|
|
|
|
|
|
|
|
|
Noaptea, muzeu |
|
|
Text
postat de
popescu marina |
|
|
În fiecare seară
după ce se-nchide
la muzeu,
statuia veche de
o mie douăzeci de ani
coboară sprintenă
de pe soclul greu
de piatră nouă
și-ncepe-a țopăi
ca apucată.
„Ce bine!” strigă ea.
„Ce bine!
și azi i-am păcălit”.
Zeci de statui
încep un dans nebun
Pe coridoare lungi.
Pe scaunul de lemn,
cu capul pe birou
doarme adânc
paznicul gras,
visând frumos.
În jurul lui
dansează Afrodite
reci, de piatră
în horă cu
Napoleoni masivi
de bronz.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
remarc ideea de a scrie un poem despre viaţa statuilor, se poate mai bine. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-29 08:45:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|