|
|
|
|
|
|
|
|
|
Reacții |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Amestec în mine
amintirile
cu primele zile însorite de vară
val spart la porțile ochilor
decantând în pupile sentimente
voi fi indiferent
la lumea ce va muri
la lacrima fierbinte și rece
ce a scrijelit lemnul unei bănci
cu lama jurămintelor deșarte
sunt o locație
fără turiști
apă fără izvor
o inimă
ce bate agonic
descompuns
într-o nemărginire
dincolo de granița cuvintelor
nori de de fluturi
lipiți
de trup
îmi mai drămuie molecula.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Reacția mea este că dincolo de suferința sa trudnică în exhibarea sentimentelor, autorul nu găsește glasul potrivit cu care să-ncînte; totul curge bolovănos, cu exces aproape scrășnit de imagini( lama jurămintelor deșarte, de pildă e la un pas de grafomanie)
Erori evidente:
o inimă
ce bate agonic
descompuns!!!
și
val spart la porțile ochilor
decantând în pupile sentimente
Imagine absolut vraiște, DECANTAREA fiind ce:
A DECANT//Á ~éz tranz. 1) (lichide) A separa de impurități prin scurgere (după sedimentare). 2) fig. (lucruri, idei etc.) A face înțeles (după anumite reflecții); a clarifica; a limpezi; a lămuri; a elucida. /
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-08 10:45:00 |
|
|