FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Simțuri
Text postat de iuri iulian Lorincz
Dacă îmi vei întoarce spatele
versul acesta
va prinde gust de lacrimă
cuvintul s-ar topi pe cerul gurii
odată cu clipa
împotmolită-n naftalină


bucură-te

ca la un ultim spectacol al Eului
peste umbrele noastre
s-ar prăbuși
povârnișuri de munte
și soarele ne-ar exploda în retină

sărută-mă

ca și cum ai săruta o icoană
sau ca pe-o inimă spintecată
unde pescărușii
rostuiesc cuibul
nu-mi întoarce spatele
când devin
o substanță crepusculară solidă
sub tălpile tale
simt sărut de ceară și miros de tăcere.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ai reușit un poem bun, evită repetiția, cred că puteai scoate ,,chiar dacă,,...explici.
,,damf,, , un cuvât ca o piatră într-un luciu de apă, scoate-l.
o simplă părere și un simplu vot.
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2009-09-30 19:25:11
         
 
  Gust, văz, miros și toate într-o îngemănare de căutări; verbe-îndemn care delimitează trăirile (bucură-te, sărută-mă)

Zăresc o inadvertență în uitilizarea timpului verbului; aș fi spus
"peste umbrele noastre
s-ar prăbuși
povârnișuri de munte
și soarele ne-ar exploda în retină"(similar prima strofă).

Apoi aș fi separat pescărușii de versul cu inima inocentă, ca să nu mai spun de alăturarea de "și " din "pescărușii și-ar..."

revizuire prin punctele esențiale...
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2009-09-29 16:09:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE