|
|
|
|
|
|
|
|
|
Potențial |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Întâmplător îmi construisem un zbor
ostil, cerul își pusese palmele la ochi
fără lumină clorofilele dorm împăcate
în pacea fotosintezelor adulmecând printre
fâlfâirile noastre
câtă secetă să îndure
primăverile din ochii mugurilor?
câtă aripă să-mi crească
pe stinghiile gleznelor cu inserție
de mers șchiopătat?
un rid se apleacă
să-mi scuture obrazul de plâns
zborul meu începe cu tine
pe schelele lui am răsturnat obișnuința
de-a te avea piatră de încercare
pentru fiecare prăpastie albastră
scăldată de întoarceri într-un punct
pe linia morții
testamentele devin fluturi
iar cuvintele dalta ce retează
construcția unui zbor frământat
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Discutam cu cineva spunându-i că puful este pentru cuib. Când ai aripi, zbori departe de el. Uneori vântul, viscolul, te-ntoarce din drum la căldura lui. Dar vine o vreme când aripile puternice înving orice piedică și undeva, sub aripa-i va încălzi la rându-i, puful. În timpul ăsta, vor fi demult uitate, vântul, viscolul, piedicile, cuibul vechi, crenguțele și firele de iarbă. Parfumul de unde a-nceput zborul va fi fost deja risipit și spălat de ploaie.
Textul tău mi-a amintit toate astea; simt durerea din vers, dar este un poem și spun că-i bun.
un rid se-apleacă
să-mi scuture obrazul de plâns
Mă-nclin (precum mușchetarii)
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-19 12:44:25 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|