FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Marian Badea
Motto: Când ajutorul vine de la o fiinþã de lângã noi ºi la care ne aºteptãm cel mai puþin, sã ne gândim serios la viitorul ce ne aºteaptã. Cãci dacã nu o facem, atunci, numai firea noastrã ne îndeamnã spre nenorocire.


Era prin ’62 când Sãraru luase pãmântul de la Guriþaº, iar atunci a crezut cã l-a prins pe Dumnezeu de picior ºi avea motive întemeiate: pãmântul, cu ieºire la strada principalã (aproape de cãminul cultural), se întindea pânã la uliþa mare. Cum pânã atunci, locuise cu o sora mai micã, într-o colibã din chirpici moºtenitã de la pãrinþi, undeva, pe uliþa mare - dupã o râpã, Constantin Zevedei, zis Sãraru, un personaj ºters, temãtor ºi tãcut, dar pricinos ºi orgolios din fire, a socotit cã astfel intrã ºi el în rândul oamenilor. Prin urmare, Costicã Sãraru a prins a se da în vorbã cu oamenii, la cârciuma din sat, mulþumit de sine ºi de schimbãrile vieþii: „Ce-i drept, pãmânt aveam eu, da’ e sus pã dealuri, pã la poianã, pã la iazuri ºi pã la râu. Acu’, e în vatra satului, pãmânt bun, îngrãºat cu cãcãreze de oi ! („Da’ cum l-ai luat, bã, Sãrarule ?”, l-au iscodit curioºi, sãtenii care-l ascultau, aºteptând parcã sã le spunã Costicã, ceva care sã-i uimeascã. „Cã doar nu þi-l dãdu, nea Guriþaº, pã-dã-pomanã ?”…. ”Mã-nsor, bã, mã-nsor, cã a venit ºi vremea mea. Iar nea Onel are ºi aºa, destul pãmânt ºi ne vinde mie ºi lu’ Miºu Pãdureanu, câte’o parte. Cã vin ãºtia de la partid ºi-i numãrã ce are ºi cât are. ªi deh … suntem rude, nu-i aºa ? Nu mi-e unchi ?”.... „Pãi, n’are, bã, copii, ce sã-þi dea, el, þie ?”… „Are bã, are, da’ ce, parcã voi nu ºtiþi !? Mariþa s-a mãritat cu alde Cocostârc, iar Nicu s-a luat cu Neta lu’ Cotineþã. ªi, cu ce le-a dat el ºi cu ce venirã aºtia, fãcurã case mai la deal, cã doar, nea Onel e om greu, nu-i aºa ? Aºa cã, ce mai tura-vura, iaca, a rãmas numai cu Gicã, da’ Gicã e pã la facultãþi, pã la Bucureºti. Îmi vându mie o bucatã ºi lu’ Miºu Mihai, altã bucatã, ºi el, între noi. Pãmântul e mai lat la stradã, ca sã avem ºi noi loc pã un’ sã ieºim cu cãruþa”). Costicã vorbea încet, mãsurat ºi plin de importanþã, cã aºa vãzuse el cã trebuie sã te porþi cu ”ãºtia de prin sat”, dacã erai „mai acãtãrii”. ªi se mai gândea cã trebuie sã le fie simpatic ºi cã de-acum o sã stea mai mult printre oamenii din sat ºi nu o sã mai pãstoreascã oile prin crestele munþilor ce se vedeau albe, chiar ºi vara, în imediata apropiere. Dar oamenii locului nu se lãsarã cu una cu douã ºi voiau sã afle cât mai multe pentru ca mai apoi, sã se dea în discuþii cu vreun cunoscut la loc vizibil, pe uliþã, vorbind tare ºi rãspicat ca sã-i audã lumea satului, pititã dupã ferestre, dupã uºi, sau în spatele gardurilor : „ªi, cât dãduºi, bã, Sãrarule ?” …Costicã s-a scãrpinat încet în creºtetul capului, pe sub cuºma de miel puþin uzatã de purtare, se uitã la paharul de þuicã din faþa sa, dãdu uºor din cap, parcã a renunþare ºi spuse într-un târziu: „Eh…dacã era pã bani, era bine. Da’, nea Onel nu vrea bani. Nu vrea bani, bã, cã banii în ziua de azi, nu-i nimic ! Oi, bã. ªi capre. ªi viþele. Asta e !”… „Ce spui, bã, Costicã ? ªi, cam câte, bã ?”, întrebã unul, mai afectat ºi puþin mai familiar cã parcã omul simþea nevoia sã-i fie mai aproape. Dar, Costicã a rezistat invitaþiei sugerate de glasul omului, spre mai mare deschidere la destãinuiri: „Eh, câte ?” («bã, da’, ãºtia tare prost mã mai cred : ei întreabã ºi eu gata, le ºi spun», gândea el iritat), apoi zise cu glas tare: „Da’ ce vã bãgaþi voi, bã, în treburile omului ? Iaca, mã’nvoii cu el, cã doar tata a avut mereu stânã mare la munte, nu-i aºa ?”…. Dar, oamenii nu s-au dat bãtuþi ºi au vrut mai multe amãnunte, cãci ce plãcere mai mare poþi sã ai pe la þarã, decât sã stai în mijlocul strãzii ºi sã vorbeºti tare ºi cu importanþã cu un consãtean, spunând tot ce ai aflat despre alþii (chiar din gura lor) care nu sunt de faþã dar care, prin faptele lor au schimbat apele stãtute ale vieþii de la sat (cã aºa ºtiau ei sã facã dacã voiau sã fie priviþi cu mai mult respect) : „ªi, Miºu ?”... „Pãi, Miºu lucreazã la pãdure, bã, ce ºtiu eu ? Îi dã lemne, de la munte, cã lu’ nea Onel îi convine sã le taie ºi sa le ducã pe Vâlsan, cãtre Piteºti. Le vinde el, acolo. Nu iese în pierdere”….
Constantin Zevedei s-a însurat ºi imediat s-a pus pe treabã: a turnat cãrãmizi din pãmântul scos din fundaþia casei, le-a ars pe îndelete (« aºa, vericule, sã reziste bine ºi sã fie casa tare », îºi spunea în gând, dimineaþa, frecându-ºi mâinile de satisfacþie, când se apuca de lucru). Dupã câteva luni a înãlþat o casã domneascã cu faþa cãtre sud, gard frumos la stradã, un grajd mare cu mai multe încãperi, betonat, cu rigole de scurgere ºi duºumele de stejar în locul destinat pentru vite ºi o fântânã adâncã… „Sã-i iau apa lu’ nea Onel Guriþaº”, i-a spus nevesti-si, Aurica, frecându-ºi palmele cu nedisimulatã bucurie, atunci când a decis sã sape fântâna, mai la deal de cea a lui Guriþaº, „Cã altfel nu-i chip !”... ªi a sãpat un puþ american, din cele lungi dar foarte subþiri, puþuri mai uºor de construit dacã ai tuburi din beton. A cumpãrat tuburile de la un meºter, gândind cã îl costã mai puþin ºi scoate el, apã. Numai cã bucuria i-a fost scurtã, pentru cã puþul, adânc de 15 metri, nu intra în pânza de apã freaticã ºi, prin urmare, avea apã puþinã ºi era tulbure, iar la puþin timp dupã terminare, a secat definitiv, parcã a pagubã. Prin urmare, Costicã ºi Aurica Zevedei au fost nevoiþi sã se cãciuleascã, din nou, la Ion Turbatu, zis ºi Guriþaº, de la care tocmai cumpãraserã pãmântul ºi care îi privea cu milã : „Bã, Costicã. Vrei, tu, sã-mi iei mie, apa. Da’ tu nu vezi, bã, cã nu þine, Dumnezeu, cu tine ?”. Auzind spusele unchiului sãu, care pentru el însemnau neputinþã ºi ne mai suportând starea asta de ploconealã, Costicã se puse înciudat sã mai sape o fântânã, mai spre râu, aproape de colþul casei lui Ion Turbatu ºi fãrã sã-l avizeze pe acesta. Dar Guriþaº apãru repede, alarmat de nevastã-sa, Anica : „Bã, Costicã, eºti nebun ? Tu vrei sã-mi dãrâmi casa ? Du-te, bã, mai încolo, mai la fundul grãdinii ! Ce mama dracului, tu faci fântâna lângã colþul casei mele ?”... „Bre, nea Onele, e terenul meu ? L-am cumpãrat ? Fac fântâna unde vreau eu ! Ce poþi sã-mi faci, tãlicã ?” îl înfruntã Sãraru. « Cã prea-ºi ia ãsta nasu’ la purtare ! », gândi el. „Pot, bã, Costicã, binenþeles cã pot”, se oþãrâ Guriþaº. „Te arestez, bã, cã doar am fost secretar de partid, stai sã vezi, tu, acu’ vin cu miliþia sã te ridic !” … ªi, Constantin Zevedei, temãtor din fire cã vãzuse el multe, îi mai spusese taicã-sãu, când trãia, destule, a renunþat la intenþiile-i pricinoase ºi a început sã sape o fântânã mai spre interiorul curþii sale, aºa cum îi spusese Ion Turbatu. Dar noua fântânã, frumos betonatã pe interior, de data asta mai mare ºi mai adâncã, capta apa unui singur izvor neîndestulãtor, tot nu a avut parte de prea multã apã, iar vara, când era secetã, nu avea deloc. „Lasã, fã, Aurico, adãpãm vacile la râu ºi ne-om descurca”, îi spuse el soþiei care îl susþinea în tot ce întreprindea el, dar mai mult ca sã se îmbãrbãteze singur… În urma acestei experienþe, amândoi au rãmas cu un gust amar ºi cu convingerea cã Dumnezeu nu þine cu ei. Voia ºi el, Costicã, sã-l vadã pe Onel Guriþaº, om de vazã în sat, cã vine sã le cearã apã (cã ce altceva putea sã le cearã lor, Onel, un om care avea de toate), dar n-au avut parte de o asemenea împlinire. (cum sperã întotdeauna prostul, tot ca sã-i satisfacã, Dumnezeu, împliniri mãrunte). Acum îºi dãdea ºi el seama cã greºise când se lãsase condus de firea-i orgolioasã, cã ar fi putut foarte bine sã constuiascã fântâna lângã un nuc uriaº care trona peste proprietate, undeva, mai la vale, spre râu ºi ar fi avut suficientã apã, atât el, cât ºi Guriþaº. « Aºa este întotdeauna când te gândeºti numai la împlinirile tale fãrã sã þii seama de ale celorlalþi », gândea, totuºi, Constantin Zevedei. Chiar ºi aºa, cu firea-i arogantã, dezamãgit de cum îi ieºiserã lucrurile, Costicã refuza orice gând sau sfat care sã-l scoatã din impas. Prin urmare, îi rãspunse nevestei, atunci când aceasta s-a bãgat ºi ea în vorbã numai ca sã-i intre în voie, sugerându-i sã mai sape puþin: „Ce sã adâncesc, fã, cã ºi aºa am sãpat 15 metri. M-am chinuit rãu, fã, mi l-am pus în cap ºi pe nea Onel. Bine cã nu s-a prãvãlit pãmântul peste mine”. Apoi, continuã, apãsat: „Cã ãºtia fac farmece, fã, fac farmece, cã le-a dat Dumnezeu putere. Ce mã pun eu cu ei ? ªi dacã mã pun, rãmân fãrã viaþã, fã, Aurico !”… In consecinþã, Aurica ºi Costicã, proaspeþi cãsãtoriþi ºi-au început viaþa de familie, nutrind gânduri urâcioase faþã de Onel, unchiul ºi vecinul lor. Femeia era harnicã ºi þinea la bãrbat, chiar dacã acesta, avea uneori, ieºiri violente ºi o bãtea fãrã motiv. Îndura scrâºnind din dinþi, cã vãzuse ea în casa pãrinteascã, bãtãi ºi mai rele („ Mã, Costicã, ce þi-am fãcut eu, mã ? De ce mã baþi ?”... „Aºa, fã, aºa, ca sã ºtii ºi tu cine-i stãpân aici !”, rãspundea Constantin Zevedei plin de nãduf, cã parcã voia mai mult de la viaþã ºi nu avea cum ºi pe cine sã-ºi verse necazul).
Constantin Zevedei îºi dorea sã fie boier mare, aºa cum îl considera, el, pe Ion Turbatu, cã îl ºtia pe unchiul lui de pe vremea când Costicã era un þânc, adicã atunci când nu erau comuniºtii prin sat ºi îºi amintea cã unchiul lui, câºtiga întotdeauna bani. Cã banii îi plãceau lui Constantin Zevedei cel mai mult. ªi se gândea: « Tot el, atunci, tot el ºi acum ?... Nu-i drept ! ». Cu vederea slabã încã de la o vârstã fragedã, Costicã nu a mers la ºcoalã. ªtia sã socoteascã ºi scria cu mare greutate. Dar numai atât ºi, pentru el, era destul de mult. Niciodatã nu citise o carte ºi nu intrase vreodatã într-o bisericã. κi privea nevasta, o femeie bisericoasã aºa cum sunt toate femeile de la þarã, cu un aer superior, uºor încruntat din spatele ochelarilor cu rame ºi lentile groase care, paradoxal, îi dãdeau un aer intelectual, cu toate cã Zevedei Constantin era aproape un analfabet. Iar când venea vorba de Guriþaº, Costicã se înnegura. Cã aºa sunt unii oameni, chiar de le faci vreun bine, tot nu le eºti pe plac, parcã pentru a întãri o vorbã mai veche, care te îndeamnã la meditaþie: sã-i dai omului numai dacã-þi cere ºi are trebuinþã, nu ce-þi prisoseºte. ªi chiar dacã Ion Turbatu îi fãcuse un bine cã-i dãduse pãmântul, chiar dacã i-l vânduse ieftin ºi chiar dacã îl trata ca pe o rudã, Sãraru îl ocãra pe bãtrân ºi-i adresa sudãlmi, în lipsã, uneori chiar când mai erau de faþã oameni apropiaþi lui. Iar când era singur, vorbea cu unchiul sãu, parcã justificându-se unui Guriþaº imaginar: „Bã, nea Onele, omu’ bun, e omu’ prost!”. Mai pusese gaz pe foc ºi maicã-sa, Vasilica, sora lui Ion Turbatu, când, înainte de a muri, i-a spus: „Bã, Costicã, Onel ãsta e om mare, bã. Aºa, ca el, aº vrea, eu, sã fii tu, nu ca tac-tu !”…. Pentru cã tatãl lui Constantin Zevedei murise de mult, pe la munte, la stânã ºi, în afarã de creºterea animalelor, nu prea avusese ce sã-ºi înveþe copiii… Toatã adolescenþa lui, Costicã se þinuse dupã oi ºi dupã vaci iar acum, când se vedea în sat, se simþea un om important. ªi, lucrurile ar fi mers pe placul lui, dacã lângã casa cea nouã nu ar fi locuit Guriþaº.
Ion Turbatu simþea ura care i-o nutrea Costicã ºi care parcã sporea de la o zi la alta, dar cum vãzuse el lucruri ºi mai rele, îºi privea nepotul, cu curiozitate ºi cu multã atenþie, ca sã-i înþeleagã sufletul iar dupã îndelungate cercetãri cu mintea ºi inima, conchidea liniºtit în sine: « ehe, viaþa asta... necunoscute sunt cãile Domnului, ca ºi creaþiile sale... lasã, lasã, Costicã, te-o pune ºi pe tine Dumnezeu la încercare... atunci sã te vedem !».

* * *

Ion Turbatu era mereu ocupat cu afaceri. Bunãoarã, toamna ducea recolta de cartofi, la oraº. Avea recolte uriaºe, pentru cã ºtia ce ºi cum sã facã. Uneori cumpãra pe preþuri accesibile, recoltele sãtenilor. Vindea totul la en-gros, cã nu avea timp de pierdut. La întoarcere, venea cu camioane pline de grâu ºi porumb pe care le vindea, la preþuri bune, chiar în sat. Conºtient de nemernicia oamenilor de aici (pe care uneori o admira), care îl ocoleau la început numai ca sã scadã preþurile, îºi construise silozuri mari unde depozita cerealele ºi aºtepta rãbdãtor. ªi oamenii nu aveau încotro: decât sã meargã la ºes ºi sã transporte de acolo grâul ºi porumbul necesar creºterii dobitoacelor din propriile gospodãrii, posibilitate pe care au încercat-o în repetate rânduri ºi care le-au adus numai pierderi, preferau sã cumpere de la Ion Turbatu, la preþuri foarte accesibile. „Cã, în afaceri trebuie sã investeºti, dar trebuie sã ai ºi rãbdare !”, spunea Guriþaº nevestei lui Anica, mai la începutul cãsniciei lor, atunci când aceasta a încercat sã i se impunã, cam cum fac toate femeile dacã sunt tratate, de bãrbaþii lor, pe picior de egalitate. Iar, Ion Turbatu nu avea numai rãbdare, avea ºi idei, calcula totul foarte minuþios ºi gãsea soluþii diverse, venind în faþa partenerilor sãi de afaceri cu cele mai deºucheate propuneri, dar care aduceau, întotdeauna, câºtiguri grase. „In afaceri, nu trebuie sã stai ca prostu’ ºi sã aºtepþi sã-þi vinã banii la mânã. Trebuie sã te gândeºti ºi sã afli pe unde sunt ei ºi încotro se îndreaptã. Apoi, du-te cãtre ei ºi fã-i sã-þi intre-n buzunare !”, vorbea el în faþa angrosiºtilor din Piteºti care-l cunoºteau ºi-l respectau pentru cã niciodatã nu au avut de pierdut cu Ion Turbatu, ba, mai mult, ideile omului ãsta erau strãlucite, chiar ºi pe vremea comuniºtilor, când þi se numãra toatã agoniseala ºi deci, trebuia sã te afiºezi mai cu ferealã. Ion Turbatu fãcuse deci multe investiþii, ºtiute numai de el, investiþii care-i asigurau, nu traiul zilnic, cum îi plãcea lui sã spunã, ci derularea permanentã a unor afaceri nevãzute de autoritãþi, unde participau diverºi oameni importanþi ai vremii, bine verificaþi de Onel pentru a-ºi asigura confidenþialitatea. ªi, conºtient de nevoile partenerilor lui de afaceri, Onel oferea din când în când, câte ceva de care avea nevoie fiecare, chiar ºi informaþii, situaþie care-i asigura un regim de viaþã privilegiat. In restul timpului, gãsea câte ceva de fãcut care sã-i aducã bani ºi, dacã avea buºteni de îndrumat la vale, el petrecea toatã ziua pe râul vijelios, dirijând lemnul de la munte, cãtre Piteºti. Apa era rece iar pe vremuri, oamenii nu aveau cizme înalte de cauciuc care sã-i fereascã de rãcealã ºi sã le asigure o sãnãtate solidã. Prin urmare, toatã lumea folosea „încãlzitoare” naturale, adicã rachiul fãcut din prunele care se gãseau din belºug pe aceste meleaguri, fãcute parcã de Dumnezeu, numai pentru oameni aprigi. Dar niciodatã, Ion Turbatu nu fusese vãzut beat sau furios, era demn, calculat, generos ºi parcã mai curat la suflet decât alþii ca el. Avea o voce egalã, puternicã, grea ºi profundã cu care Guriþaº poruncea tot timpul (cã poate tocmai de aceea i se spunea Guriþaº). Când au venit comuniºtii, Ion Turbatu a intuit vremurile, s-a dat bine pe lângã mai marii zilei, ºi-a pus casa la dispoziþie cu mese festive stropite din belºug cu þuicã de Piteºti ºi s-a fãcut secretar de partid, iar alegerea aceasta a fost beneficã pentru cã omul acesta, care dintotdeauna se afla printre fruntaºii satului, spre deosebire de alþii ca el de prin acele pãrþi, arãta respect pentru consãteni sãi ºi niciodatã nu ºi-a bãtut joc de nimeni. Privea oamenii direct în ochi. Nu îi ruga nimic. Le cerea ºi ei se supuneau. Iar pe cei care refuzau sã i se supunã, îi þinea minte pentru mai târziu, când mânaþi de nevoi, ajungeau la el cu vreo rugãminte sau solicitare. Iar atunci, Ion Turbatu îi privea tãcut, nu zicea nimic ºi le rezolva problema, fãrã sã cearã ceva sau sã dea de înþeles cã aºa ar trebui sã facã omul pentru a-i cumpãra bunãvoinþa. « Cãci, gândea el, niciodatã nu trebuie sã câºtigi ceva nemeritat. Iar dacã nu faci aºa, va veni o vreme sã dai socotealã pentru asta ». Cât fusese secretar de partid, nu le-a vorbit sãtenilor, niciodatã, despre obiectivele partidului, sau despre ideologia acestuia. κi cunoºtea consãtenii ºi ºtia cã s-ar face de râs. ªi apoi, cum sã le vorbeascã oamenilor despre ceva în care nici el nu credea. Pentru el, alegerea asta în funcþia de secretar de partid, era ca un fel de afacere: « Mai bine conduc eu, decât sã mã conducã vreun prost », îºi spunea el mereu. Iar când a venit cu colectivizarea, satul lui a scãpat de blestem, numai datoritã lui Guriþaº. Pentru cã Ion Turbatu s-a ridicat la partid ºi a spus: „Ar fi bine sã avem pãmânt pentru toþi oamenii care trãiesc prin vãile dintre muscelele noastre împãdurite. Dar aºa, pãmântul pe care îl scoatem de la oameni este prea puþin pentru colectivizare. Nu avem atât cât sã le dãm oamenilor sã munceascã în colectivã”. ªi totuºi, a fost nevoit sã doneze statului, pãdurile pe care le avea cu acte în regulã ºi a fãcut-o repede ºi din proprie iniþiativã, nu a aºteptat sã-l convigã cineva. ªtia el cum sunt vremurile, a înþeles repede cam cum stau lucrurile ºi nu ºi-a fãcut griji pentru pãdurile sale. Numai nevastã-sa, Anica, o femeie cârcotaºã din fire, nu putea sã uite cã a fost jefuitã de comuniºti ºi se cãina de câte ori venea vorba de lemn. Iar acest tãrâm, parcã uitat de timp, în care nici nemþii, pe vremea ocupaþiei, nu se încumetaserã sã intre, a rãmas liber ºi nestingherit, iar oamenii îºi vedeau în continuare de ale lor, indiferent cine îi guverna. În schimb, cum pãdurea era în apropiere, iar lemnul de brad ºi de stejar se gãsea din belºug, locuitorii din zonã au deprins o nouã îndeletnicire: însuºirea ilegalã a lemnului din pãdure, cu acordul tacit al pãdurarilor. Iar între locuitorii din zonã ºi pãdurari exista un echilibru stabil ºi durabil care se strica numai când aceºtia din urmã se pensionau sau pãrãseau zona, lãsând locul altora noi sau mai tineri. Atunci apãreau conflictele, uneori, cu consecinþe dramatice. ªi, pentru cã introducerea civilizaþiei tulbura liniºtea ºi echilibrul instituit în aceastã zonã, nici autoritãþile nu au investit nimic, nici ei nu au solicitat o atenþie deosebitã, iar podeþele de peste vãile pârâielor erau aceleaºi de când se ºtiau : din lemn greu de stejar. Chiar ºi iluminatul electric, obiect al realizãrilor comuniste, s-a introdus cu o mare întârziere ºi oarecum forþat.
Iar la bãtrâneþe din cauza vieþii pe care o ducea în aer liber ºi a programului de voie pe care l-a impus, Guriþaº rãmãsese la fel de vânjos ºi de puternic. Muncea cu drag ºi tot ceea ce fãcea el, rãmânea în picioare cã parcã Dumnezeu însuºi îl ajuta. Iar cum oamenii priveau uimiþi ºi cereau explicaþii pentru aceastã stare a lucrurilor pe care ei nu prea o înþelegeau, în clipele sale de sinceritate, Ion Turbatu le spunea: „Inainte de a te apuca de o treabã, cautã sã înþelegi ce vrei sã faci ºi de ce. Iar dacã nu eºti sigur pe planurile tale, mai bine du-te ºi te culcã, bea ºi distreazã-te ca sã treacã viaþa mai uºor. Asta cât te-o lãsa cel de sus”. ªi îºi termina vorbele arãtând cu mâna, undeva în dreptul inimii.

* * *
Aurica îºi ademenea mereu bãrbatul cu vorba dulce, doar - doar l-o îmbuna în vreun fel, sã fie ºi el, vesel, sã fie ºi el, mulþumit ºi sã-i fie ºi ei, bine. Constantin Zevedei sã tot fi avut 30 de ani când s-a însurat cu Aurica, iar ea, tocmai trecuse de vârsta majoratului. Femeia îºi privea bãrbatul ca pe un Dumnezeu: o luase de acasã fãrã zestre, numai pentru frumuseþe. Numai cã aºa înstãrit cum i se pãrea ei cã este Costicã, nu prea înþelegea de ce mereu, bãrbatul ei era murdar ºi neîngrijit, ºi de ce mirosea a grajd, chiar ºi dupã ce fãcea baie ? …. Prin urmare, femeia s-a apucat sã spele ºi spãla sãrmana, cât era ziua de mare, tot ce se putea. Pentru cã nu avea apã suficientã l-a rugat pe Costicã sã-i facã un butoi mai mare din stejar, pe care-l lãsa în cãruþã ºi cu care cãra apã de la râu, cã-i era ruºine sã spele acolo, împreunã cu alte femei. Aºadar, spãla acasã, pe ascuns. La început puþine, rufele ºi-au mãrit numãrul, erau mereu curate ºi, Costicã, un rebel în ale curãþeniei, îi plãcea acum sã se poarte curat ºi se mândrea cã ajunsese aºa… „Asta înseamnã sã ai nevastã bunã, bã”, se lãuda Costicã la bufetul din sat, duminica, îmbrãcat curat în haine þãrãneºti, stând la taifas cu sãtenii, cu obrajii îmbujoraþi de alcool. „E harnicã, bã, femeia ºi e cuminte, ce mai”, recunoºtea el uºor vinovat amintindu-ºi tratamentul dur pe care i-l aplica, cu pumnii ºi palmele, când nevasta nu-i intra în voie. Insã, acasã venea tot mândru ºi morãcãnos…. Umbla mereu cu cãruþa ca sã-ºi rezolve toate problemele gospodãriei ºi-ºi fãcuse douã: una pentru el, mai mare ºi mai încãpãtoare, una pentru casã, adicã pentru Aurica.

* * *

De când se ºtia el, Costicã avusese la cãruþã, numai iepe mari, frumoase, îndrãzneþe ºi harnice pe care, în mod invariabil le boteza Stela, pentru cã toate aveau o stea albã în frunte. ªi tot de când se ºtia el, iepele îl ascultau cu sfinþenie, chiar dacã nu prea vedea bine. Iar dacã nu-l asculta iapa, o trãsnea cu biciul, cu parul sau cu ce-i venea la îndemânã, indiferent ce pagubã fãcea prin confruntarea cu animalul. „Mai bine le omor cu mâna mea, decât sã nu m-asculte”, spunea Costicã prietenilor, atunci când discuta despre animale. E drept cã, în ciuda acestui tratament, animalele îl iubeau. Se purta frumos cu ele ºi avea grijã ca în primul rând, lor, sã nu le lipseascã nimic. Le cunoºtea obiceiurile, le mâna cu înþelegere, dar nu admitea insubordonarea. ªi, dacã se-ntâmpla sã porunceascã iepei înhãmatã la cãruþã sã dea înapoi, era suficient sã zicã uºor : „înapoi Stela, înapoi !”… iar iapa îl asculta parcã fermecatã, dãdea uºor înapoi uitându-se puþin în urmã, cu coada ochilor. Oriunde s-ar fi aflat ºi în orice stare ar fi fost, iapa, care cunoºtea toate drumurile prin împrejurimi, îl aducea pe Costicã, singurã, acasã….
Odatã, aflat singur la pãdure împreunã cu iapa sa, ca sã taie lemne ºi sã le aducã acasã, Costicã a pãþit necazul. Slab la vedere dar aprins la fire, nu a apreciat corect distanþa între el ºi copacul pe care îl tãia. A fost suficient pentru ca o creangã mai groasã din copacul care se prãbuºea, prinsã bine de Costicã, s-a eliberat din strânsoare odatã cu prãbuºirea copacului, a agãþat omul ºi l-a târât prin aer, pentru ca, în final, sã-l arunce la pãmânt antrenând alþi copaci mai firavi care l-au lovit crunt, peste piept. Costicã ºi-a pierdut cunoºtinþa, nu ºtia cât a zãcut aºa ºi s-a trezit acasã în pat cu Aurica plângându-i la cãpãtâi.. „Bine cã trãieºti, mã, Costicã”, plângea Aurica, femeie cu frica lui Dumnezeu. „Iaca, n-ai nimic rupt, ai fost numai plin de sânge ºi esti rupt la carnea mâinii. Da’ esti bine. ªi mai spui cã nu existã Dumnezeu”…. „Ce Dumnezeu, fã ? Poate Dumnezul mã-ti !”, rãspunse Costicã încercând sã se ridice din pat, aºa cum îi era felul, furios ºi agresiv cu nevastã-sa… Gemu însã adânc ºi se lãsã moale în pat din cauza durerii insuportabile din piept… Au chemat doctorul, aveau un singur doctor în sat, la Dispensar. Iar Dinspensarul ce se gãsea pe ºoseaua principalã, se afla la circa un kilometru de casa lui Constantin Zevedei, pe strada mare care dãdea la el, printr-o ºosea forestierã, de la marginea satului.
Doctorul a venit repede, l-a consultat sumar pe Costicã, a dat din cap cã nu mai este nici o speranþã, i-a spus Auricãi ce sã facã pentru a-ºi ajuta bãrbatul sã moarã, i-a dat niºte pastile care-i mai luau durerile ºi a plecat, repede, la ale lui… „Nu mai plânge, fã, Aurico, a spus Costicã mai mult inconºtient. Nu mor eu, fã, nu mor, ai sã vezi !. Rãul dãinuieºte. Numai binele se prãpãdeºte”… ªi zilele au trecut una dupã alta iar Costicã s-a încãpãþânat sã trãiascã. Nu a mâncat nimic. Bea numai apã. κi pierdea deseori cunoºtinþa, gemea ºi blestema prin somn. I-au pus o lumânare la cãpãtâi, cã era omul creºtin ºi chiar de nu mergea pe la bisericã, nu se cãdea sã moarã fãrã lumânare…. Au venit sã-l vadã rudele ºi prietenii dar au plecat repede parcã convinºi cã Zevedei îºi tãia ultimile lui clipe. A venit ºi Ion Turbatu, l-a privit pe Costicã, a dat din cap ºi a spus: „Incã nu te-a pus Dumnezeu la încercare, Costicã, nu-i încã timpul tãu, nepoate !”. Dar nimeni nu a dat atenþie vorbelor sale, gândindu-se cu toþii ºi socotind cam ce o sã fie dupã moartea lui Sãraru ºi ce o sã câºtige din aceasta. Insã, imediat ce a plecat de la Constantin Zevedei, Ion Turbatu s-a dus la Primãrie ºi a dat telefon la Salvare: „Asta nu-i om care sã moarã ! Ce dacã a spus doctorul cã moare ? Veniþi degrabã sã-l duceþi la spital. Omu’ are zile !”... ªi-a spus numele ºi prenumele iar oamenii dacã au auzit cu cine au de-a face (cã era cunoscut), au venit repede cu Salvarea ºi l-au dus pe Costicã, la spital, la Piteºti. L-au operat, l-au pus în ghips ºi dupã o sãptãmânã l-au adus acasã: dacã moare, cel puþin sã moarã acasã.

* * *

Preotul satului a venit acasã la Costicã, în parte chemat de oameni, în parte, pentru cã îl înþelegea pe Sãraru. Insã, motivul principal, numai de el ºtiut, îl constituia o discuþie ciudatã pe care o avusese, de curând, cu Ion Turbatu ºi care îl contrariase peste mãsurã. Atunci, fostul secretar de partid îi vorbise preotului despre un Dumnezeu mult mai puternic decât cel despre care vorbea el, oamenilor. Din discuþia cu Ion Turbatu, preotul a înþeles cã în satul lui se petrecea un lucru inexplicabil: cu toate cã trebuia sã moarã (cã aºa au spus toþi medicii), în viziunea lui Ion Turbatu, Dumnezeu a hotãrât altfel ºi sub ochii lor, îºi proteja alesul aflat într-o grea încercare. „Nepotul ãsta al meu, are ceva important de ispãºit. Nu moare el acum. Vei vedea, pãrinte, cum se ridicã precum pasãrea Phoenix, din propria-i cenuºã” îi spusese Onel sigur pe vorbele lui. ªi, poate cã nu predicþia prietenului lui i-a atras omului atenþia. Il ºtia de mult timp ºi îi cunoºtea gândurile, faptele ºi vorbele. El a rãmas, însã, cu gura cãscatã atunci când Onel a pronunþat: pasãrea Phoenix...
Omul era un preot bãtrân ºi rebel care credea în Dumnezeu din tot sufletul. Nu în cel despre care le citea oamenilor, la bisericã, ci în Dumnezeul lui, aºa cum îi mai scãpa uneori, când discuta mai liber. Oamenii din sat îl respectau din tot sufletul. Se spovedeau la el ºi aveau uneori, lucruri grele de spus, secrete bine þinute sub lacãtul propriei lor conºtiinþe. Însã, niciodatã preotul nu i-a trãdat, chiar dacã asupra lui, autoritãþile zilei au fãcut diverse presiuni. ªtia cã oamenii de aici îºi fac singuri dreptate, dupã legile lor ºi chiar dacã nu se înscria în preceptele bisericeºti, le þinea parte fãcând pe neºtiutorul sau pe naivul, atunci când i se cereau informaþii. « Nu o sã mint, gândea el, cã este pãcat, dar pot sã omit sã spun unele lucruri ». Drept urmare, odatã cu trecerea timpului, atitudinea înþeleaptã a preotului, aplecarea lui cãtre nevoile omului, cuvintele spuse din inimã atunci când i se cerea sfatul, au conferit preotului cel bãtrân o aurã specialã, plinã de respect necondiþionat. Iar atunci când preotul satului intra într-o casã, totul, în jur, parcã se lumina. Chiar aºa s-a întâmplat ºi atunci când a pãºit pragul casei lui Constantin Zevedei. ªi chiar dacã Costicã delira, gemea ºi suduia, la intrarea preotului s-a lãsat o liniºte adâncã. Afarã era toamnã, ploua ºi se auzea zgomotul fãcut de apa care curgea prin burlane. Preotul s-a aºezat într-o parte, cãutând sã nu îl deranjeze pe cel suferind. Îl privea liniºtit pe omul întins în faþa sa. O clipã, timpul parcã s-a oprit în loc. Costicã a deschis ochii ºi vãzând preotul, i-au dat lacrimile. Preotul a clãtinat uºor din cap, a înþelegere. Costicã a închis ochii la loc. Preotul s-a ridicat ºi, fãrã sã spunã un cuvânt a pãrãsit încãperea….
Dupã vreo sãptãmânã, Costicã a deschis ochii ºi a strigat vãzând cã este singur în încãpere: „Aurico, tu-þi Dumnezei mã-ti ! Unde eºti, fã ?” .. Aurica s-a apropiat înspãimântatã. „Ce, bã, Costicã, te-oi fi întors ºi ne-ai prins nepregãtiþi ?”, zise femeia plângând de bucurie cã-ºi vedea bãrbatul mai vioi. „Dã-mi, fã, ceva de mâncare, cã mã dor maþele de foame”… ªi, încetul cu încetul, Costicã a revenit la viaþã, s-a ridicat din pat, iar primul lui drum a fost la iapã, la Stela. O privea mut, cu dragoste, o mângâia ºi-i vorbea cu lacrimi în ochi, cã aºa l-a gãsit nevasta când a vãzut cã i-a dispãrut bãrbatul din casã ºi a început sã-l caute disperatã… „Treci în casã, bãi, Costicã”, îi spunea Aurica cu duioºie. „Lasã-mã, fã, în pace”, se oþãrâ bãrbatul la femeie. „Þi-am spus eu cã nu mor acuºi. Unde puseºi, fã, hainele cu care eram îmbrãcat, atunci, când cu accidentul ?”.... ªi a intrat în casã, sprijinit de nevastã, s-a uitat la haine care erau acum spãlate cu grijã, gãsi parcã ceva (niºte rupturi mici în dreptul piepþilor, inexplicabile pentru Aurica), zâmbi cu subînþeles ºi s-a aºezat în pat rãbdãtor, sã se vindece….

* * *

- Iah, spune, bã, Costicã, ce s-a întâmplat, bã, în pãdure ? l-au luat în primire oamenii când Costicã a revenit, duminica, la bufet… La început, Sãraru i-a privit în tãcere, refuzând sã dea relaþii despre crunta întâmplare, dar încetul cu încetul, dupã mai multe pahare de þuicã, se destãinui celor prezenþi, care aºteptau povestirea pãþaniei, cu sufletul la gurã…
- Bã, iapa asta a mea e datã dracului. M-a smuls o creangã ºi m-a aruncat la pãmânt. Am mai vãzut niºte copaci mai mici care sã prãvãleau peste mine. Dupã aia, nimic. Dar, dintr-o datã, parcã am vãzut iapa, care era înhãmatã la cãruþã, cã mã trage cu dinþii de haine, mã ridicã, mã pune în cãruþã ºi pleacã spre sat. Apoi m-am trezit în pat, acasã, a terminat Sãraru, dintr-o rãsuflare, cu teamã sã nu-l ia lumea în râs.
- ªi nu te-a sãrutat, bã, Costicã, a spus, unul, în râsetele tuturor. A râs ºi Costicã, dar pentru cã Sãraru spusese ceva din inimã, chiar dacã l-au luat în râs, oamenii l-au privit cu luare aminte, iar vorbele lui s-au rãspândit repede în tot satul. Apoi, oamenii ºi-au adus aminte de întâlnirea dintre Costicã ºi preot, de vindecarea lui miraculoasã ºi nimeni n-a mai îndrãznit sã-l mai întrebe vreodatã pe Costicã despre ce s-a întâmplat în pãdure.
Dupã accident, Costicã s-a schimbat. Era nedespãrþit de iapã ºi-ºi privea mai drãgãstos soþia. Iar aceasta veni curând cu veste: „Costicã, stai sã-þi zic ºi sã nu te superi pe mine…. Aºtept un copil”…

* * *

Pe primul nãscut în familia Zevedei l-au botezat Gheorghe, dar îl strigau Dode, un bãiat cu care Costicã se mândrea peste tot ºi care-i semãna leit, mai târziu a dovedit cã semãna chiar ºi la apucãturi. Dode era un copil liniºtit ºi o însoþea pe Aurica, peste tot. Pânã la vârsta de 5 ani, crescu cu dragostea mamei în suflet. Costicã nu se bãga. Îi sorbea din ochi pe amândoi. Atunci în sufletul lui Costicã s-a întâmplat ceva. A început sã meargã la bisericã unde asculta smerit vorbele preotului. κi fãcea treaba zilnicã uºor, râdea tot timpul. Pentru el, viaþa era deosebit de frumoasã. In casã era bunãstare cu toate cã nici Costicã ºi nici Aurica nu avea vreun serviciu. κi vindea prisosul de produse la preþuri bune. Incepuse ºi el, ca ºi Onel Guriþaº sã coboare toamna cu cartofi cãtre Piteºti. Se întorcea de aici cu cãruþa plinã de saci de grâu ºi de porumb.

* * *

La puþin timp dupã înstrãinarea parcelelor de pãmânt, Onel Guriþaº se afla cu propria-i gospodãrie între cei doi nepoþi: „Aºa este bine în viaþã, dacã-þi prisoseºte, sã mai dai ºi pe la rude”. De fapt, lumea gândea cã Ion Turbatu avea nevoie de bani ca sã-l þinã pe Gicã în facultate, la Bucureºti. Iar Onel voia cu tot dinadinsul sã-ºi facã feciorul cel mare, domn la oraº, aºa cum visase el, toatã viaþa. « Dar », gândea el privindu-se parcã direct în faþã, « nu faci în viaþã ceea ce-þi place, ci ceea ce trebuie !». Iar el a trebuit sã rãmânã aici în sat, sã ajute oamenii ºi sã munceascã cot la cot cu ei, chiar dacã îºi dãdea seama cã mintea lui þintea mai sus. Privind în trecut, la viaþa-i plinã de neprevãzut, Turbatu a încercat sã vadã clipele când ar fi putut pãrãsi satul ca sã plece la oraº, le analiza atent punând argumentele pro ºi contra. ªi, întotdeauna, i se pãrea cã decizia nu i-a aparþinut întrutotul, de parcã cineva se strecurase în gândul lui ºi-i poruncise ce ºi cum sã facã. Iar toate întâmplãrile acestea, ciudate acum pentru cã le uitase motivaþiile, l-au determinat sã-ºi spunã cã viaþa fiecãruia se desfãºoarã nu pentru cã aºa doreºte omul, ci pentru cã aºa trebuie. Poate cã, aºa, este mai bine... « Bine pentru cine ? », se întreba Onel, în gând. ªi toate gândurile care se perindau prin mintea lui, i-au întãrit bãnuiala cã omul nu este singur, dar nici independent nu este. « Oare, suntem marionete ? », îºi spunea el, dus pe gânduri, înciudat de descoperire. « ªi, voi afla, oare, vreodatã, adevãrul ?», îºi termina el, procesul de gândire obiectivã la care se supunea uneori, înainte sã treacã la vreo treabã.
Ion Turbatu vânduse parcelele de pãmânt fãrã s-o consulte pe Anica, nevastã-sa. Nu a considerat necesar mai ales cã femeia nu venise, la el, cu zestre. Când a luat-o de nevastã, Anica era doar frumoasã ºi harnicã ºi a ales-o pentru hãrnicie dar ºi pentru sex, pentru cã în preajma ei, Onel nu se plictisea defel, iar când erau singuri, femeia trãia intens plãcerile trupeºti.Fiind un suflet generos ºi bine intenþionat, a simþit o mare împlinire mai ales cã nimerise o femeie sãnãtoasã cu toate organele dezvoltate ºi la locul lor, o constituþie robustã chiar ºi acum la bãtrâneþe. κi spunea cã în viaþã, nu conteazã numãrul femeilor ci cât de departe poþi ajunge cu una singurã, care sã te iubeascã ºi pe care s-o înþelegi. A vãzut el, repede cã, uneori, Anica avea parcã, o doagã lipsã, dar, nimeni nu este perfect: ºi el le avea pe ale lui, cã uneori îl apucau dracii împotriva cuiva ºi nu lipsea mult sã nu-l distrugã. « Cã poate, d-aia mã cheamã, Turbatu », gândea el, uneori. ªi cum în viaþã, trebuie sã înveþi din toate, ajunsese acum la bãtrâneþe un om instruit care obiºnuia sã citeascã mult, mai ales seara. κi fãcuse o bibliotecã personalã, în care avea chiar ºi cãrþi interzise de propaganda comunistã, împrumuta cãrþi de la bibliotecile comunale, iar serile, când se afla acasã, citea ºi petrecea momente dragi lui, lãsând imaginaþia sã cerceteze teritorii pe care nu le vãzuse niciodatã, sã cunoascã oameni ºi obiceiuri pe care viaþa refuzase sã i le ofere. Iar când citea în cãrþile sale: „nimic nu este cert în aceastã viaþã, decât numai moartea”, „omul nu are nimic la dispoziþia lui decât numai perioada de timp ce-i este alocatã propriei sale existenþe”, sau „omul este dator lui Dumnezeu cu o moarte”, Onel devenea mai atent ca sã perceapã mesajul ce se transmitea parcã numai pentru el, lãsa cartea deoparte, se plimba prin încãperea bine iluminatã ºi bine încãlzitã ºi îºi fãcea socoteala cã numai pentru înþelegerea profundã a acestor cuvinte, merita sã-ºi cheltuiascã propria-i viaþã. Avusese privilegiul ca în satul lui sã vinã un preot deosebit (amândoi, bãtrâni acum) cu care schimba multe idei fãrã sã aibã vreo legãturã cu biserica, iar aici, la þarã, i revelau fel de fel de experienþe ale gândului ºi ale minþii, de care altfel, gândea el, nu ar fi avut parte dacã s-ar fi avântat în iureºul de la oraº.
Anica, nevasta lui Onel Guriþaº era femeie mãruntã, uºor temãtoare, zgârcitã din fire ºi puþin cam egoistã, cã deh, nu poþi sã le ai pe toate mai ales dacã nu-þi aratã nimeni unde greºeºti, iar judecãþile oamenilor de prin partea locului nu prea erau de valoare. Dupã ce-ºi termina treburile casei, îºi petrecea mai toatã ziua pe la vecine sau pe la rude, vorbind vrute ºi nevrute ºi ascultând vocea satului, adicã punându-se la curent cu toate noutãþile locului, împãrtãºind imediat, barbatului, cele auzite prin sat. Când a aflat de hotãrârea lui Ion Turbatu de a-ºi înstrãina pãmântul, a fost supãratã vreo sãptãmânã ºi l-a vorbit pe acesta, peste tot, doar – doar, o sã-i spunã lumea, lui Onel al ei, sã se rãzgândeascã, cã ea nu îndrãznea defel. Iar când Onel a auzit vorbele ei dosnice (cã aºa-i la þarã, nu poþi sã þii nimic ascuns dacã tot vorbeºti a-mproastelea), a negat vehement cã s-ar fi exprimat împotriva lui ºi s-a speriat numai gândind cã l-a supãrat cumva. Dar Guriþaº a privit-o cu milã ºi i-a dat pace: „Fã, dacã mai aud cã trãncãneºti fãrã minte, dracu te ia, ’nþeles?”... Inþelesese ea cã nu era proastã, dar cu înstrãinarea pãmântului nu era de acord, chiar dacã o parte fusese vândutã unui nepot de-al ei, bãiatul sorã-si, Ancuþa. ªi, cum nu se putea pune cu Onel, femeia a încercat sã bage beþe-n roate gospodãriilor nepoþilor care se construiserã pe terenurile alãturate, cedate de Ion Turbatu, cu acte în regulã. Cu Costicã ºi Aurica nu i-a prea mers: a fost suficient ca Aurica sã-i spunã bãrbatului ei despre urzelile mãtuºii, cã s-a trezit cu Costicã peste ea gata s-o ia la bãtaie. Niciodatã nu mâncase bãtaie de la bãrbatul ei, dar teama cã s-ar putea întâmpla ºi aºa ceva, având în vedere firea ei guralivã (cã mai vãzuse ea ºi pe la alþii, cum îºi domoleau bãrbaþii, nevestele), a speriat-o de moarte. Vãzând privirea crâncenã a lui Costicã ( totul petrecându-se în lipsa lui Onel, de acasã), Anica s-a speriat aºa de tare cã puþin a lipsit sã nu cadã în genunchi în faþa nepotului ºi sã-i cearã iertare. ªi chiar dacã intervenþia lui Costicã contravenea legãturii lor de rudenie, nu i-a spus nimic lui Guriþaº atunci când acesta a venit acasã, cã-i era ruºine de el ºi se simþea tare vinovatã de vorbele murdare pe care le scosese pe seama lui Costicã ºi a Auricãi. Era fericitã cã scãpase cu viaþã din confruntarea cu Costicã cã tare rãu om mai era ºi ãsta. Nu s-a gândit niciodatã cã atunci când a vãzut-o prãbuºitã în faþa lui de parcã era sfârºitul lumii, lui Costicã i s-a fãcut aºa de milã de ea ºi, de fricã sã nu moarã de inimã, în loc sã o sancþioneze aºa cum îl îndemna inima lui nãpraznicã, a luat-o pe dupã umeri ºi a dus-o în casã cu mare grijã, a asigurat-o cã o sã fie bine ºi a plecat repede, ruºinat de gândurile distrugãtoare pe care numai mintea unui om ca el, aprig, le putea gândi. Iar de atunci, de fiecare datã când venea vorba de Costicã, Anica amuþea brusc ºi nu puteai sã scoþi o vorbã dintre dinþii încleºtaþi ai femeii, nici bunã ºi nici rea. Insã cu Miºu Pãdureanu, urzelile rãuvoitoare ale Anicãi au dat repede roade...

* * *

Mihai Mihai, zis Miºu Pãdureanu (nimeni nu ºtia de unde le veniserã oamenilor, poreclele astea ciudate), era de-o vârstã cu Costicã Sãraru, rudã cu Onel Guriþaº, dar din partea nevestei acestuia, Anica. Ion Turbatu i-a vândut ºi lui o bucatã de teren, tot cu ieºire la strada mare. Moºtenise ºi el pãmânturi în comunã, dar toate erau la distanþe mari, unele în alte sate, iar cele mai multe, pe la munte, pentru pãºunat, ca toþi oamenii cu stare de pe acolo.
Dupã ce, Miºu Pãdureanu a luat pãmântul de la Guriþaº, totul s-a schimbat în viaþa lui. Pânã atunci, Miºu, muncitor silvic, nu cunoscuse decât frig, umezealã ºi locuri umbroase, meseria lui desfãºurându-se numai în pãdure. Casa care ºi-a construit-o pe pãmântul proaspãt cumpãrat, o casã frumoasã orientatã cu faþa cãtre sud (aºa cum sunt toate casele de la munte pentru a primi cât mai mult soare), îi oferea lui Miºu o altã perspectivã asupra vieþii. In sfârºit, dupã 30 de ani de viaþã, putea ºi el sã se odihneascã în casa lui, la soare, alãturi de o femeie frumoasã ºi deºteaptã, Maria. Faptul cã era deºteaptã, era de rãu augur (inteligenþa femeilor nu prea este apreciatã la þarã, unde numai bãrbatul este luat în seamã dacã dovedeºte o asemenea calitate), dar Miºu a trecut repede peste acest lucru: „ªi femeia asta trebuie sã aibã un bãrbat ! Iar dacã este harnicã ºi priceputã, ce-mi trebuie mie, pãrerea oamenilor ?”. Iar femeia era harnicã ºi priceputã, nevoitã sã se descurce singurã cu vaca, caii, pãsãrile ºi animalele curþii, de dimineaþã pânã seara, de luni pânã sâmbãtã, uneori ºi duminicã, pentru cã bãrbatul ei era mereu plecat în pãdure, acolo unde îl ducea serviciul. Maria îl aºtepta pe Mihai Mihai, nerãbdãtoare ºi, cum apãrea în curte, venind de la muncã, punea mâna pe el, îl sãruta ºi-l pipãia, aproape cã-l lua pe braþe (Miºu era un om mic de staturã ºi destul de slab, dar vânjos ºi sensibil la farmecele femeilor) ºi-l ducea în casã, în pat (sã nu-i vadã lumea), unde petrecea cu acesta ceasuri bune, fericitã cã are cu cine sã-ºi ostoiascã dorurile coapselor. Iar treburile gospodãriei le lãsa în plata domnului, cã ajunseserã sãrmanele dobitoace sã prãpãdeascã ogorul semãnat cu ale gurii ºi lãsat nesupravegheat, sau sã rupã gardurile despãrþitoare dintre gospodãrii ºi sã dea iama în curþile vecinilor, de cele mai multe ori, la Onel, spre disperarea Anicãi, care le blestema ºi le ocãra, adusã în pragul disperãrii. Pentru cã nevasta lui Onel era o femeie muncitoare iar în curtea sa, totul era aºezat în ordine, situaþie pe care Onel o aprecia mult ºi nu mai contenea cu laudele care aveau asupra Anicãi un efect benefic, intruziunea animalelor lui Miºu, lãsate nesupravegheate, a generat scandaluri de proporþii pe care numai înþelepciunea lui Ion Turbatu a putut sã le dea de capãt. In asemenea situaþii, Anica urla cât o þineau plãmânii, fiind singura ei manifestare fizicã demnã de luat în consideraþie, prin care-ºi defula frustrãrile determinate de þinuta ºi comportamentul pline de înþelepciune ale lui Onel, precum ºi de privarea ei de libertate de exprimare prin atitudinea poruncitoare a bãrbatului care se impusese în viaþa ei. Dar dacã, în plinã crizã de urlete ºi smiorcãieli, Onel ridica uºor tonul, Anica se topea din peisaj de parcã nu ea dãduse tonul scandalului, îºi fãcea de lucru departe de bãrbatul ei, cãutând la el pe furiº ºi încerca sã-i intre în voie.
Anica fãcuse trei copii, doi bãieþi ºi o fatã, ºi toþi trei ajunseserã oameni de vazã în sat. Dintre toþi, numai fata, Mariþa, o moºtenea la apucãturi, drept pentru care ºi-a luat un bãrbat mai moale ca sã poatã ea sã-l conducã ºi o fãcea foarte bine, cãci omul nu-i ieºea din voie. Bãiatul cel mare, Gicã, a ajuns la Bucureºti, la facultate ºi a devenit inginer agronom. Dupã terminarea facultãþii a plecat din sat ºi s-a stabilit pe lângã Alba Iulia, reuºind în scurt timp sã se impunã în meseria sa ºi sã fie foarte cunoscut, nu numai pentru profesionalism, dar mai ales pentru înþelepciunea deosebitã moºtenitã de la Onel ºi care l-a impus imediat în posturi de conducere. Bãiatul cel mijlociu a rãmas în sat ºi s-a ocupat de construcþii, devenind, în acele þinuturi, un om bine cunoscut, nu atât pentru construcþiile sale cât, mai ales, pentru soluþiile tehnice pe care le adopta pentru a îndrepta erorile de construcþie ale altora, din zonã.
Conflictul între Anica ºi Maria lui Miºu Pãdureanu nu s-a lãsat aºteptat. Cã aºa este întotdeauna la oameni, când se întâlneºte cicãleala ºi curiozitatea, pe de o parte, cu nepãsarea ºi dezinteresul, pe de alta. Anica, o femeie cicãlitoare ºi foarte curioasã din fire pe care numai bãrbatul ei reuºea sã o struneascã, nu putea sã înþeleagã defel nepãsarea Mariei ºi dezinteresul ei faþã de ochii lumii, atunci când Miºu venea acasã. O vedea pe femeie plinã de dragoste ºi de dorinþã, o înþelegea cã trecuse ºi ea prin chinurile astea ºi, odatã cu trecerea timpului, vãzând cã ardoarea femei nu mai contenea, trase concluzia cã Mariei îi lipseºte o doagã, adicã o doagã d-aia care lipseºte curvelor satului. Ca sã se asigure cã este aºa, se puse pe observaþii în spatele casei lui Miºu Pãdureanu ºi se ascundea bine printre tufele ºi arbuºtii de aici, trãgând cu urechea la lucrurile intime ale celor doi care nu mai conteneau cu ale dragostei. Uneori, de aici, auzea þipetele de plãcere ale Mariei ºi-ºi spunea, cu invidie, cã femeia trebuie sã fie istericã, chiar dacã nu ºtia ce se înþelege prin acest cuvânt. Intr-o zi, s-a apucat sã-i povesteascã bãrbatului cele auzite de ea, pititã dupã tufe ºi arbuºtii cu pricina, însã acesta, auzind despre cercetãrile nevestei lui i-a rãspuns: „Ce-ai fã, femeie ? Ce-ai, tu, cu lumea ? Nu-þi ajunge când duci vaca la montã ºi te uiþi cum îºi face animalul, treaba? Acuºi, vãd cã pândeºti casa lui Miºu, curioasã precum bãieþii din sat, ascunºi în spatele privãþilor, ca sã vadã cracii goi ai muierilor, când acestea se aflã acolo ca sã se uºureze. Iar la bãtrâneþe, nu-þi mai ajunge un singur bãrbat ºi vrei sã te satisfaci singurã, cãutând prilejuri de excitaþie bolnãvicioasã. Acu’, înþeleg eu, interesul ãsta al tãu pentru sex din ultima vreme, cã înainte fugeam dupã tine prin casã, ca sã te prind ºi tot nu te lãsai”. Iar când a auzit vorbele bãrbatului ei, Anica, cuprinsã de ruºine, nu a mai ºtiut unde sã se mai ascundã. κi dãdu seama unde a ajuns ºi se gândea cã dacã, în urmã cu mai mulþi ani, i-ar fi spus cineva cã va ajunge sã pândeascã oamenii atunci când fãceau sex, aºa cum fac unii obsedaþi pe la oraºe dar ºi pe la sate, ar fi spus cã sfârºitul lumii este aproape. Cã ea nu putea înþelege în nici un chip, cum ar fi putut ajunge într-o asemenea situaþie, mai ales la bãtrâneþe, de vreme ce toatã viaþa a avut parte de un bãrbat viguros, plin de dorinþã iar plãcerile sexuale nu i-au lipsit niciodatã, cãci aºa se impusese Onel, încã de la începutul cãsniciei lor. Dar, în loc sã gândeascã la necesitatea unui echilibru care sã o îndepãrteze de cei doi, Anica a tras concluzia cã aceºtia sunt vinovaþi ºi cã trebuie sã-i pedepseascã. Prin urmare, încetul cu încetul, vorba rea scornitã de Anica ºi bazatã pe unele fapte reale (cã niciodatã nu iese fum, fãrã foc), s-a propagat prin sat precum molima printre gãini ºi, curând, a aflat toatã lumea despre setea neostoitã a Mariei pentru bãrbaþi. Iar, cum femeile aflarã primele despre aceste isprãvi intime, au împãrtãºit imediat, bãrbaþilor lor, toate picanteriile, cu ocazia întâlnirilor nocturne ºi nu numai. Prin urmare, Maria prinse a fi doritã de toatã suflarea bãrbãteascã a satului, de la mic la mare. Iar tinerii vedeau în femeia frumoasã ºi inteligentã o amantã de lux care sã le satisfacã poftele ºi mofturile sexuale generate de lipsa acutã de sex inerentã unei vâste fragede, bãrbaþii însuraþi sau nu, întãrâtaþi de imaginile sexuale transmise prin viu grai, ºi-au îndesit solicitãrile cãtre neveste sau concubine, iar bãtrânii cu longevitate au prins a face curte vãduvelor ºi femeilor singure ºi urâte, cu scopul vizibil de a experimenta cu acestea toate miºcãrile sau poziþiile despre care se aflase deja. ªi cum la þarã nu prea este posibil sã îþi vizitezi concubina la ea acasã ºi nici la tine (pentru cã stau vecinii cu ochii pe tine ºi ºtiu chiar ºi în miezul nopþii, cine îþi intrã în casã), dintr-o datã parcelele plantate cu porumb dintre vãi sau de lângã râu, au prins sã foºneascã a viaþã. Cãci acestea erau locurile cele mai potrivite pentru actele sexuale clandestine: orice intruziune este imediat vestitã protagoniºtilor de fosnetele speciale ale fruzelor sau ale cocenilor de porumb, înãlþimea porumbului de la munte este mare ºi ascunde bine de privitori orice om, indiferent de înãlþime, iar accesul în zonã se poate face din diferite locuri, parcelele nefiind împrejmuite. Ca sã nu mai punem la socotealã cã locurile sunt mult mai accesibile faþã de pãdurile din zonã, cocoþate pe muscele unde este mai dificil sã ajungi, cã-þi piere cheful de sex, dupã ce te urci la înãlþime ca sã te ascunzi de privirile indiscreþilor.

* * *

ªi iatã cã urzelile Anicãi au dat roade. Intr-o zi, în gospodãria lui Miºu Pãdureanu a izbucnit scandalul care a cãzut ca un trãznet peste sat. Miºu venise acasã ºi-ºi gãsise nevasta în braþele amantului ei: un coleg de serviciu – tractorist de pãdure. Omul a rãmas cu gura cãscatã, paralizat în pragul uºii. «Deci, este adevãrat », a gândit el, amintindu-ºi cum un coleg, la serviciu, l-a tras deoparte ºi i-a spus despre aventura nevesti-sii cu tractoristul. Atunci l-a întrebat pe acesta de unde ºtie ºi, dupã ce l-a pus sã jure, omul i-a dezvãluit numele detectivului ad-hoc: Anica, mãtuºa lui. Pânã acum nu avusese încredere în mãtuºã, mai ales cã avusese frecvente discuþii cu ea. Totuºi, cu inima strânsã de gelozie, a plecat cãtre casã (cã aºa te trage aþa cãtre autodistrugere când lucrurile sunt urzite de cel meºter, parcã pe mãsura ta), luând o maºinã de ocazie care a strãbãtut repede distanþa mare ce îl despãrþea de domiciliu (cum se întâmplã întotdeauna când îþi sunt sorþii favorabili actului pe care îl sãvârºeºti). Ajuns acasã, a constatat cã animalele erau lãsate de izbeliºte iar din casã se auzeau þipetele binecunoscute de el, ale nevestei sale aflatã veºnic în cãlduri. A intrat în casã uºor, sã nu fie simþit, aºteptând parcã un miracol care sã-i demonteze temerile. Miºu ºi-a vãzut nevasta despuiatã, în patul conjugal, cãlãrind tractoristul, bine þinut între coapsele tari ale femeii. Imediat ce l-au simþit, amanþii s-au dat într-o parte speriaþi, iar timpul s-a oprit în loc: ei nu înþelegeau cum a ajuns Miºu la un metru de ei în acest moment intim, iar Miºu se gândea cã viseazã ºi se tot lovea cu stângu-n dreptu’, doar-doar se trezeºte. Dar cum timpul trecea ºi nimeni nu fãcea nimic, prelungind acest moment stânjenitor peste limitele fireºti, ºedeau ca proºtii ºi se uitau unul la celãlalt, încercând sã gãseascã, fiecare, o ieºire onorabilã. Gândurile, însoþite de sentimente contradictorii se prãvãleau peste ei, surpând siguranþa relaþiilor normale dintre oameni, iar prelungirea la nesfârºit a incidentului risca sã conducã la crimã. « Il omor », gândea Miºu regretând cã atunci când a intrat în casã, nu luase un cuþit din bucãtãrie... « Tebuie sã-l omor, eu », gândea Nicã, tractoristul, ghicind parcã gândurile lui Miºu, dar gândindu-se cã dupã aceea urma sã intre la puºcãrie ºi viaþa lui este ca ºi terminatã... « Poate reuºesc sã-i împac pe bãrbaþii ãºtia, gândea Maria. Amândoi sunt buni pentru mine ».... ªi, poate cã lucrurile s-ar fi prelungit la nesfârºit dacã nu s-ar fi auzit Anica, strigând la Miºu, surprinsã de liniºtea nefireascã din interiorul casei: „Maicã, Miºule, bã, unde eºti ? Ai venit ? Unde eºti, bã, bãiete. I-ai prins?”. ªi atunci s-a trezit Miºu, a ieºit afarã pe douã cãrãri, ameþit de experienþa trãitã, a privit-o pe Anica mut ºi a plecat la cârciuma din sat. Când s-a întors, chiar beat fiind, i-a cerut nevestei sã pãrãseascã casa. Femeia a plâns, s-a jelit, a cerut iertare dar, pânã la urmã a plecat. ªi aºa, Mihai Mihai a rãmas singur.

* * *

Costicã alegea copacii din pãdure, îi transporta cu cãruþa acasã unde îi tãia la circular iar apoi aºeza scândurile în ea ºi pleca mânând-o pe Stela, undeva, la ºes. Uneori, în curtea lui Costicã veneau maºini mari, încãrcau lemnul strâns de el ºi plecau în plinã noapte, ca sã nu se întâlneascã cu pãdurarii sau cu miliþienii. Nu, cã oamenilor le-ar fi fost fricã de autoritãþi, cã, deh, ºi oamenii legii trebuiau sã trãiascã. Problema era cã uneori, miliþienii cereau cam mult ºi, pentru cã nu se cãdea sã te pui rãu cu aceºtia, era musai sã le accepþi condiþiile. Iar dacã oamenii locului au prins a se organiza pentru a preîntâmpina întâlnirile neplãcute cu autoritãþile, miliþienii, avizi de bani ºi foloase necuvenite au trecut ºi ei la mãsuri coercitive ºi la taxe mari de protecþie, sau de acces în zonã. Insã, cum satul din munte, neprevãzut cu post de miliþie, nu oferea condiþii prielnice comportamentului mafiot al miliþienilor, aceºtia au prins a supraveghea ºoselele de acces ºi fãceau de serviciu, ºi ziua, ºi noaptea, încercând sã nu scape nimic ochiului lor vigilent. „In definitiv, spuneau ei, noi suntem Legea. Trebuie sã trãim bine, nu sã cerºim de la þãrani”, uitând parcã faptul cã aproape fiecare dintre ei era un fiu de þãran (ca sã intri în miliþie trebuia sã ai dosar sãnãtos, adicã o origine sãnãtoasã, ceea ce însemna sã fii fiu de þãran sau de muncitor). „ªi, dacã noi suntem Legea, spuneau ei, nu trebuie sã ne facem parte nouã, în primul rând ?”. Din când în când, datori fiind cãtre ºefii lor, care-i lãsau sã îºi facã mendrele liniºtiþi, miliþienii sacrificau câte un þãran sau câte un cãrãuº, întocmind dosare penale (fãcându-se mare tevaturã despre acest fapt ºi înscriindu-se în propaganda comunistã a vremii: sã înlãturãm buruienile dintre noi!) care se finalizau invariabil cu condamnarea vinovatului la ani grei de temniþã. Iar când veneau de acolo, victimele, fie nu mai aveau puterea ca sã riposteze ºi sã se rãzbune, fie nu mai aveau împotriva cui, pentru cã miliþienii aveau grijã, întotdeauna, ca dupã un asemenea dosar sã schimbe locul de muncã al salariatului lor. Prin urmare, între miliþieni se fãcea un fel de rotire a cadrelor însoþitã mereu de promovãri în funcþie, realizându-se astfel, atât bunãstarea oamenilor legii, cât ºi securitatea vieþii lor. Insã, nu întotdeauna, miliþienii care furau cot l
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Intai si intai haideti sa facem un pact: pe site sa ne vorbim la singular. E mai usor si mai intim. Deci? OK! o sa risc si o sa incep eu - sper sa nu se supere nimeni.

In legatura cu dialogurile ai foarte mare dreptate, eu ma refeream la epoca asta grabita cand totul e pripit. Acum sunt preferate filmele in locul cartilor, romanele cu poze in locul romanelor de valoare... Majoritatea tinerilor habar n-au cat pierd fara ele. Dumnezeu mi-e martor cat am tras si trag de fiica-mea sa ia o carte in mana. Si imi amintesc zambind amar cat am plans ca terminasem Ciresarii. Nu concepeam viata fara Tic, Maria, Lucia, Ursu... Iti amintesti ultimele randuri? Tic, chiar nu intelegi ca s-a terminat cartea...?

Stii cat de mult semanam la curiozitate si la plimbarile prin medii diferite? Extraordinar de mult! Acum cativa ani imi placea sa ma imbrac cu cele mai jerpelite haine si sa plec prin oras. O faceam nu pentru scris, ca de scris - scriu de doi ani, ci doar asa. Sa cunosc oamenii, sa inteleg ce gandesc, cum gandesc, de ce gandesc asa.

In legatura cu oportunitatea publicarii. Sambata o sa vorbim (eu si Elena-Rodica pentru ca tu nu o sa vii randul asta) si te vom anunta cum trebuie procedat.

Ma bucur ca te avem printre noi si... asteptam continuarea.

Cu drag,
sorin 		 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-20 10:13:16
         
 
  Doamna Rodica Elena,
V-am citit unele dintre postrile dvs. Am fost ncntat. Prin urmare, aprecierile dvs. sunt cu att mai mgulitoare pentru mine. V mulumesc.
Aici vreau s fac o mic parantez. Tot ceea ce ai citit a fost posibil s se realizeze cu aportul nesperat a dou colege de serviciu crora le voi dedica aceast carte. Pentru c dac nu erau ele (pe amndou le cheam Elena, mai bine spus Elena i Liliana), nu aveam o surs inepuizabil de energie creatoare care au permis punerea pe hrtie a cuvintelor. Pe soia mea o cheam tot Elena i m gndesc uneori c aa ne pune Divinitatea n via, unele fiine, tot ca s ne ajute indirect. i pentru c unul dintre numele dvs. este Elena, preuirea mea pentru prezena dvs. este cu att mai mare. V mulumes i sper s existe reciprocitate n sensul c i prezena mea s v stimuleze n aceiai msur.
Cu neasemuit admiraie Marian Badea 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-01-20 09:44:33
         
 
  Domnule Sorin,
Sunt mgulit de aprecierea dvs. V mulumesc. V sunt dator o explicaie referitoare la structurarea dialogurilor. Am spus ceva asemntor i dlui CT Popescu. Din experiena pe care o am (nu este primul meu roman), am constatat c cititorul este mai uor atras la descrierea unui personaj dac, n loc s procedezi ca Victor Hugo care te introduce ntr-o anumit atmosfer prin lungi descrieri care cred c erau la mod odat, este mai bine s mprumui stilul lui Marin Preda care insereaz dialoguri sub form de ghilimele pentru a contura personajele i a le crea cadrul lor de desfurare. In fapt, acest superb scriitor romn, utilizeaz aceast stratagem pentru a evidenia ceva mult mai subtil, care nu putea fi spus chiar direct. Evident c astzi se poate spune totul direct. Numai c vei fi uimit dac vei ptrunde n atmosfera acestui roman, cnd vei constata lucruri care nu s-au spus i care sunt evideniate mult mai pregnant, pentru c trim cu toii aici i tim ce trim, chiar dac nu vorbim zilnic despre asta. In consecin, mi-am permis s risc i chiar dac unii cititori "obosesc" citind dialogurile, ceea ce este regretabil avnd n vedere mesajul emoional pe care acestea l dein. NUmai c, acesta este numai nceputul i solicit de la cititor numai un minim de bunvoi. In definitiv, nici un scriitor care vrea s fie apreciat, nu se adreseaz cititorilor care i citesc opera n fug. Cci dac totul s-ar citi n fug, poate fi el penetrat n profunzime ? C nu am ntlnit pe vreunul care s citeasc numai dialogurile (ceea ce am vzut c se practic !) i care s mediteze ndelung la sensul sau sensurile scrierilor. Mai mult, am spus i domnului CT Popescu, romanul are mai multe niveluri de percepie contient iar o "baz de plecare" se impune ca o necesitate. Am spus toate acestea, chiar cu riscul de a v plictisi, ceea ce m ndoiesc c se va ntmpla, pentru c am constatat c suntei un om profund i cu orientare ctre oameni ceea ce este admirabil.
In ceea ce privete invitaia dvs., v muumesc din tot sufletul i poate c dac nu a fi avut anumite probleme cu caracter personal, a fi onorat-o cu ndejde. Adic vreau s spun c sunt foarte ncntat c mi-ai fcut aceast invitaie care m mgulete. In general eu vreau s fiu ct mai modest, cci altfel nu poi scrie lucruri de valoare. i merg prin toate mediile ncercnd s le neleg vocabularul i tririle oamenilor pentru a le utiliza n scopul aternerii lor pe hrtie pentru ncntarea celorlali. Petrec mult vreme n diferite medii, uneori ascuns i sters aa cum vei vedea c este unul dintre eroii acestei cri care, n fapt, este cheia nelegerii totale. Prin urmare, a fi onorat invitaia i pentru c, n timp, am dobndit o asemenea capacitate de a studia i nsui atitudini i limbaje de exprimare i am plcere mare s vd lucrurile prin prisma celorlai. Din nefericire, viaa nu este ntotdeauna dispus s ne ofere tot ceea ce ne place i nu faci n via ceea ce vrei, trebuie s faci ceea ce trebuie. Iar acum am o asemenea situaie. In fine, ce mai tura-vura, dac se va putea voi fi ncntat s v cunosc personal.
Cu sinceritate,
Marian Badea.

PS. Oare ce nseamn s editez romanul prin dvs. ? Pentru c am foarte mare ncredere n dvs. poate i ca urmare recomandrilor clduroase prin care mi-ai fost prezentat. 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-01-20 09:05:10
         
 
  Bine ai venit, domnule Badea!
Minunat! S deschizi o carte frumoas, s te cufunzi n ea, ce srbtoare!
Te simi atras de cartea care nu-i va da drumul dect dup ce ai gsit o cale pentru spiritul tu.
Avei dreptate domnule CT Popescu i eu cred la fel. Surpriza e mare.
Sorine, textul merit stelele.
Toate cele bune,
Rodica Elena Lupu
 
Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2006-01-20 07:04:02
         
 
  Eu am evidentiat textul cu cele trei stelute din acelasi motiv. Imi pare un text foarte bun. Nu stiu daca a vazut lumina tiparului, iar daca nu, aici s-ar putea sa gaseasca o oportunitate.

Si eu astept continuarea cu nerabdare si ea vine cu siguranta. Marian s-a inscris de curand si probabil nu a mai accesat site-ul dupa postare. Sunt cu ochii pe el :)

De ce nu postezi ceva pe Europeea? Si uite, va fac la amandoi o invitatie oficiala la Cenaclul de sambata, 21.01 ora 17.30 la Muzeul Literaturii Romane, sala Rotonda.

Cu drag. 		 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-19 20:39:05
         
 
  Domnule Sorin Teodoroiu,
Cred c pot s risc o presupunere i l rog pe domnul Badea s clarifice acest lucru. Aa cum decurge totul, adevratul dialog urmeaz. Ceea ce am vzut noi este numai o prezentare. Este extraordinar cum a ordonat ideile i atept cu nerbdare continuarea. Pentru c dac ceea ce bnuiesc eu, se adeverete, adevratul subiect este cu totul altul. Ca un scriitor care a scris mult i am fost foarte criticat, simt c acest domn ne pregtete o plcuit surpriz. S dea Dumnezeu s nu m nel pentru c m-am sturat de surogate.
La bun vedere stimai domni i s-auzim de bine.
CT Popescu 		 
Postat de catre CT Popescu la data de 2006-01-19 20:20:32
         
 
  Marian romanul tau este o incantare! Bine ai venit in Europeea si sa ne incanti mai departe cu aceeasi masura. O curiozitate: de ce preferi ghilimele cand faci dialoguri? De ce nu le pui de la capat ca sa imparta textul? Curiozitatea vine pentru ca si eu scriu proza si ma gandeam ca usurez lecturarea cititorului.

Nu am ce comenta. Cuvintele vin de la sine. Este o proza completa si astept continuarea. Ai scos cumva si cartea? 		 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-19 18:36:42
         
 
  Rar mi-a fost dat s citesc ceva att de plcut. Atept continuarea... Dac merit, vreau s v propun o colaborare.
Cu surprindere,
CT Popescu 		 
Postat de catre CT Popescu la data de 2006-01-19 18:28:25
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE