|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
plâng
în faþa catedralei de pãmânt
ºi vãd cum trupul tãu se zvârcoleºte,
gemând adânc...
sufãr, alãturi de aceastã lume,
care alunecã-n uitare
pe margine de-amarã genune
uriaºi de lut fãrã picioare!
ºi sper, sã mai gãsesc intact
un colþ ferit de nebunie
sã mã întorc cu totul, pur compact
venind scârbavnic din pustie...
vreau sã ºoptesc strigând:
vino la mine Brasil, simt nevoia sã te plâng!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aceastã poezie a fost scrisã într-un moment de tensiune, aºa cã vã rog sã scuzaþi eventualele exagerãri... Lecturare plãcutã... |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-01-23 20:44:40 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|