FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Adevăr sau ficțiune? ( Cazul „Berindei”: tatăl care și-a turnat fiul la Securitate)
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin


Istoricul Dan Berindei, vicepreședintele Academiei Române, a primit o adeverință din partea CNSAS care arată că a fost recrutat de Securitate sub numele conspirativ „Băleanu”.

Colaborarea academicianului Dan Berindei cu Securitatea a început încă din 1962, când a semnat un angajament sub constrângere.

Obiectivul inițial a fost “supravegherea informativă a Institutului de Istorie” al Academiei Române, unde Berindei era cercetător. Până în 1973, el a semnat câteva zeci de note informative despre colegii săi.

După ce fiul său, Mihnea Berindei, a fugit în Franța în 1970, Securitatea i-a trasat o misiune mult mai importantă lui Berindei senior. Una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc, Mihnea Berindei, nu putea fi spionat mai bine de nimeni altcineva decât de tatăl său. Care, în paralel, ar fi putut încerca și să-i închidă gura
. Numai că, după câteva întâlniri, fiul a realizat care e misiunea tatălui și a rupt definitiv relația cu el.

Pe acest fond, vreme de trei decenii, s-a consumat drama Ioanei Berindei, soția academicianului in formator și mama „obiectivului” Mihnea.

La mormântul mamei

11 septembrie 2008. La cimitirul Bellu, academicienii o conduc pe ultimul drum pe Ioana Berindei, soția vicepreședintelui Academiei și fiica fostului ministru țărănist Ioan Hudiță. Despărțiți de cortegiu, Dan și Mihnea Berindei nu-și vorbesc nici măcar acum. Ultimul pleacă imediat ce primii bulgări de pamânt se prăvălesc peste lemnul sicriului. Este singura oară când tatăl și fiul s-au găsit în același loc, după 1990.

Ruptura s-a produs în anii ’70, la câtva timp după ce Mihnea a reușit să fugă la Paris, unde a devenit vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului. După o perioadă în care nu a avut voie să părasească țara, Dan Berindei a reînceput să călătorească în Occident.

În câteva rânduri, s-a întâlnit și cu fiul său. Mihnea Berindei, susțin a propiații, a început rapid să-și suspecteze tatăl că fusese trimis de Securitate cu misiunea de a afla mai multe despre el și a-l anihila, acesta fiind cea mai combativă voce a exilului. Lui Mihnea îi repugna simpla idee că cineva din familie pactiza cu Securitatea. Prin urmare, a rupt total și brusc legătura cu tatăl său. Nici acum nu vrea să vorbească despre asta.

Academicianul Dan Berindei nu neagă faptul că a fost trimis de Securitate să culeagă informații despre și de la Mihnea. Își justifică misiunile în mod surprinzător: „A fost o disensiune pe care am dorito, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relație. Informațiile date despre el erau fără sare și piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste”, spune Dan Berindei. Din punctul de vedere al tatălui, acum are o relație normală cu fiul său.

Copilul născut în închisoare

Academicienii apropiați de vicepreședintele Berindei, dar și prietenii lui Mihnea cred că relația celor doi nu se va reînnoda niciodată. Fiul nu uită și nu iartă. Tatăl a fost singurul membru al familiei, alături de o soră a mamei sale, care nu a făcut pușcărie politică.

Cum a fost posibil ca, în teroarea anilor’50, originea aristocratică și calitatea de ginere al unui ministru țărănist, din anturajul lui Iuliu Maniu, cu un trecut de simpatizant al mișcării legionare, să nu fie întemnițat rămâne un mister pentru Mihnea.

Ioana Berindei, mama lui, a fost arestată în 1950 pentru „activitate subversivă”, născându-si fiica, pe Ruxandra, în închisoarea Văcărești. Ruxandra a crescut 11 luni în trei închisori, până când a fost încredințată tatălui rămas în libertate, alături de celălalt copil, Mihnea.

Mama lui Dan Berindei, Dina, a fost și ea arestată, iar cel de-al doilea soț al său, inginerul Alexandru Balș, a murit în închisoarea de la Pitești.
"A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relație. Informațiile date despre el erau fără sare și piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste..."
Dan Berindei, vicepreședintele Academiei Române

MINUȚIOZITATE

„Băleanu”, informatorul analitic

Potrivit documentelor de la CNSAS, relația lui Dan Berindei cu Securitatea s-a reluat în 1985, an din care datează o parte a documentelor provenite dintr-un dosar de la SIE, al cărui titular este.

Ca rezultat al constrângerii, după cum susține adeverința CNSAS, Berindei a furnizat Securității 47 de note informative, ele referindu-se atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât și la români din exil sau la personal diplomatic.

Pe lângă relatarea unor evenimente la care a luat parte sau descrierea stării de spirit de la institut, informările făcute de Dan Berindei conțin o riguroasă portretizare intelectuală, profesională și socială a celor vizați.

Despre istoricul și filologul Petre Panaitescu, de pildă, care între 1941 și 1965 a lucrat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, „Băleanu” spunea: „Din generația sa este, neîndoielnic, cel mai harnic, și dintre istoricii actuali este, de asemenea, cred, istoricul cu cele mai multe pu blicații. Dacă nu ar fi avut activitatea politică pe care a avut-o, sigur ar fi fost de mult academician. (...) Împins de soția sa, deosebit de am bițioasă, a intrat în mișcarea legionară «ca să facă și el ceva», gelos pe tovarășii săi de generație, care, toți, își găsiseră un plasament politic. Astfel, a ajuns și rector legionar”.

În ce-l privește pe Vasile Liveanu, un alt coleg de institut, care, anterior, lucrase cercetător la Institutul de Istorie a Partidului, Berindei aprecia c㠄atitudinea sa în problemele de istorie contemporană legate de România nu este aceea a unui om care scrie și gândește românește.

Vasile Liveanu a făcut eforturi în această privință, dar, citind printre rânduri, constați evidente atitudini de felul celei menționate, care oglindesc un fel de a fi puțin românesc”, punctând c㠄autobiografic, și-a ascuns originea reală - marea burghezie evreiască ieșeană - declarând că ar fi de origine muncitorească”...


cu aprobarea autorului!
articol apărut pe un alt site (..), semnat:
RLD



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, recunosc ca am gresit textul. Si am fost si rau, recunosc. Imi cer scuze!  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-23 12:10:09
         
 
  Andrei, aici ai fost rautacios. Daca nu chiar rau.

Faptul ca intr-un comentariu la un text care nu are nicio legatura cu persoana mea ai putut sa-mi pomenesti numele arata ca nu e nevoie de nicio garantie pentru a te putea exprima si ca nu exista, din acest punct de vedere, nicio cenzura.

Sa auzim de bine.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-23 10:43:39
         
 
  Iulia, nici tu si nici eu nu putem sa ne exprimam tot atat de liber precum poate domnul Bordas. Trebuie sa ne multumim cu ce ni se permite. Domnului Bordas i se pot permite atat gesturi, cat si fapte, atitudini, si toate acestea doar prin prezumtia ca nivelul domniei sale corespunde cu pretentiile acestui site. Europeea nu poate sa se ridice peste acest nivel al libertatii de expresie, adica peste nivelul domnului Bordas. In literatura, daca nu esti si consilier juridic, nu prezinti garantiile necesare unei exprimari necenzurate de nivelul de acces.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 22:44:00
         
 
  dragă Iulia, nu tot ce se scrie contine adevar, mai sunt si "scenarii",
de aceea, vreau să "aud" si eu părerea celor care stiu ceva ; si pot si motiva: gesturi, fapte atitudini...!
:))

multumesc.
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-22 20:05:55
         
 
  Rog
sa mi se valideze comentul anterior - e o problema de atitudine
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2009-11-22 15:47:56
         
 
  A fost odata un Al.Paleologu...........

Nu-mi dau seama ce adevar vreti sa re-creati aici, cand el este evident si atat de greu ca poate strivi -
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2009-11-21 19:47:22
         
 
  Da dom` Radu, acest paragraf este de două ori introdus în text, așa cum ai observat, repet, am dat copy-paste, și atât!
o să verifici, dacă am dreptate, când o să postez linkul...

mulțumesc pentru încredere!
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-20 18:23:17
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  dom' Tavi, cuvantul matale mi-ajunge. am avut impresia ca textul citat avea si o introducere. daca n-o voi gasi pe google cache, inseamna ca am avut halucinatii. s-auzim de bine...

iarasi, p.s.

fragmentul: "A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relație. Informațiile date despre el erau fără sare și piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste..."

apare si aici de doua ori. de ce?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-20 17:19:19
         
 
  "p.s. din pacate, dom' Tavi a inlaturat cu grija toate urmele si acum tace malc, dar poate ca mai exista pe undeva oameni care pot confirma aiurelile din textul initial. iar daca nu, asta e, ies eu sifonat din afacerea asta, n-ar fi pt prima oara. "
Radu S.

nu dom`Radu, am copiat "exact" textul de mai sus (prin copy/paste) fara sa adaug nimic in plus sau sa inlatur ceva...
am citit si eu acest material, am vorbit cu autorul, care l-a postat pe sait, si am ramas "interzis", de cele aflate...
am luat legatura cu postatorul si i-am cerut voie sa-i folosesc "opera" in scopul de-a afla adevarul si parerea voastra despre acest caz, si altele pe care le voi posta, pentru ca stiu ca voi, in orasele mari unde traiti, sunteti mai bine pusi in tema cu realitatea, de acea am si publicat articolul cu intrebarea... Adevar sau fictiune?

dom` Radu, dupa ce termin cu postarea a tot ce mi-am propus sa postez, ca sa aflu cu adevarat si parerea voastra, o sa dau si linkul care, dupa ce -l citesti, vei fii convins ca am copiat bine...

cu mult respect,
tavy



 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-20 12:49:33
         
 
  Promiscuitatea morala a societatii despre care vorbeste Andrei Florian se datoreste faptului ca aceasta societate accepta doar atacuri impotriva fostelor victime ale regimului comunist lasnd neafectata patura de calai care care nu s-au dat in laturi de la nimic pentru a obtine ce vroiau ei de la aceste victime. Cei care au reusit sl faca pe Dan Beridei sa scrie acele note informative arestandu-i sotia traiesc inca si inca foarte bine luand pensi de trei sau patru ori mari decat pensia academicianului Berindei.
De ei nu s-a ocupat si nu se ocupa nimeni :|"operele" lor raman in anonimat fiindca se pare ca societate romana e preocupata de raul pe care se pare ca l-au facut victimele si nu calaii care au silit aceste victime sa faca raul.
Cand citesc acxeste ardicole de demascare a victimelor eu ma intreb cum asi fi procedat eu daca mi s-ar fi arestat sotia si asi ramas cu doi copii mici dintre care unul nascut in puscarie. Probabil ca asi fi scris si eu acele note informative incercand sa fac cat mai putin rau lucru de care sunt convins ca la facut profesorul Berindei. Nota lui informativa despre profesorul Panaitescu dovedeste cu prisosinta ca si in conditia imposibila in care fusese pus de securitate incearca sa spuna adevarul asa cum bine a observat Vasilica Ilie. Tot respectul meu pentru Amelia Cojocaru care stiind calvarul prin care a trecut familia Dan Berindei incearca sa ia apararea victimelor. Apele in societatea romaneasca nu se vor limpezi atata timp cat victile regimului comunist sunt inca victimizate iar cei care au contribuit la creiarea acestor victime nici usturoi n-au mancat nici gura nu le miroase.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-11-20 02:02:14
         
 
  În general, cel care se simte agasat de către propria-i conștiinț㠖 și asta nu pentru că, brusc, a căzut în apostazii conceptuale, ci pentru că circumstanțele îl dau de gol – acela, deci, cade în fandacsii speculative și cheamă în sprijin nume sonore, clamîndu-le păcatele care, nu-i așa? au cel puțin anvergura și justificarea propriilor lașități și viraje imorale. Păi nu făcură, și Hamingway (scris corect!), și Sartre, și Soljenițîn, ba chiar și marele Enstein, care va să zică, la fel? Și-atunci el – apostaticul – cu cît e mai vrednic de stîlpul infamiei? Și-a turnat aproapele? Ei și? Ce mare lucru?! Nu e primul și nici ultimul care o face. Și nici cel mai mare dintre ticăloși. E și el unul mai mic, acolo. Un drăguț de ticălos. Un ticăloșel de jucărie, servind drept exercițiu de abilitate existențială pentru edificarea morală a noilor generații. Cu ce e El mai vinovat, cînd, de fapt, este o victimă a Totalității. Care, Totalitate – of, ce dureros! e atît de voluntară și capricioasă cu bietele făpturi omenești! Parcă-ți vine să-i și plîngi de milă! Uite cum îl roade cugetul, așa, precum șoșonii prea strimți! Are insomnii chinuitoare și tahicardii kantiene, de genul „cerul înstelat deasupra mea…” etc.

Din păcate, pentru el, victimizatul mamii!, problema se pune scurt și tranșant: ai făcut-o? - ești o mizerie de individ, pentru vecie. Poți să te numești și Papa de la Roma.
Basta! Fără dexterități de mînuitor de alba-neagra…!
Dar și mai pe scurt: se vede cale de o poștă, cine fu turnător și cine nu.
După ton, după atitudine, după încercarea de a justifica comportamentul lichelelor fără vertebre, invocînd varii motivațiuni.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-11-20 01:08:00
         
 
  Amelia, draga mea, indiferent ce retorica pe care o abordezi in cazul Berindei, indiferent de opera pe care o lasa in urma domnia sa, si indifernt de afectiunea care te leaga de cei care au fraternizat cu regimul de teroare instaurat de securitatea comunista, fie ei si intelectuali de marca, adevarul nu poate fi decat unul. Pe mine nu ma intereseaza daca vreun vecin de-al meu m-a turnat ca am mancat sarmale in Postul Pastelui dar vreau ca persoanle spre care arat cu degetul, drept exemplu de urmat pentru copiii mei, sa reprezinte modele care pot schimba promiscuitatea morala a societatii noastre. Poate daca nu as fi aflat ca numitul Berindei, alias “Baleanu”, ar fi scris 47 de note informative, as fi putut sa judec ca tine. Dar am aflat. Nu pot sa neg adevarul, nu vreau sa neg adevarul, indiferent despre cine ar fi fost vorba. Dupa acelasi principiu propus de tine putem gasi o sumedenie de circumstante atenuante chiar si pentru Ceausescu. Pentru mine, domnul Berindei nu a fost cu nimic mai bun decat Sorin Rosca Stanescu, Dan Voiculescu, Mircea Ionescu Quintus(188 de note informative la securitate), si lista poate continua. Ca sa simplificam lucrurile, eu iti propun un exercitiu de sinceritate si iti propun sa ai ultimul cuvant in aceasta discutie.
A fost delator, sau nu? Restul nu ma intereseaza si nici nu mai doresc sa stiu.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-20 00:44:53
         
 
  Florian,

Dacă ofensele sunt adresate unui dușman imaginar, cu o trompetă imaginară, nu înțeleg de ce te agiți atât și-mi arunci provocări ridicole.

Da, autoarea acestui articol este o trâmbiță, una dintre acele sărmane instrumente ale «deșteptării ».
Tocmai fiindcă refuz în mod visceral comunismul, detest campaniile de « demascare » ce au obiective bine stabilite.

Am citit cu deosebit dezgust o mulțime de materiale din Cotidianul semnate Mirela Corlațan. Toate sunt previzibile, conformiste, pline de clișee, nedorind un moment să «descopere » ceva. Doar să acuze pe cine trebuie. Este la modă acum să mai arunci cu noroi într-o personalitate a vieții culturale românești, să mai arăți cu degetul rânjind și bucurându-te că mai cade un mit, că poporul ăsta prost educat poate scuipă în felul ăsta ape de-alde Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu, Dan Berindei. Se ia totul de-a valma, la grămadă și se pune la zidul acuzării orice colaborare cu organele de securitate ale propriului stat. De ce nu continuați ilustra serie a « criminalilor secolului » ? Să vă dau eu câteva nume : Albert Einstein, a colaborat cu forțele de securitate a statului american în scopul utilizării descoperirilor sale științifice pentru obiective militare. Nici nu știm dacă a fost obligat în sensul ăsta. O fi mai grav sau mai puțin grav decât să faci câteva note formale pe care le cerea securistul ce te avea în grijă ? Ernst Heminguay, Jean Paul Sartre, și lista poate continua cu nu știu câte nume ale intelighenției apusene care participau la campanii orchestrate de la Moscova, plătite cu banii Kominternului, prin care erau desființați oameni (vezi cazul Panait Istrati). Alexandr Soljenițîn în Arhipelagul Gulag explică ceea ce în sociologie, din câte știu, poartă denumirea de forță a « definirii unei situații ». Mai clar, un anume individ nici măcar nu realizează într-un anumit moment că ceea ce face el e culpabil. Spre exemplu, lui Soljenițîn, ofițer rus până în momentul în care i s-au descoperit niște scrisori compromițătoare, i se rup gradele și intră într-un convoi de arestați alături inclusiv de un german prizonier. Ofițerul rus care era Soljenitin nu poate accepta ca propria valiză să nu o care germanul. Abia după ani de Gulag va înțelege că acel german era fratele lui. O sumedenie de personalități s-au pus în slujba unui regim politic, au dat informații, indiferent că aceea a fost Siguranța, Ohrana, CIA, etc. Au făcut-o din slugărnicie, terorizați, bătuți, amenințați, șantajați sau dimpotrivă, din patriotism, sau din interese meschine, din răzbunare, din spirit de aventură, din slăbiciune…în fapt fiecare caz e unic. Veți spune la unison cu noile tendințe : « poate patriotismul să justifice tradarea prietenului, aproapelui » ? Mai e cazul să vă pun în fața unor dileme morale de genul « ce ați face dacă ați sti că soția a înfăptuit o crimă ? » Ați denunța-o ? Ce ați face dacă aflați că prietenul cel mai bun este membru al unei rețele teroriste ? Era justificabil denunțul făcut împotriva unui comunist ce ascundea materiale de propagandă în anii 30 ? Dar împotriva unui prieten care trimitea scrisori la Europa Liberă cu scopuri de denigrare a României în anii 70 ? Dar împotriva vecinului care cultiva canabis în 2005 ? În fapt toate reprezintă reacții de apărare și identificare cu o anumită comunitate și de neutralizare a « dușmanului intern », de cucerire a « Griviței de acasă », cum se spunea la sfârșitul secolului XIX.

În final fiindcă am pierdut destul timp, sper că înțelegi, Florian, de ce am folosit cuvintele «trâmbiță » și "dușman". Da, campaniile « Cotidianul » reprezintă o denigrare a comunității în mijlocul căreia trăiesc și a valorlor în care cred. Tu în ce crezi ?


 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 23:26:59
         
 
  la obiect , Andrei si Radu!

Singura noastra sansa este ADEVARUL, dar se vede ca nu stim sa-l acceptam.

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-11-19 22:11:08
         
 
  Florian, traim intr-o tara in care, de dragul unui securist legea CNSAS, asa schioapa cum era, a fost declarata neconstitutionala, o tara condusa de un guvern demis mai mult decat prevede legea si constitutia, (care, bineinteles, nu prevede nimic in aceasta bizara situatie), o tara in care o suspecta (dar altfel, banala) greva de metrou e pe cale sa arunce democratia-n aer, o tara in care toate puterile statului se afla in conflict, o tara fara repere morale, fara legi, fara Dumnezeu, o tara bolnava.

in rest, de acord cu tot ce spui, mai putin finalul. chiar daca ne spalam pe fata, ramanem urati ca dracu'. istoria noastra e incarcata de prea multe pacate, suntem infestati de ticalosie pana-n varful unghiilor, si pentru asta nu exista vaccin. nu insist acum si aici.
o tara de masti, grohaind porcin, dedesubt.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 20:38:58
         
 
  Radu, nu cred ca scriu pe Europeea doar ca sa imi etalez virtutile. O mare perioada de timp nu am facut altceva decat sa imi expun opiniile si numai de curand am decis sa mai public in mod periodic, iar acesta situatie rezulta din faptul ca Europeea este singurul site literar al carui user sunt si care ma tolereaza. Nu pot, insa, sa neg ca ma bucura cand pot castiga aprecierea oricarui user, indiferent de numele lui sau de calitatea textelor sale.
In schimb, recunosc ca, in ceea ce te priveste, am reactionat exagerat. Pot sa spun, insa, ca nu faci obiectul explicit al revoltei mele. Revolta mea se naste din faptul ca nici dupa o perioada de 20 de ani nu avem curajul sa recunoastem ca inca avem turnatori la securitate pe care incercam sa-i spalam de pacatele slabiciunilor lor de caracter. Nu am negat valoarea muncii de istoric a lui Berindei, dar, daca nici in fata evidentelor nu incercam sa ne curatim din punct de vedere moral, noi, ca natie, nu mai avem nicio sansa sa evoluam. Vom trage dupa noi, ca o bila de puscarias, complicitatea tacita la actele delationiste ale celor pe care ii purtam in fruntea noastra. E timpul sa ne eliberam, e timpul sa ne scuturam de pacatele celor ce ne-au servit drept exemple false de moralitate si sa mergem mai departe, tinand drumul drept. Avem aceasta datorie fata de copiii nostri. Altfel, vom continua sa ne inchinam la icoane false. Altfel, ne vom vedea siliti sa purtam culpa fata de eroii anonimi care au sfarsit in puscariile comuniste ca victime ale acestor delationisti. E timpul, cred eu, unui nou inceput, al unei eliberari reale.
Stiu, poate suna demagogic, poate patetic, dar, odata cu scuzele mele, te rog sa primesti explicatia gestului meu ca fiind una reala. Vreau sa cred ca sunt un slujbas cinstit al presei si doresc sa imi pastrez principiul dupa care libertatea de expresie si respectul fata de adevar mi-au fost mai dragi decat orice.
Pe domnul Berindei nu il mai poate judeca decat Dumnezeu. In schimb, noi avem datoria sa ne spalam pe fata si mergem mai departe, frumosi si demni.
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 19:12:36
         
 
 
Andrei Florian, in comentariul care-ti apartine si care mi-e direct adresat, da-mi voie sa apreciez un singur lucru: spiritul.
E singura virtute certa pe care ti-o recunosc deocamdata, si singurul argument care ma determina sa-ti raspund in mod constant, desi marturisesc, uneori o fac fara placere. In fine, sa revenim la plebicist. Unu: unde pana mea - daca-mi permiti acest mic intermezzo nonecoliterar - scrie acad. Berindei ca recunoaste fapta, ad litteram, in forma incriminata de aceasta ziarista? Doi: admit ca in europeea se pot posta tot felul de texte la optiunea "altele", dar da-mi voie sa le pretind doua calitati, unu, sa fie vorba de opinii personale (adu-ti aminte ca Ion Corbu m-a amenintat cu reducerea nivelului atunci cand am postat memoriile lui Stefan Agopian despre Nichita, si am fost nevoit sa scot textul), si doi, sa fie scrise cu un minim respect fata de LIMBA ROMANA. Daca tot ma acuzi ca n-am citit textul, te-as putea intreba si eu de ce nu ti-au sarit in ochi greselile flagrante de ortografie si aberatiile din textul postat intial de OSC (pe care vad ca acum l-a pieptanat, evident, pe sest). Trei: in ceea ce priveste credibilitatea CNSAS, da-mi voie sa am aceeasi opinie pe care o am despre TOATE institutiile statului roman, adica proasta, si fa-mi favoarea, nu-mi cere argumente.

p.s. din pacate, dom' Tavi a inlaturat cu grija toate urmele si acum tace malc, dar poate ca mai exista pe undeva oameni care pot confirma aiurelile din textul initial. iar daca nu, asta e, ies eu sifonat din afacerea asta, n-ar fi pt prima oara.

P.S. au mai ramas totusi cateva mici perle (maestrul OSC n-a invatat bine nici copy/paste in Word), gen "a propiații", "pu blicații", si altele. de unde reiese ca singurul care n-a citit textul e chiar maestrul Ciurtin.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 14:45:55
         
 
  Amelia, esti in stare sa imi raspunzi la intrebare sau o dai de pereti cu infrigurare?
Hai, indrazneste, daca ai curajul sa iti asumi si altceva decat ofense unsuroase adresate unui dusman imaginar, cu o trompeta imaginara, cu domnite inteligente si educate imaginare, ei bine, daca poti sa spui si altceva eu mai trec sa te citesc. Pentru ca eu nu ti-am cerut sa te lupti cu nimeni, nici mare, nici mic. Iti repet intrebarea... poti sa imi spui cine este trambita si cine este dusmanul despre care vorbeai?... sau poate te aflai in trecere si ai intrat sa ne lasi un semn si noua...
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 11:55:21
         
 
  In cazul Berindei, ca si in cazurile Piersic, Florin Constantiniu (mai putin Romosanu, pentru a-l descifra iti trebuie ceva inteligenta si ceva mai mult obiectivism), lucrurile sunt cat se poate de clare. Creierele spalate, insa, nu pot duce povara adevarului si se ineaca in apa murdara a dreptei tismaniene (si aici nu ma refer la Taz, ci la un alt tip de diavol). In ceea ce ma priveste, nu ma lupt cu cei mici din principiu, cavalerismul unei domnite inteligente si educate ii cere a-si tria adversarii si a-i ocoli pe cei nevolnici. Eventual a-i mangaia pe crestetul sigur de sine.

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 11:33:57
         
 
  Amelia, observ ca ai comentarii si replici pentru tot si toate cate sunt pe lumea asta, si te pricepi mai bine decat oricine la orice. Te felicit!
In alta ordine de idei, eu imi permit sa iau ce atitudine vreau eu, cu atat mai mult cu cat atitudinea mea este sincera si neimplicata emotional, pentru ca printre prietenii si cunostintele mele nu se gasesc turnatori dovediti cu acte. Cu alte cuvinte, eu nu citesc printre randuri o nota informativa publicata de CNSAS, asa cum faci tu. Eu citesc delatiunea, data, semnatura, si imi este suficient sa stiu ca au fost peste patruzeci de note informative ale delatorului cu nume de cod „Băleanu” ca sa inteleg ca nu a fost un accident izolat.
Amelia, as dori sa imi raspunzi serios si fara sa lasi loc printre randuri ... cine este trambita si cine este dusmanul despre care vorbeai?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 11:10:39
         
 
  Florian, tu nu glumesti, nu-i așa? Tu ai citit ce scrie acolo? Tu știi ce înseamnă interpretarea tendențioasă a unor date? Tu vezi ce spune Berindei, ai citit? Nu recunoaște nimic, absolut nimic, Berindei, articolul face parte dintr-o campanie de presă menită să distrugă credibilitatea unor valori ale românilor. Tu ai vorbit cu Academicianul Berindei ca să-i afli opinia? Cu Ioana Berindei despre Mihnea, despre cadourile făcute lor de sărbători, despre vizite, despre obligații? Adevărul? Tu știi ce înseamnă scoatere din context? Dar linșaj public iacobin? Cum îți permiți să iei atitudine doar citind textul unei trâmbițe a dușmanului? Florian, mă dezamăgești! Iar faptul că Radu ar vorbi în necunoștință de cauză...iar te arunci cu capul înainte. Credeam că știi să citești printre rânduri.

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 09:58:10
         
 
  cred ca se fac speculatii, este chiar o exagerare vis-a-vis de omul Berindei.
eu cred asa:
1) ca atunci cand a fost recrutat in securitate, s-a "sacrificat", pentru familie, avand in vedere ca familia sotiei a fost urmarita si majoritatea membrilor au facut puscarie(inclusiv sotia academicianului).
2) dovada ca nu a adus "atingere" colegilor de institut, stau marturie notele respective, unde am retinut despre Petre Panaitescu:

"Din generația sa este, neîndoielnic, cel mai harnic, și dintre istoricii actuali este, de asemenea, cred, istoricul cu cele mai multe pu blicații. Dacă nu ar fi avut activitatea politică pe care a avut-o, sigur ar fi fost de mult academician. (...) Împins de soția sa, deosebit de am bițioasă, a intrat în mișcarea legionară «ca să facă și el ceva», gelos pe tovarășii săi de generație, care, toți, își găsiseră un plasament politic. Astfel, a ajuns și rector legionar”.
3)vizitele lui Dan Berindei la Paris, pe vremea aceea, cred ca erau benefice pentru amandoi de a se vedea pe viu, stiindu-se faptul ca fiul lui a fugit. cine putea sa se viziteze pe vremea aceea, mai ales ca un membru al familiei era fugit din tara? normal ca intre ei (si mai ales din partea fiului) a intervenit o raceala, un fel de neincredere, dandu-si seama ca tatal sau este "securist", dar nu cred ca tatal i-a facut rau fiului.
4) sa admitem ca exista si varianta ca intre ei s-ar afla aceasta raceala, sunt multe cauze ca intr-o familie sa fie sciziuni intre tata si fiu, dar din alte motive, decat cele aratate in acel articol.
6)si nu in ultimul rand, cred ca este un scenariul tacit intre tata si fiu. oameni inteligenti si prudenti fata de sistemul de atunci si de acum.
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-11-19 09:47:49
         
 
  Radu, daca ai fi facut un minim efort sa citesti textul ai fi observat ca ancheta jurnalistica care a facut posibila aceasta stire a pornit de la documentele furnizate de CNSAS, iar calomnia este greu de invocat in acest caz. E ca si cum ai acuza primaria de calomnie pentru ca ti-a facut public actul de casatorie, act pe care banuiesc ca l-ai semnat si tu.
La ultima chestie, daca ai fi citit textul, ai fi observat ca Dan Berindei recunoaste ca a semnat note informative cu privire la fiul sau.
Radu, de cand comentezi cu atata usurinta sub texte pe care nici macar nu ai facut efortul sa le citesti? Tot asemenea faci sub celelalte texte?
Inca o "chestie"... nu orice lucru pe care nu il intelegi, sau care nu face obiectul pasiunilor tale, este in mod implicit o tampenie. Este un articol de presa care face lumina asupra unui capitol intunecat al istoriei noastre. Nu este un caz singular in care turnatoriile spre securitate se faceau chiar intre membrii aceleiasi familii.
Intuitia ta este defecta, iar dovada ca este asa o face chiar vicepresedintele Academiei Române, istoricul Dan Berindei, pe care ti-as sugera sa-l dai in judecata penru ca ti-a calomniat intuitia.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 09:34:44
         
 
  nea Ciurtine, sa-ti zic acum ce cred eu despre toata chestia asta. in primul rand, nu prea mai cred in presa. din cate stiu, legea "calomniei" in presa a cazut, si chiar daca mai e in vigoare, cine dracu' are timp sa se judece cu ziaristii? si chiar daca are timp si bani s-o faca, justitia oricum nu functioneaza. Vadim a avut o mie de procese de calomnie si din cate stiu n-a pierdut niciunul. asa ca pentru mine "bombele" de genul asta sunt un vax.
mai e o chestie: un tata nu cred ca si-ar turna fiul. ala care o face e o monstru. si Berindei nu cred ca e. asa simt eu. da-mi voie sa am mai multa incredere in intuitia mea. iar acum sa-mi zici si mie de ce ai postat tocmai tampenia asta pe un sait literar.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 08:56:43
         
 
  Fac eu acest gest
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/875026/Cazul-Berindei-tatal-care-si-a-turnat-fiul-la-Securitate/
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 00:57:13
         
 
  Da, Radu Stefanescu are dreptate. Mirela Corlatan este o tanara jurnalista de exceptie si consider ca ar trebui sa ii recunoastem meritele. Aceeasi jurnalista a fost autoarea unei alte bombe de presa in urma careia, de altfel, a fost concediata de la "Cotinianul" de Nistorescu. La vremea respectiva postul nostru de televiziune a fost singurul care i-a dat drept la replica. Priviti-o si bucurati-va ca jurnalismul de ancheta din presa scrisa are si reprezentanti curajosi si cu o verticalitate care lipseste multora dintre cei consacrati.
http://www.youtube.com/watch?v=XMouGI3pnRk
http://www.youtube.com/watch?v=LXIjZoUdL1s
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 00:53:48
         
 
 
S-a preluat aici articolul Mirelei Corlățan aparut în Evenimentul zilei din 9 noiembrie. Mă întreb de ce l-ați postat tocmai acum (se prea poate ca acum să fi aflat informația de pe cine știe ce forum). Măcar combativa autoare ce și-a făcut mâna pe la Cotidianul avea atunci ceva de sărbătorit : căderea zidului Berlinului. Tot atunci articole apărute în presa franceză ne băteau obrazul că la noi nu a căzut încă zidul – mai pe șleau « tot foștii comuniști vă conduc ». Observ ca si dvs ați pus o tentativă de titlu-motto « tot ei, rușine ».

Nedumerirea mea își are mai multe surse : La care « ei » vă referiți ? Îi includeți cumva aici și pe tată și pe fiu într-o descendență apoteotică a trecerii de la comunismul stalinisto-ceaușist la cel internaționalist trotkist ? Sau poate nu vă complicați în asemenea subtilități și sunteți doar un mesager? Și atunci combateți a la trepădușii din subsolul presei online : « Ba, ăștia de-alde Berindei au fost șefi înainte, comunisto-securiști, ăștia ne conduc și azi. Ia să-i dăm noi la o parte pe dinozauri și să aducem în frunce tineretul, ăla nepătatu’”. Observați stilul articolului, Mihnea Berindei, fost șef al Ligii drepturilor omului de la Paris, victimă a propriului tată, securistul. Mă întreb cum de autorul articolului nu o învinuiește și pe mamă, Ioana Berindei, că l-ar fi părăsit pe bietul Smerdeakov și a plecat din lașitate în închisoare lăsând securistul să aibă grijă de copil în timp ce pava la drumuri în anii 50.
Acum, fie vorba între noi, nu toți putem avea relația specială întreținută de musiu Toader cu conu Alecu ("Prostia e starea naturală a omului, o știu de la Papaaaa"...)

