PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Valeriu dg Barbu, prietenilor săi… Text postat de Mariana Fulger 34. _______ neavând vreun interes umblu fără fes aiurea, urmărindu-mă securea secundarului ostil, semănând cu un pistil de crin plin de parfum şi de venin dezinteresat un sat îmi ascunde fesul şui, câtă vreme îs haihui de mă-ntorc cândva, cândva-ul e o baniţă de lacrimi triste, fără merite sau patimi m-am mutat în arlechin fără vină, fără vin am lăsat un sat şi un crin – cauza se află-n fes neavând vreun interes 35. _______ instalaţie complicată din culori şi sunete subţiri, tăioase fâşâituri şi intermitenţe… ameninţarea este groasă ca o pâclă magnetice, speranţele locuiesc dincolo întotdeauna dincolo, intuite doar – altfel n-ar fi speranţe… teama este benzină tălpilor sufletele par câini vagabonzi vânaţi continuu hingheri invizibili, doar laţurile plutind sau ţâşnind din toate părţile vehicule stranii, iuţi ca furia, puternice precum ura poartă braţe, maldăre de braţe… la robinetele ce se închid-deschid singure, curg fluide strălucind, irigă un pământ ridat în care seminţele zădărniciei germinează promisiuni printre breşe se preling ochi în flux nesfârşit, ca o conductă timpul compus din salturi aleatorii ale gesturilor inutile, timpul este ignorat până la limita unde… un capăt există – îl ştii?… acesta a fost un clip despre viaţă reală, ochii tăi văd doar ce le spui tu, deşi taci, ajung ecouri… 36. _______ Doamne, buni ne-ai mai făcut precum toate câte Le-ai făcut, Doamne, buni mai suntem câte visuri extraordinare… de fapt visurile au clădit lumea, visurile o dăinuie Doamne, ce risipă de aspiraţii… ce risipă de speranţă. Dacă n-am avea speranţa poate că am vedea cât suntem de răi, Doamne nu mai suntem chip Ţie, a fost doar o dorinţă a Ta pe care noi nu prea ne-am îmbulzit s-o împlinim… poate că nici nu am fi ştiut cum, deprinşi răului uite cum ne mai umple acesta fiinţa, vremea… credinţa într-o mântuire rămâne o speranţă a morţii morţii cea dintâi şi tare ne mai grăbim să ne ucidem crezând într-o altă viaţă… Doamne, buni mai suntem în rău şi rău mai înţelegem ce-ai vrut de fapt 37. _______ n-o să se mai întâmple nimic mi-e toamnă, mi-e părul pe la tâmple ca lapoviţa şi huie vânturi lungi, din ce în ce în ce mai lungi printre ruinele castelelor închipuitelor izbânzi – primăvară n-o să mai suie decât o iarnă şi-atât un câştig este în toate, va fi cel mai lung crăciun an nou, bobotează şi poate buna vestire mă va împietri în toi de iubire, în toi de trează expiraţie şi niciun amar că-mi iau câştigul acesta deplin… mi-e toamnă, zăpuşeala năzuinţelor a trecut puţinul meu trup nici n-o să-l simtă pământul, deja păşesc altfel… este aşa de frumos să fii toamnă, vezi?… mi-e părul ca lapoviţa, până şi lupii, nervii mei, sunt blânzi par din pluş şi tu, iubito, ah, aşterne-mi culcuş printre foi acolo unde scrie cum eram, cum eram noi… n-o să se mai întâmple nimic 38. ________ sunt un actor am ieşit în stradă plângând cuminte păşeam nici lent, nici grăbit, priveam deasupra lucrurilor puhoi de lume ca o pastă luneca pe lângă mine vitezele privirilor, ah tare aş fi vrut să mă oprească măcar unul şi să nu mă întrebe de ce plâng doar să-mi întindă mâna şi un surâs simplu, cald – până şi cei care au vrut să mă oprească ar fi făcut-o doar ca să afle o secvenţă telenovelistică, să-şi hrănească idioata curiozitate şi atât sunt un actor mâine voi râde în hohot – cu riscul să fiu îmbrâncit, pălmuit, înjurat de mamă şi de sfinţi, izgonit… sunt un actor înecat în real şi salvat miraculos de umor 40. ________ acum ştiu, voi muri blestemat pentru că ignorantul ăla de Adam, cu Eva lui cu tot au pus botul, curiozitatea, ce vrei… Doamne, dar cu plantele, păsările, peştii, gâzele, bacteriile – hai, cu şerpii înţeleg – dar cu celelalte vieţuitoare ce-ai avut?… ori otrava, arhetipal, a invadat universul?… ori nu cumva mărul e Pământul, sau ce? O altă planetă? Doamne, Tu n-ai ceas la mână şi cu toate acestea, Ţii la demnitatea timpului, ni l-ai împărţit felii ca de măr, de blestem, de… 56. _______ …cum să nu fiu dezamăgit!… universul putrezeşte văzând cu ochii, miroase precum smârcurile cu apă stătută îi crapă coaja şi-i musteşte vernil puroiul cum să nu fiu dezamăgit pământul, frumos şi blestemat coaja lui o împungi cu degetul chifteşte a stricat până şi bazaltul, minereurile, toate se fărâmiţează, făină cu iz de gură de mină părăsită noi, idealişti, căutăm nuferii fluturi de cristal ceru-i o chestiune neînţeleasă încă fiind născut din acest aici mă pot vedea vreodată în oglinzi veşnice? Nu, deci ele mint. Ori şi ele putrezesc concomitent… cum să nu fiu dezamăgit nici sufletele noastre nu-s ale noastre, nimicul este al nostru, integral… îmi iau felia de nimic şi-o botez cum vreau şi-o molfăi în gura mirosind a univers. 57. _______ simt sângele şi secreţiile toate – biata mea alcătuire, flăcări îngroşate, ghionturi lărgind căile de parc-ar trece în alt trup mai larg dintre toate senzaţiile, gânduri iuţi, sunt unele care cu oarecare certitudine se varsă-n dubii cele mai molatice sunt amintirile rele – am zis senzaţii? … nici acestea nu-s ale mele, vin dintr-o prăpastie şi sapă alta alături înălţarea-i iluzie carnea mi se desprinde de pe oase, venele sunt panglici jucării pentru un pisic ud şi zburdalnic, destin nervii ar trebui puşi pe stâlpi precum cablurile sau viţa de vie Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cine uită pe cel care are nevoie de el se uită pe sine... Pauza el a dorit-o. Să sperăm că va reveni curând; a sperat de nu ştiu câte ori că va fi liber curând... De fiecare dată e ca atunci când aştepţi să te viziteze cineva la spital sau la cămin şi nu vine nimeni... Mulţumesc frumos pentru cuvintele frumoase, lumina lăsată poeziei lui sau primită şi sufletul tău mereu bun.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2009-07-15 15:50:46               nu am uitat sa te felicit si pe tine Mariana ca stii sa tii aproape de vdg de f. multa vreme...dar, am crezut ca mai important este readucerea "luceafarului" la lumina... steluta * ps felicitari Mariana pentru neuitarea unui crez... tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-07-15 15:19:17               Mulţumesc pentru lectură, pentru cât aţi "reţinut" fiecare, pentru comentarii, urări şi vot. O zi în armonie tuturor, sănătate.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2009-07-15 15:06:33               hai liberare, hai libertate... hai, si ne-om bate... (pielea pe spate) piele si venin, ura... din senin! hai, Valer, acasa... (chiar, noua, ne pasa...) nu sta-n straini la ce altar te-nchini! hai frate sub soare, dragostea nu doare... vot pt. vdg tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-07-15 14:35:32               am retinut: "tare ne mai grăbim să ne ucidem crezând într-o altă viaţă… Doamne, buni mai suntem în rău şi rău mai înţelegem ce-ai vrut de fapt" "Tu n-ai ceas la mână şi cu toate acestea, Ţii la demnitatea timpului, ni l-ai împărţit felii ca de măr, de blestem, de…" "fiind născut din acest aici mă pot vedea vreodată în oglinzi veşnice? Nu, deci ele mint. Ori şi ele putrezesc concomitent… cum să nu fiu dezamăgit nici sufletele noastre nu-s ale noastre, nimicul este al nostru, integral…"   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-14 21:04:18 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE