Nu am adormit în posturi, n-am tras sfori sau brăcinare,
Chir de m-au târât pe coate, cu afetul în spinare.
În postul de santinelă nu am moțăit vreodată,
Fiind că patria mi-e sfântă, recompensă... fără plată.
Am jurat credință sacră și-am depus un jurământ
Să fiu țării de nădejde, până voi intra-n mormânt.
Știu că multora le place să m-adulmece cum pot,
Să-mi fure credința sacră, să mă cumpere cu-n... zlot.
Dar eu! Nu sunt de vânzare, unora ce-mi vor doar votul,
Nici chiar unor manechine ce se dăruie cu totul.
Am crescut în vremuri grele, generate de războaie,
M-am călit precum o stâncă, pe arșiță și pe... ploaie.
Și de-aceea aș vrea Doamne! Să trăiesc până când veacul
O să spulbere mocirla, o să dea la toate leacul.
Rănile să nu ne doară, să ne vindecăm rănirea,
Dacă vrem? Avem puterea, doar aste ne e, menirea.
Nu m-a fraierit trecutul, nici prezentul n-o s-o facă,
Fiind că n-am fost o povară, nici nu am crescut în clacă.
Sentinelele de suflet nu au sforăit în... posturi,
Făcându-și doar datoria și credințele cu rosturi.
Nu sunt guraliv din fire, lozincar de șapte spețe
Nici un politruc din neamul celor cu mai multe fețe.
Nu mi-e frică nici de gloanțe trase din mitraliere,
Nici de bombele lansate, din nave... croaziere.
Viața nu mi-a fost ușoară, m-a călit precum stejarul,
Să trăiesc cu bărbăție, binele, să-nfrunt amarul.
M-am târât chiar și pe spate, si-n Furcile Caudine,
Dar viața mi-a dus pașii să râvnesc doar... spre mai bine.
Și-am învins multe necazuri, chiar cu lacrimi de văpaie,
Dar mi-am reclădit destinul, din mocirle, din noroaie.
Viața este mult prea dură, nu te iartă nici o clipă,
S-o înfrunți cu bărbăție! - Omule! Nu-ți fie frică.
Ea e leagănul trăirii pe acest pământ de stele,
Sunt atâtea drumuri brave, nu mergi singur peste ele.
Ai încredea în tine, vei învinge, fără frică,
Luptă precum o albină, luptă precum o furnică,
Să-ți refacă coșul vieții, mușuroiul ce se strică
Maltratate de puhoiul, vremilor atât de sumbre
Și de mințile bolnave ce-au căzut în... con de umbre.
De atâta vânt și ploaie, de furtuni necruțătoare,
Vom pieri fără tăgadă, precum robul la-nchisoare.
Dar... românul nu va piere, Țara nu e muribundă,
Chiar de unii o condamnă spre o veșnică osândă.
Țara mea nu e Bârlogul, unora ce au bastonul,
Ea? E leagănul de veacuri, celor mulți ce pot da tonul.
Și de-aceia... aș vrea, Domne, să trăiesc până când veacul,
Va zdrobi tot putregaiul, ne va da la toate leacul,
Rănile să nu ne doară, să le vindecăm pe toate,
Dacă vrem? Avem puterea, altă cale nu se poate.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Frumos poem. Scris cu suflet curat si credinta intr-o trezire adormita.
...Nu sunt guraliv din fire, lozincar de șapte spețe
Nici un politruc din neamul celor cu mai multe fețe.
Nu mi-e frică nici de gloanțe trase din mitraliere,
Nici de bombele lansate, din nave... croaziere.
Viața nu mi-a fost ușoară, m-a călit precum stejarul,
Să trăiesc cu bărbăție, binele, să-nfrunt amarul.
... Ai încredea în tine, vei învinge, fără frică,
Luptă precum o albină, luptă precum o furnică,
Să-ți refacă coșul vieții, mușuroiul ce se strică
Maltratate de puhoiul, vremilor atât de sumbre
Și de mințile bolnave ce-au căzut în... con de umbre.
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2009-11-01 17:22:05
Dau și eu un vot! Pentru patria mea sfîntă care este chiar ca o recompensă fără plată!
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-11-01 16:08:03
Da, mesajul este de luat ca atare, mi-a placut! Felicitari, Corneliu!
P.S.Sunt sigura ca o sa-l revizuiesti in urma comentariilor de mai jos.
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2009-11-01 13:28:52
și cei care
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-11-01 05:55:08
Domnule Zegrean,
chiar dacă dpdv gramatical și prozodic textul trebuie șlefuit, nu uit că ați trecut prin nenumărate implementări în gramatica limbii române și chiar ar fi greu să pendulezi printre toate modificările.
Eu iau mesajul și ramarc disponibilitatea afectivă față de pământul strămoșesc, mult mai puternică la dumneavoastră, comparativ cu noi și care vin din urmă. Un poem patriotic, eminescian, dar pe care îl pun alături de cel dedicat tatălui dumneavoastră, pe care l-am citit de nenumărate ori și le consider pe-amândouă, reprezentative, vis a vis de formarea dumneavoastră empirică și implicit poetică.
majuru
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-11-01 05:54:25
Nu stiu cat de la moda mai e poezia clasica, cu rima, in timpurile acestea. Si mai ales poezia cu tematica patriotica sau sociala.
Si eu am semnalat nenumarate greseli care se pare ca nu sunt doar typo.
Uite, de exemplu, cum as vedea eu primele patru versuri, cu cateva mici corecturi:
Nu am adormit în posturi, n-am tras sfori sau brăcinare,
Chiar de m-au târât pe coate, cu afetul în spinare.
Eu pe post de santinelă nu am moțăit vreodată,
Fi'ndcă patria mi-e sfântă, recompensă fără plată.
Postat
de catre
General Motors la data de
2009-11-01 05:23:10