PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ieri, Dumnezeu a fost bucovinean... Text postat de Elena Munteanu Am priceput demult că Dumnezeu e un copil mare. Uite, de pildă, de ceva vreme, i-a venit pofta de pictat. A colindat El prin lume cât a colindat şi, ostenit de căutarea unui loc mai acătării, unde să poată să se joace de-a pictorul, s-a oprit în munţii Bucovinei. Cu penelul într-o mână şi culorile în cealaltă, a privit îngândurat brazii. Mai întâi, s-a întristat, pentru că, pe alocuri, munţii erau văduviţi de ceea ce odinioară era mărturie de dăinuire mioritică - brazi şi paltini cu pălărie de azur şi priviri şoimite peste şesuri cu ierburi arse de vânturi şi luminate în zori de luceferi înrouraţi. Robit părerii de rău că nu i-a zidit pe oameni mai înţelepţi şi mai puţin prădalnici, a oftat din adâncul inimii. Cum aş putea oare să vă fac să înţelegeţi că Dumnezeu-pictorul şi Dumnezeu-poetul sunt una, când le vine dorul de meşteşugit rumeneli de ocru şi púrpură pentru pâlcuri de copaci care îşi ascund chipul printre brazi? Închideţi ochii pentru o clipă şi credeţi cu tărie că raiul a curs pe pământ! Doar atunci veţi trăi împreună cu mine magia zilei de ieri, când mi-am scăldat sufletul în oratoriul munţilor bucovineni, la ceasul când ei, munţii, veneau înspre mine cu braţele pline de daruri regeşti de culori aflate sub semnul armoniilor divine. Dar miracolul era abia la începutul lui. El urma să se împlinească la Pojorâta de Bucovina. Pentru a mă împărtăşi din acest miracol, pornisem la drum pe când noaptea se frângea de mijloc peste zare. Acolo urma ca prietenul Valerian Bedrule să-şi boteze “copilul” - un volum de versuri caligrafiate cu patimă, după un ritual anume. Vă dezvălui acum o taină care mi-a împovărat sinele cu dulceaţă: Valerian scrie poezie, e adevărat, dar când în ocniţele sufletului său îşi face cuib pasărea măiastră, trăirea irepetabilă îl găseşte pregătit; are la îndemână caietul cu şesul alb gata să primească trupul de vocabule şi creionul ascuţit cu răbdare de giuvaergiu. Nu pot să mă abţin să nu zâmbesc gândului că Benvenutto Cellini, bijutierul florentin din secolul al XVI-lea, s-ar lăsa cuprins de invidie frăţească, dacă l-ar vedea pe Valerian aplecat asupra uneltei de scris ca asupra unui lucru de preţ. La ceva mai mult de două ceasuri înaintea amiezii, eram acolo, în încăperea unde avea să se săvârşească minunea îndumnezeită de a se veşnici, cu adevărat, intrarea lui Valerian în lumea de carte a poeţilor. Şi cum să nu fi fost copleşită de emoţie când am văzut lacrimi în ochii învăţătoarei lui Valerian şi când am citit pe chipurile profesorilor săi de altădată mândria nedisimulată de a fi acolo, împreună cu el, la sărbătoarea poeziei lui? Înainte de toate, l-am întrebat pe Valerian dacă are emoţii. Vă închipuiţi că răspunsul a fost un „nu” rostit cu un fel de surprindere şi îndârjire, aşa cum îi stă bine celui care, meticulos din fire, uneori până la exasperare, îşi scrisese cuvântul cu mult timp înainte. Ce putea să se mai întâmple?, zicea el. Va citi şi totul va fi bine. Am avut o tentativă de a-l avertiza şi eu, şi prietenul său Florentin că lucrurile nu vor fi tocmai aşa cum zicea el. S-a convins, cred, de adevărul spuselor noastre, când a început să cuvânteze, ţinând hotărât în mână foile „salvatoare”. Altfel, nu am înţelege de ce i se uscase cerul gurii şi de ce îşi arunca, uneori, privirea înspre noi, ca şi cum ar fi vrut să recunoască, în sfârşit, că avusesem dreptate. Dar important şi magic era, inainte de toate, că volumul „Ah!” pornea în călătorie înspre spiritul cititorilor săi de acolo şi de aiurea. El, neguţătorul de vorbe meşteşugite, în nopţi spintecate de luna tehuie, înmuiase cuvântul în culori numai de el ştiute şi acum ni le dăruia, cu o anume sfială, nouă celor locuiţi de patimi şi drame, întru primenire în legănarea stihurilor sale. Împreună cu editoarea volumului - doamna Rodica Elena Lupu, inimos mentor, pe care aş numi-o, fără teama de a greşi, mecena în ale literaturii, Valerian ne-a dus în ispita scrierii sale. Parafrazându-l pe Fănuş Neagu, aş zice că poezia şi-a pus sâmbătă, 3 octombrie, inel de viaţă lungă la Pojorâta de Bucovina. Să fie! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Îţi mulţumesc, prietene Cristian! Iertare pentru întârziere! Mă bucur că poemele lui Valerian sunt apreciate la justa lor valoare. Merită asta din plin. Cu drag, Elena   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-10-10 07:59:15               Elena, ai scris despre Valerian, atât de frumos dar nu mă miră, ştiindu-ţi, de asemenea, condeiul fermecat. ...Venise pe pagina mea cu o vorbă de duh, m-a făcut curios şi-atunci l-am citit. Impresionat de scriere, am încercat să nu mai ratez nicio postare. Valerian se distinge în orice comunitate artistic-literară şi mă încearcă regretul că nu l-am cunoscut personal, aşa cum s-a-ntâmplat în cazul altor prieteni dragi, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Felicitări, Elena Munteanu! Dăruirea ta lasă loc speranţei că mai există sensibilitate în scris, că sophistica nu s-a epuizat. Cu respect, Cristi Iordache   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-10-06 09:00:51               Draga mea Vali, Valerian este un artist în adevăratul sens al cuvântului: poet, muzician cu nenumărate premii, autor de grafică de valoare. Dar, mai presus de toate, este "truditorul" care nu vrea să se vorbească elogios despre el, deşi ar merita-o cu prisosinţă. Drag, Elena   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-10-04 22:01:03               Vero, m-am întors de la Pojorâta de Bucovina cu bucuria de a fi fost alături de un bun prieten, anume de Valerian, în clipe de aleasă dăruire de versuri. Uite că se "nasc" poeţi adevăraţi şi acolo, la poalele Obcinilor Bucovinei. Nu exagerez când spun că despre Valerian Bedrule se va vorbi, cândva, în ţara aceasta. Cu îmbrăţişări şi mulţumiri, Elena   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-10-04 21:56:47               Elena, ma bucur ca ati fost alaturi de Valerian, la aceasta lansare a volumului sau de poezii, "Ah"!Cred ca stii ca ii apreciez versurile, ma bucur ca ai descris aceasta atmosfera, chiar mi-am dorit din inima sa iasa bine si sa va simtiti cu totii minunat.Felicitari, Elena!Cu drag, Vali   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-10-04 17:12:34               "Cum aş putea oare să vă fac să înţelegeţi că Dumnezeu-pictorul şi Dumnezeu-poetul sunt una,.." Elena, Descrierea ta are tot atata poezie cat a avut si autorul care si-a lansat cartea cand si-a "cizelat" micile diamante. Frumos gest, cu talent scris. * Cu drag, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-04 16:37:08 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE