FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Zăpada îngerilor (continuare)
Text postat de George Ionita
Îl cheamă Matei, a terminat anul acesta tot economicul. Acum e în armată…
- Matei handbalistul ? Am auzit că a fost cel mai bun handbalist din liceu.
- Da, el.
- Atunci…
- Aș vrea să mă înțelegi, iar atunci cînd nu-mi vei mai purta pică, să te gîndești la clipele petrcute împreună, care au fost cele mai frumoase din viața mea, că nimic nu le va șterge din inima mea. Să fii cuminte !
Mă sărută pe obraz, după care o ia la fugă fără să mai privească în urmă, lăsîndu-mă în mijlocul trotuarului, cu mîna întinsă.
Ajung bulversat acasă și-l găsesc pe Doru uitîndu-se la televizor.
- Ce-ai mă fața asta de bleg ?
- Astăzi mi s-au întîmplat atîtea…
- Păi s-auzim și noi.
- Din păcate nu-mi prea arde de glumă.
- Hai mă zi !
- Azi am făcut pentru prima oară dragoste.
- Treci peste asta, că n-ai avut tu atîția bani !
- Lasă atunci, vorbim mîine.
Și-așa nu avem chef de vorbă.

Despărțirea de Lucia a fost o mare deziluzie pentru mine. Multe zile la rînd nu am mai ieșit în oraș, devenisem apatic, nu puteam să învăț. Să crezi că cineva îți este aproape, că și-a găsit un loc în sufletul tău, cînd de fapt el era atît de departe, n-o să înțeleg niciodată. Era un joc pentru care, poate, voi plăti cîndva.
Așteptam vacanța cu nerăbdare, să mă întorc acasă, să petrec sărbătorile de iarnă. Era mai întîi tăiatul porcului, cînd îmi primeam porția de batjocură din partea vecinilor, că mă băgam în casă, atunci cînd îl tăiau, apoi prima zi de Crăciun, cînd mergeam pentru al treilea an consecutiv cu Steaua Mare. Trebuia să ne pregătim din timp “ ținuta “ , o fustă pe care o îmbrăcam peste umeri, apoi masca și un coif pe cap, să repetăm pînă ieșea perfect. Toată o spuneam doar preotului din sat și celor care ne avertizau de la început, că vor să audă întreg colindul, dacă vroiam să ne primim toți banii. Mai erau horele și balurile de la căminul cultural, neîncăpător în aceste zile, cînd ne revedeam cei plecați de acasă, sau ne întîlneam cu mulți bucureșteni veniți la bunici, prilej de a lega noi prietenii, de a petrece revelionul împreună. Timpul însă zbura pe nesimțite, iar eu pînă în anul trei de școală , nu întîlnisem marea iubire. Încă o purtam în inimă pe Lucia, poate și pentru că nu reușisem să o păstrez. Devenisem prudent în relațiile mele cu fetele, nu mă mai angajam sufletește, de teama unui nou eșec. La insistențele colegei mele Cati, promit să merg la aniversarea zilei sale de naștere, în localitatea Aninoasa, la cîțiva kilometri de Targoviște.
- Hai măi vino, că o să fie frumos ! O să-ți fac cunoștință cu cineva, cu o fată frumoasă. Sigur o să-ți placă. E verișoara mea și e boboacă la Bălcescu.
Pregătirile mele l-au surprins pînă și pe Doru, care m-a avertizat :
- Vezi, poate mai faci nefericit pe vreun ostaș al patriei !
- Du-te naibii !
M-am urcat în autobuz și după un sfert de oră bat la ușa colegei mele.
Mă întîmpină chiar sărbătorita.
- Hai măi, credeam că nu mai vii. Te lași așteptat , colega ! Cineva era să moară de curiozitate și nerăbdare. Hai cu mine !
Mă ia aproape pe sus și mă prezintă invitaților ei.
- El este George, colegul și “șeful “ meu în același timp, primul meu șef.
Am întins mîna invitaților, afișîndu-le un zîmbet larg, în timp ce ei își rosteau numele.
Prezentările fiind făcute, Cati îmi spune :
- O să te predau acum Nicoletei care va avea grijă de tine în această seară.
Mă ia de braț o blondă cîrlionțată, minognă, cu ochi negri, ce contrastau puternic cu tenul său alb.
- Cati mi-a zis să am grijă de tine în noaptea asta și dacă pot, să te “repar” puțin. Sper că ești cooperant și nu-mi faci necazuri. Hai să dansăm !
Am urmat-o într-o cameră unde mai multe perechi se legănau pe o muzică lentă.
- Muzica aceasta mă salvează într-un fel, fiind singura pe care mă mai descurc, cît de cît , la dans. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți păzești picioarele, iar eu să sper că vei putea umbla și mîine.
- Ți-am mai spus, să nu mă dezamăgești, că mă omoară Cati !
După terminarea dansului îmi propune să ieșim pe terasă. De aici se vede livada de meri, al căror parfum plutește în aerul răcoros. Este lună plină și o lumină galbenă conturează lucrurile, împingînd umbrele spre margini. Ne plimbăm printre pomii încărcați de fructe aurii.
- Face parte din scenariul pus la cale de verișoara ta ?
- Nu fi rău. Credeam că îți va plăcea aici și… și pentru că ești cu mine.
- Iartă-mă, nu am vrut să fiu răutăcios. Mă simt bine aici … și pentru că sunt cu tine.
- S-a făcut frig, să mergem în casă.
Înăuntru atmosfera se încălzise bine. Era trecut de miezul nopții, iar invitații nu dădeau semne de oboseală.
- Ia zi, cum te simți ? mă întreabă Cati. Ați cam dispărut.
- Ți-am admirat livada. Merele aveau o culoare aparte în lumina lunii. Poate și de asta au o parte mai întunecată. Cu siguranță acolo rămîne captivă strălucirea rece a lunii.
- De verișoara mea nu zici nimic ?
- A fost un ghid perfect și mai ales un interlocutor agreabil. Nu am ce să-i reproșez pînă acum.
- Atunci vă las, iar dacă răfățata te supără, strigi.
Am rămas împreună cu Nicoleta pînă dimineața. Am dansat, am vorbit despre școală, despre mătușa ei, care este secretară UTC la Palat și la care stă în timpul anului școlar.
Nici nu știu cînd a trecut timpul și afară s-a luminat. Încep să regret că mă despart de ea. Îmi fusese un partener simpatic, ce reușise să mă smulgă din anchilozeala mea.
- Misiunea mea se termină după ce te văd urcat în autobuz, așa mi-a spus Cati.
Stația este aproape de casa mea, așa că te conduc pînă acolo.
- Ne mai vedem ?
- Poate. O să-ți spună Cati.
Mă urc în autobuz, luînd cu mine amintirea unei minunate nopți de toamnă tîrzie...
A doua zi Cati îmi spune :
- Vezi măi că vrea aia mică să vă vedeți. O să vină astăzi la mine după terminarea orelor.
De data asta, să n-o dezamăgești tu ! Și nici pe mine.
O revăd pe Nicoleta după ore, pe care o conduc pînă în fața blocului.
- Știi, mătușa este foarte severă. Ține foarte mult la respectarea unui program, pe care m-am angajat să îl respect. Nu acceptă în ruptul capului să ajung acasă după ce s-a întunecat.
- O să ne plimbăm pe lumină, Cole, nu-i nici o problemă. Ne vedem mîine ? Eu am sportul de la unu.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE