FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Patosul lucrurilor
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu

MONO NO AWARE este o valoare care surprinde specificul firii și culturii japoneze de a comunica direct (nemediat prin limbaj), prin empatie sau simpatie, cu lumea lucrurilor. Japonezul se identifică cu lumea (lucrurilor) și poate exprima direct aceasta legătură. Întîlnirea cu lucrurile este pentru el experiența vibrantă prin care este perceput în întregime, sintetic, simultan cu inima și spiritul (kokoro), înțelesul lumii și al vieții.


Ca patos al lucrurilor, MONO NO AWARE nu este însă cu totul străin culturii occidentale și poate fi apropiat de compasiunea pentru fragilitatea și vremelnicia tuturor lucrurilor, de tandrețea cu care le înțelegem soarta neîndurătoare și le resimțim suferința - lacrimae rerum (Virgiliu).


Ca și în Taine și tîlcuri, încerc să regăsesc în poezia lui Blaga atitudini și mărturisiri, experiențe lirice apropiate de cele pe care le presupune valoarea estetică amintită anterior. Poetul nostru nu cred să fi cunoscut poezia și cultura japoneză, deși, în Trilogia valorilor, s-a ocupat de culturile extrem orientale. Există însă în poezia sa destăinuiri care se suprapun, poate ușor stîngaci, aidoma unor desene defazate, peste contururile și culorile valorilor nipone. Defazarea este însă doar o interferență, o vibrație care poate fi resimțită ca o promisiune a gustului comun.


*


De rerum natura (cochetînd cu denumirea epopeii lucrețiene) deschide o perspectivă empatică asupra lumii lucrurilor:


A căzut pe lucruri rouă
sau e numai o părere?
Poate că le plânge fața
de-o lăuntrică durere.
Bate-o inimă în lucruri?
Preajma ocupând-o-n pâlcuri
n-au și ele gânduri, patimi?


Întrebările retorice din versurile de mai sus țin să confirme că lumea lucrurilor ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai mult decît atît, participă decisiv la lărgirea orizontului ființei noastre spirituale:


Fără ochi se uită-n lume
purtătoarele de tâlcuri,
născătoarele de lacrimi.


*


Comuniunea cu lucrurile, mărturisește autorul interlocutorului său (care cel mai adesea este o ființă incertă între discipol și partener erotic), este o continuă provocare din partea lor:


Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc
despre lucruri. Cît țin hotarele
ele ne-ncearcă, ne împresoară, ne iscodesc.
Sîntem împrejmuiți de atotștiutoarele.


Și nicidecum o provocare oarecare, ci una fără de care nu ne putem cunoaște pe deplin, cu adîncimile care ne întemeiază și aspirațiile care ne înaripează:


Ne sînt acoperite viața și patima.
Lucrurile însă, ele ne știu. Ia aminte:
drumul ne știe secretele ținte,
vîntul cunoaște cît de sărată e lacrima.


Dar mai ales nu ne putem cunoaște și n-avem cum să resimțim întreaga amploare a împlinirilor:


Prin suferinți, dintr-un loc într-altul, prin arderi
ne purtăm îndoielnică firea.
Noi ne cunoaștem doar golul, aleanul.
Lucrurile ne ghicesc împlinirea.


Lucrurile sînt, de fapt, conștiința noastră superlativă, oglinda esenței noastre de ființe iubitoare:


Înaintarăm - pînă-n zăpezi, prin amară
vreme, și încă nu știm că iubim.
Dar apa, dar apa în care de sus
de pe pod ne-oglindim, o știe de astă-vară.


(Atoștiutoarele)


Este în această ultimă strofă un tulburător apel la imaginea (grăitoare) care ne comunică miraculos și instantaneu, aproape ca într-un haiku, misterul propriei noastre vieți.


*


Într-un anume fel, Blaga resimte că, urmîndu-și, în manieră individualist-occidentală, destinul de individualitate creatoare, trădează menirea sa originar-umană. O spune, lamentîndu-se, într-unul din poemele din tinerețe:


Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea

ca un mușchi strămoșesc.

O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile

altfel decât baba ce-și topește cânepa în baltă?

De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului

ce scapără scântei în margine de drum?

De ce am râvnit altă menire

în lumea celor șapte zile

decât clopotarul ce petrece morții la cer?


(Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea)


*


Ideea și aspirația secretă a pierderii de sine nu-l părăsește însă. El simte, asemenea țăranului zugrav care «era prieten cu toate minunile», că există o poezie mai curajoasă și mai consistentă, mai simplă și mai candidă, în comuniunea firescă și anonimă cu toate ale firii.


Dacă m-aș pierde în toate

și-aș rămânea fără nume

așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei,

n-aș mai fi singur pe lume.


Dacă de-un glas, de-un singur, de unul

ce-și culcă ardoarea-n urechea și-n inima mea,

cu adevărat m-aș pătrunde,

marginea mea s-ar curma.


Dac-aș uita cine sunt, trădându-mă pentru o altă lumină,

în trupul meu osul s-ar face aur.

Privighetoarea în noapte

de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină.


(Dacă m-aș pierde)


*


Într-un poem tîrziu, aspirația la comuniunea fără rezerve cu lucrurile izbîndește totuși într-o înscenare de excepție. Dialogul mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, între înalt și terestru, între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire întru spirit.


Umbra unui nor aleargă.

Goana ține spre-un străfund.

Văi de aur mă îndeamnă

cum mi-e felul să-i răspund.


Umbra m-a cuprins deodată.

Cîte gînduri mă pătrund!

Înțelesuri – nențelesuri

mi se-arată, mi se-ascund.


Călătoare și răzleaț㠖

umbra e de nor rotund.

Dar ce grea e! Colo-n ape

ea căzu pînă la prund.


Ca un freamăt mi-e aleanul

unde merg și unde sunt.

Din înalt îmi ține norul

lung, ah, lung, ison profund.


În cutreierul prin spații

cari în altele răspund,

cînte el ce în neștire

mie însumi eu mi-ascund.


(Alean)


E evident că Blaga nu descrie starea haiku, dar dispoziția lirică pe care o marchează în acest poem este involuntar tangentă la cea dintîi.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Japonezii stau mai bine cu exportul. Haiku-ul e deja un brand cunoscut și cu multă circulație. (Unii spun că haiku-ul este mai răspînit în afara Japoniei.) Toma n-a fost branduit. Și codrul ni s-a cam rărit.

Există însă o mare deosebire de accent, baladele noastre-s cam văicăritoare. Zenul mizează pe surdină.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-08-08 18:20:32
         
 
  Poate (o spun dubitativ, deși ar trebui s-o afirm) comuniunea cu lucrurile nu este specifică doar culturii japoneze. Că japonezii au făcut din aceasta o filozofie, un mod de viață, e adevărat. Dar ar trebui să ne amintim de aceeași aproape identificare cu lumea lucrurilor regăsită în cîteva texte din lirica populară românească (din care cu siguranță și Blaga își va fi tras o parte a rădăcinilor sale), și aș aminti aici un fragment din Balada lui Toma Alimoș:

- Inchinar-as, si n-am cui!
Inchinar-as murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul vita muta,
Ma priveste si m-asculta,
N-are gura sa-mi raspunda!
Inchinar-as armelor,
Armelor dragutelor,
Armelor surorilor,
Dar si ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Inchinar-oi codrilor,
Ulmilor
Si fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sint mie fratiori,
De poteri ascunzatori;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or invali,
Cu freamatul m-or jeli!
Si cum sta
De inchina
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta;
Armele din teci iesea,
Murguletu-i rincheza.


Sigur, la o primă lectură, diferența pare majoră. Poate că și este. Dar spiritul e același, iar identificarea cu lucrurile sau măcar o comuniune care tinde spre identificare transpare din rîndurile de mai sus, ceea ce poate conduce la ideea unei universalități al acelui pathos al lucrurilor.

Poate că este ușor forțată trimiterea la balada amintită. Aș fi putut găsi exemple mai relevante, desigur, dar ideea în sine ar fi rămas aceeași.

*


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-08 09:46:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE