PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pasărea de ceară Text postat de corneliu zegrean Ultimul poem al poetului şi Eroului, Sublocotenent post-mortem, IOAN GROŞARU Cu aripi îndrăzneţe m-am înălţat furiş Cu-albastra-nchipuire, prin viforul de ceară Şi am strivit pământul în graba spre urcuş Ecoul vast al zării l-am transformat în scară. Privirilor flămânde am mai cântat străin Un imn de rugăciune albastru şi lumesc Curgeau zefirii zării în cupele de vin Eu cer îngăduinţă spre soare să păşesc. La Trecătoarea firii am mai iubit un ceas Tăcerea care curge din cupa de lumină Prin rândurile rare o clipă-am mai rămas Am obosit de soare, de zbor şi de rugină. Albastra-nchipuire mă tulbură-n ruine Păşesc cu părtinire pe şubreda mea scară Mă iartă iarăşi, Doamne, când am să zbor spre Tine Să sufli focul milei pe trupul meu de ceară Ioan Groşaru * Camarade! Prietene, Erou al Neamului, ce te-ai jertfit la datorie, sub faldurile Drapelului de Luptă pe câmpul de bătaie din Irak, primeşte din partea mea, drept recunoştinţă prietenească, poemul: „Ruga cea din urmă”, scris şi publicat în ziua Imnului Naţional - 29.o7.2009, când tuvarăşii tăi de luptă au defilat triumfător prin Arcul de Triumf. Viaţa mea? Un bun pierdut Căci n-am trăit-o cum am vrut. Nevoile, anii mai grei, Săraci au fost părinţii mei, Iar eu… apoi copiii mei, De toate n-au avut. De-aceea gândul m-a-ndemnat Să mă-nrolez şi… înarmat, Să lupt pe frontul din Irak, In ţara unui fost « Prusak », Ce n-a fost înger, doar un drac, Dar… rău m-am înşelat. Ştiam că nu va fi uşor Pe acest pământ pustiitor. Cu dune de nisip hoinar, Un soare arzător, un jar, Duşmani ce peste tot apar Că, doar… E ţara lor. Deşi eram bine feriţi, Cu « zale » dure poleiţi, Capcanele veneau din vânt, Din aer şi chiar din pământ, Iar vorba lor era un cânt : Alah !… Alah !… Să-i nimiceşti! Blestemul, iată ne-a cuprins, « Tancheta » noastră s-a aprins, Când sângele-mi curgea, părău, Am ars de viu, îmi pare rău, Că n-am murit în « satul » meu, - Şi… Astfel el s-a stins. Eu nu mai am nimic de spus, Căci gândurile mi-au apus. Acum… Puterea este-n voi Să-mi duceţi trupul înapoi În ţara mea. Nu vreau să fiu printre eroi, Pe acest pământ « distrus ». Dar… Spune-ţi-le ălor mici, Că o să-i plâng, de sus, de-aici. Iar soaţei, un mic jurământ, Să aibă grijă de mormânt Si de « bătrâna » mea… plângând… Să crească trei voinici. O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au jertfit pe fronturile ”nedreptăţi„ în : Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Corneliu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE