PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie Text postat de Bot Eugen inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare, cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste, îşi contemplă de sus umbra care se trece, ca o nescrisă poveste, între cer şi pământ, printre teii din Cernăuţi care florile-şi ning peste buzele sângelui său rătăcitor murmurând: "Las umbra păsării călătoare să-mi aterizeze pe umeri, pribegele aripi la mine în suflet să-şi ridice o patrie..." Pe o pală de vânt coboară din turnul său de veghe gardianul nimeni în chip de ploaie de sudoare să converseze cu limbile de foc ale flăcării care palpită în venele tale jugulare... De unde vii şi încotro te duci, nu ai viză şi nici valută, rudele nu ţi-au făcut chemare... Scoţi din buzunarul interior paşaportul inimii neştampilat să se usuce de lacrimi la soare. Ţi-ai croit solitar drumul până acum prin pustiul marilor oraşe, în căutarea unui loc care să fie numai al tău, ţi-ai croit solitar drumul până acum şi iată unde-ai ajuns- în faţa marelui zid al tăcerii- un străin printre străini, mai necunoscut decât toţi necunoscuţii luaţi la un loc. Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume... Mâine-poate nici el... Aruncându-se în apele reveriei, pluteşte-mpreună cu nourii cugetul tău însetat de roua amintirii, în căutarea unui loc care să fie numai al tău, se adânceşte tot mai tare în dialoguri visătoare cu cel apus în iarba-naltă, cu verdele foşnitor al pădurii, ascultă paşii sângelui rătăcind, ecoul lor în inimile celor care pe lângă tine demult nu mai sunt, depărtatele ieremiade ale bunicilor surghiuniţi dintr-o Bucovină în care doar morţii tăi din cimitire încă mai plâng în limba acestei poezii pe care acuma o scrii... în timp ce nisipurile de aur ale singurătăţii suspină după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate, după corăbiile de hârtie ale inimii navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie… când numai ea aude cum se stinge între zidurile cu igrasie ale sălii de aşteptare vocea cărnii muribunde murmurând: „Las umbra păsării călătoare să mi se dezlege de umeri pribegele aripi din palmele mele să-şi ia zborul departe...departe... până dincolo de marele zid ucrainean”. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE