii sau cântareții trebuie să se vada în oglindă când repetă, mi-am spus. Erau studenți care exersau, alții discutau și râdeau. Oare toți vorbeau despre muzică?

Concertul de la “Koerner Hall” m-a transportat cu ani în urmă, când visam să urmez conservatorul. A fost un concert care m-a impresionat puternic si în urma căruia am înțeles că multe răspunsuri la întrebările pe care mi le pun an de an nu se află în cuvinte, ci mai ales (sau poate numai) în muzică.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ce surpriza, Cristi!

Cuvintele tale curg atat de frumos...mai frumos chiar decat tot articolul meu. Multzam pentru prezentza si apreciere!

Cu aceeasi prietenie,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-01-12 16:09:26
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Tu ești un întreg. Emoțiile, trăirile, sunt părți ale acestui întreg. Cuvintele pot fi parte a acestor emoții. Emoțiile sunt parte a existenței tale.

Emoțiile nu îndepărtează cititorii!
Ei sunt aici sau acolo, citesc, observă, dar nu iau atitudine!

Textul tău trece prin mine. De aceea îți vorbesc prin cuvinte scrise și nu prin cuvinte mute!

De aceea sunt aici, acum...

Vot
pt un text care este mai mult decât interesant

Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2010-01-12 01:15:33
         
 
  Multumesc pentru trecere, ma bucur ca ti-a placut textul meu. Ai fost generoasa luminandu-l si-ti multumesc si pentru asta.

De fapt, desi spun o multime de lucruri destul de interesante din pdv documentar, textul trece foarte mult prin mine, cu emotiile mele cu tot, si asta poate indeparta multi cititori. De assta ma bucur ca tu ai rezonat!

Felicitari si tie, esti o fortza!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-01-10 03:51:07
         
 
  Vero, textul tau m-a "transportat" si pe mine, pentru cateva minute, in acea sala, la acel, vorba ta, sublim spectacol. Reusesti foarte bine sa transmiti emotiile tale cititorului, facandu-l sa rezoneze la unison cu tine...

Citit cu placere,
eu
 
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2010-01-09 18:50:57
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE