FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
S-a tăiat capul plecat
Text postat de Cristi Iordache
Tata lucra mobilă pentru bogați.

Oameni.
Oamenii mănâncă, ucid, ucid frați. Lumea lor a apus.

Lumea.
Lumea este aici unde sunt stoluri, crânguri, mușuroaie de furnici.

Oameni.
Pentru oameni, lumea nu e-ncăpătoare de când tata, de când

tata a răpus mesteacănul cu ramuri plângătoare.

*
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mare efort, Adrian!

Ai făcut aici o adevărată recenzie.
Îți rămân îndatorat și pentru sfaturi și pentru aprecieri.

Cât despre concurs...
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-06-12 00:20:02
         
 
  Ca un dascăl ce ești, te-ai oprit la nota 8.
Mulțumesc frumos, Suzana!
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-06-12 00:09:10
         
 
  7 șiftoptate, adică 7 steluțe ( * * * * * * * ) + vot. Ca să nu fie probleme, deși, văd că în 2 săptămâni nu au apărut în revista Europeea decât 3,4 autori. Mă întreb când vor apărea toți cei deja selectați. Dar cei care vin din urmă? Se va ajunge, cred, ca cei ce primesc voturi pentru un text în august să fie publicați în martie anul viitor. În fine.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-06-11 20:51:56
         
 
  ...Un text aforistic, suficient sieși, lapidar. Există o vorbă în domeniul poeziei. E ceva de genu': "dacă ai scris tot ce ai avut de spus într-un rând, este indicat să te oprești". Cândva, nu țineam cont de aceasta și scriam, uneori, sute de versuri care alcătuiau doar un text. În felul acela, aproape orice idee era diluată, imaginile reușite treceau neobservate și pierdeam foarte mulți cititori. Ca să nu mai spun de timp și resurse intelectuale. Acum, doar dacă mă bați rău tare scriu mai mutl de 14-16 versuri. Până nu de mult, aveai aceeași meteahnă. Texte lungi. Acum, obserrv că ele sunt mai concentrate, dar, poate cel mai important, duc ideile până într-un punct de pe care ele pot fi coborâte spre înțelesul original doar de cititor. Sugestie, altfel spus.

...Primul vers îmi sugerează o antiteză intelect/fizic, materie/spirit, al doilea mi-amintește de nietzscheanul "Dumnezeu a murit", ultimele 2 fraze pot fi interpretate ca punte între primele, dar venită cumva ca și o concluzie. Ceea ce nu-mi place, subiectiv vorbind, este "ramuri plângătoare". Argument? E pur și simplu prea liric pentru restul poemului, până atunci, în cheie filosofică.


Las 7 șiftoptate + vot.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-06-11 20:28:57
         
 
  o stea
si 8 stelute ********
Repetitiile, dupa parerea mea, accentueaza profunzimea notiunilor ancora

"tata a răpus mesteacănul cu ramuri plângătoare"
mi se pare deosebit
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-06-11 14:20:48
         
 
  Nicio problemă, Domnule Recheșan!
Evoluția înseamnă polemici, dezbateri.
Este salutar atunci când în toate acestea mu există urmă de malițiozitate.

p.s. nu mă deranjează offtopic-ul.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-06-09 14:57:20
         
 
  typo: textul tău CALCULE  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-06-09 01:01:30
         
 
  Cristi,
Mă scuză pentru offtopyc:
Tea nu știu pe ce te bazezi cînd mă atenționezi:
"logicul expunerii e secundar in poezie-poate fi chiar si in proza- ..
Dacă m-aș ghida după acest silogism n-aș mai scrie;
aș putea să te conving într-un singur fel: scriind o rememorare asemănătoare cu cea din "Comentarii"
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-06-09 01:00:58
         
 
  Tea,
chiar este binevenită intervenția domniei sale în cântărirea elementelor artistice. Din păcate aici, după scurte modificări, am revenit la forma inițială. Aș putea spune că textul era de la bun început ermetic, desigur, în ceea ce privește puterea mea de construcție.

Tu ai înțeles rostul scrierii, așa este: titlul și ultimul vers sunt sufletul dramei vremurilor noastre mizere.

Mulțumesc pentru intervenție și steluțe.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-06-08 23:18:23
         
 
  Cristi,interventia lui Gheorghe s-ar putea sa fie salutara, dar nu din punctul meu de vedere....logicul expunerii e secundar in poezie-poate fi chiar si in proza- ..

eu ti-am inteles altfel repetitiile, iar ultimul vers este perfect, "rotunjeste" .....inchide, pastreaza trairea ....durerea, ca sa-i zic direct pe nume.

Calvar* si 8******** (din celelalte)
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-06-08 21:55:42
         
 
  Domnule Recheșan,
mă obligați tare mult.
Tot acest sprijin mă onorează.
Așa cum spuneam în altă parte, proza este sora bună a poeziei în arta scrierii, deci pertinente sugestiile domniei voastre.
Trecând la sentimentele ce-au născut acest text, este legat bine cuvânt de cuvânt, fiecare cu însemnătatea sa în propria-mi filozofie.
Apoi, ca să adaug "trăiesc, "de jos până sus", "de nevoie", consider că este redundant, ele existând prin elipsă.

Inspirată ideea titlului. N-am vrut să mă repet în text, dar recunosc; este potrivit.

Cu respect!
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-06-08 12:38:53
         
 
  O idee și o formă insuficient exploatată( iar titlul prea excesiv ar putea fi "Tata lucra mobilă pentru bogați")
Iată un exercițiu de scriere așa cum îl văd eu:

Tata lucra, lucra mobilă pentru bogați

Oameni!
Oamenii ce mănîncă,trăiesc și ucid frați.Lumea lor a apus

Lumea!
Lumea-i aici de jos pînă sus:stoluri, crînguri, mușuroi de furnici

Mușuroi!
Pentru oameni lumea e un roi și neîncăpătoare, de cînd tata

Tata
A răpus de nevoie mesteacănul cu crengi plîngătoare
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-06-08 10:34:25
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE