|
|
|
|
|
|
|
|
|
Reforma femeilor/Declarație de dragoste (repostare) |
|
|
Text
postat de
Marinela Preoteasa |
|
|
Ochii lui au rămas pironiți
pe ecranul televizorului,
aproape i-au ieșit din orbite,
înghit ca două guri
ecranul cu tot ce este pe el:
niște femei superbe
țin cu mâinile lor superbe
pancarte pe care e scris,
cu toate culorile deodată:
Nu Mai Vrem Sex
Până Nu Se Face Reformă!
Cu ochii ieșiți din orbite
mestecă țigara în loc s-o fumeze,
se ridică brusc și
dă un pumn televizorului
ca și cum ar transmite alb-negru sau
n-ar transmite nimic
Așa deci!
Își strigă nevasta:
Iubito, azi nu mai mâncăm,
nici la TV nu ne mai uităm
că nu avem ce vedea,
azi ne vom iubi, așa cum ne vom
iubi de acum încolo, mereu, fără TV.
Am să-l donez clubului sportiv,
nouă nu ne mai trebuie,
tu te învârtești de colo până colo
ca un titirez îndrăgostit,
iar eu să-i văd, cu amândoi ochii mei,
pe zvonacii ăștia prăpăstioși?! Nuuu.
Eu am să mă uit numai la tine
și am să te iubesc numai pe tine,
dacă dragoste nu e, nimic nu e!
Copyright © 2009 Marinela Preoteasa
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, gluma povestită este chiar frumoasă și cred că se poate face și un poem pe tema.
Ma bucur că poemul meu ți-a trezit amintiri vesele. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-11-14 14:26:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Marinela,
Poezia ta mi-aduce aminte de o gluma, pe care o scriu mai jos, sperand sa nu mi-o iei in nume de rau, e doar o gluma:
"Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa
raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Deodata... nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!..."
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-11-10 15:16:30 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|