Din articol reiese vigilența obiectivului Mihnea Berindei ce și-a dat seama de intențiile necurate ale tatălui când acesta l-a vizitat la Paris. Ciudat e că deși subiectul este turnătoria operată de părinte, autoarea nu catadicsește să reproducă nici măcar o notă cât de cât acuzatoare (ceea ce seamănă cu alte cazuri deconspirate de presă: vezi cazul Piersic). În schimb ni se relatează pe larg portretul moral al lui Petre Panaitescu (inclusiv consoarta) și mai ales „sifonarea” lui Livezeanu – fie vorba între noi măcar omul făcea eforturi să fie român. Astăzi „ferește-mă, Doamne, de români, că de…mă feresc singur”.

Revenind la cazul nostru, spuneți-mi, domnule Ciurtin, care sunt „ei”, cei care ne conduc?

Prin presă a mai ieșit câte ceva la iveală. Spre exemplu despre „obiectiv”, fostul președinte Emil Constantinescu (știți care, ăl’ de se văieta că l-au învins securiștii), într-un interviu publicat in Nr 736 din 19 aprilie 2004 al revistei 22, spunea că ar fi avut o intalnire in casa sa cu Valeriu Stoica, fost presedinte al PNL, și Adrian Nastase, in care s-ar fi pus la cale o strategie comuna pentru a sparge Conventia Democrata si a-l determina pe Milică al nostru să nu mai candideze.
Apoi, având în vedere înalta poziție a fiului (vezi pe cine consiliază și cine-i e consoartă), tare mi-e teamă că tocmai tatăl lui e victima care a trebuit să treacă printr-un regim dictatorial pentru ca acum să nu mai corespundă noilor cerințe ideologice, să fie privit de unii doar ca un scrib prăfuit al naționalismului vetust ce-și păstrează ultimele metereze la Academie.

Sigur, poate sunt eu subiectivă, pe de altă parte sunt convinsă că sunt extrem de multe lucruri personale și nuanțe pe care nu avem cum să le cunoaștem. Cert este că autoarea minte cu siguranță:
- că cei doi nu și-ar vorbi (cunosc personal contrariul)
- că Ioana Berindei ar fi trăit o dramă și că ar fi fost pusă în situația de a alege. Am vorbit cu Ioana Berindei de multe ori despre o mie și una de lucruri (…). În plus, cine a fost la lansarea de carte „Am făcut Jilava în pantofi de var㔠știe că această carte a fost o mărturisire de sfârșit al vieții, un ultim serviciu pe care l-a adus soțului pe care l-a iubit toată viața și de care era mândră, inclusiv pentru că, ieșită din închisoare după patru ani de temniță grea, Berindei nu s-a dezis de ea. Nici înainte nu o făcuse, deși, fără îndoială, reputația ei atârna infinit de greu asupra pavatorului de drumuri, ăl de crescuse un copil fără a avea un acoperiș deasupra capului, istoric de viitor și finul lui Gheorghe Brătianu.

Aștept ziua în care Mirela Corlățan va publica un articol despre un ziarist, dinozaur din artă sau din cultură, un politician care a colaborat sau colaborează cu KGB, cu CIA, cu MOSAD, etc. Suntem chiar atât de naivi încât să credem că nu există așa ceva? Trebuie scoși la suprafață colaboratorii securității. Nu am văzut o campanie în care să fie scoși la suprafață colaboratorii KGB-ului, cei care dădeau note. Se pare însă că eu sunt cea naivă. În 62, vorbim despre un regim comunist ce se româniza, ce trecea la destindere după 1964, ce făcea posibilă solidaritatea națională în 1968. Se caută astăzi a se vorbi de regimul comunist din România ca de un monolit cu accentul pus pe critica naționalismului (care fie vorba între noi, numai produsul comunismului nu a fost…).

În final doar atât mai am de spus: avem, pe de o parte un savant, iar pe de alta un activist civic. De aici, sigur, și modul diferit în care ei „colaborează”.


 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-18 23:19:00
         
 
  dom Tavi, frumos si regulamentar e sa postezi si linkul. curaj.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-18 20:56:55
         
 
  am redat articolul intocmai, n-am modificat nimic!...
:((
t
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-18 20:33:36
         
 
  ,,cine ne conduc``?????
.................................



poate muck!... cel mic

regele unui popor de inculti cu muci pe surtuc!(zic!)
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2009-11-18 20:30:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23889
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE