PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
La mormântul eroilor revoluţiei din decembrie 1989 Text postat de corneliu zegrean “Noi nu plecăm! Noi nu murim! Noi libertatea ne-o dorim Chiar dacă-o fi să ne jertfim! Un fir de iarbă pe mormânt Să crească pentru cei ce sunt Eroii neamului, că-i Sfânt” Corneliu Un singur semn mi-a fost de-ajuns Căci rana-n piept mi-a şi pătruns. De uiţi uşor, ce eşti, ce-ai fost, Laş să trăieşti? Nu are rost Viaţa pe ascuns. Un zbucium rănile-mi deschid, Ce dor de-a pururea şi-n vid. Gândul îmi zboară dragi eroi, Era să fiu şi eu cu voi, Dar pieptul mi-a fost zid. Fie-vă dorul din mormânt, Pentru cei vii un legământ. Să poarte steagul triumfal, Să-ndeplinească un ideal Căci aţi murit cântând. Cu pieptul gol printre vrăjmaşi, Marşul acelor bravi ostaşi, Ce-au respectat un jurământ Să-şi apere pământul sfânt, Să nu moară “ocnaşi”. Si gândul vostru-a triumfat… Mă-nchin plângând şi… cu-n oftat… O rugă, Doamne-ţi adresez, Căci nopţi de-a rândul îi visez, De ce ni i-ai luat? Apoi... Mă-nchin, mă-aplec uşor, Trei lacrimi curg pe piatra lor. - Eu n-am uitat cum aţi căzut, Vă las piosul meu salut, In glastră... Un bujor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Domnilor! Pe cari vă mânâncă undeva de tresele şi poemele mele. Bine a zis Marele actor: sunteţi nişte "ciocoflenderi", de joasă speţă, vă lăudaţi la tot pasul, daţi "indicăţii" preţioase dar sunteţi nişte "pitici" cu mintea cât un bob de linte şi "trompa" cât un elefant. Prin laude, miştocării, blamări şi bârfe vreţi să fiţi mari?? Dar... sunteţi nişte pitici... Halal de gândire şi principialitate. Mai bine dacă v-aţi vedea mizeria din ochii voştri apoi să faceţi referiri la alţii. „Eu am fost....şi ştiu mai multe decât vă veţi putea vreodată imagina”... Dacă nu eram acolo, te credeam dar aşa....Ai stat cu arma în bandulieră într-un cordon de ordine, apoi te-ai retras în cazarmă şi te-ai uitat la Tv. Dacă l-ai avut şi pe acela. Să nu ne mai lăudăm domnule. ..... Ştii puţine dar lauda e mare.. Domnule latunski, văd că nu te astâmperi şi mereu te ia gura pe dinainte, vezi domnule de „oile” tale şi lasă-le pe ale mele să pască liniştit. Eşti cam prostuţ în ale „armatei”, te bagi mereu unde nu-ţi fierbe oala, vezi să nu te opăreşti. Mereu depăşeşti limitele unor reguli stabilite pentru acest sit-eu. Dacă legile ne scrise ale bunului simţ nu te interesează, vezi că mai sunt şi nişte legi scrise, cari, uneori se mai şi aplică şi s-ar putea să te usture.. Cu bine şi mai multă seriozitate, domnilor....   Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-06-04 15:08:38               Mariana, Insistenţa dumitale, dacă nu ar fi ridicolă pentru mine, ar putea însemna dorinţa de a-mi comunica ceva, dar pentru că nu-mi comunică decît o strepezeală didactică rămîne doar atît   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-31 23:28:04               "Tavi, Copil de trup şi suflet a popotarilor tu ce făceai prin decembrie 89? Te dădeai cu Săniuţa( aia la jumate) că la ce rivoluţie o fo pă la Blaj cred că aflarăţi de evenimente după sîntu Ion!" (Gheorghe Rechezan) Copil de trup şi suflet al popotarilor... Te dădeai cu Săniuţa (aia la jumate)... Măcar acidităţile (jignirile aduse cu nemiluita) să fie scrise corect!   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2009-05-31 21:19:51               Tavi, Copil de trup şi suflet a popotarilor tu ce făceai prin decembrie 89? Te dădeai cu Săniuţa( aia la jumate) că la ce rivoluţie o fo pă la Blaj cred că aflarăţi de evenimente după sîntu Ion!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-31 20:28:16               "A fost.... În prezent armate s-a tot modernizat până s-a desfiinţat. Cine şi ce cântece să mai asculte, poate trompeta bombelor în Afganistan, şuieratul gloanţelor în Irak şi ţipetele de disperare ale sârbilor şi albanezilor în Kosovo. Pentru ce? Pentru un „ban” în plus." din com. Cornelius Z. şi sângele vărsat a fost cosmetizat ...să poată fi uitat apoi discreditat! ( de unii Tr-işti) vot, t   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-31 19:50:59 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Şi încă ceva, că m-am enervat aşa de tare încît mi se zbate vena cavă de la degetul mare al piciorului szîng şi-mi pulsează artera femurală din urechea dreaptă. Citez: "militarul a depus un jurământ şi îl respectă chiar cu preţul vieţii." Îmi mai aduc şi eu aminte cum sună jurămîntul. Parcă zice ceva şi de comandantul suprem. Eu, dacă eram general de manutanţă adunam toate bucătăriile de campanie şi puneam în bătaie marmitele pentru a-mi salva "comandantul suprem". Sau, dacă nu reuşeam îi puneam la zid pe galonaţii speriaţi şi timoraţi care au participat la un asemenea act barbar. Asta ca să te scot puţin din lumea ireală în care ţi se pare că exişti.   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-31 00:37:51               Domnule Zegrean, că doar nu te-ai aştepta să-ţi spun general, aici eşti pe un sait literar, unde avem drepturi egale. Diferenţierea dintre noi se face în funcţie de calitatea textelor postate. Ori, ce scrii matale nu numai că nu este poezie patriotică, este o "scriere" cum bine o pui între ghilimele. În plus, eşti lipsit total de simţul umorului. Doar nu-ţi închipui că existam în 1917! Şi mai sînt nevoit să-ţi dau dreptate într-o privinţă: Citez: "Am fost şi sunt militar de carieră, acum în retragere,..." Că bine zici! Cam de două mii de ani sînteţi tot în retragere. Cel puţin nemţii spuneau: repliere pe poziţii strategice. Şi încă ceva: nu sînt deloc muscal şi am motive cel puţin la fel de puternice să mă simt român fără să cad în ridicol. Dacă ai fi citit mai mult şi ai fi scris mai puţin, ţi s-ar fi dezvoltat imaginaţia şi ai fi aflat pînă acum că Latunski nu este autorul "Manualului comandantului de companie".   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-31 00:02:19               Domnule general, Nu ştiu, şi nici nu este subiectul acestei relatări cum v-aţi cucerit galoanele Nu mi-e clar nici pentru ce au murit atîţia oameni dgeaba în 89. Un lucru ştiu însă sigur: nu au murit pentru ca dumneavoastră să-i "proslăviţi" în halul acesta. Poezia de acest gen are nişte cerinţe înalte, care e clar că vă depăşesc şi scriind astfel despre eroi, le faceţi de fapt un mare deserviciu, Eu am fost în decembrie 89 la Timişoara şi am văzut mai multe decît vă veţi putea vreodată imagina. Nu aceasta este imaginea eroilor revoluţiei! soldat TR Gheorghe Recheşan, participant la evenimentele din decembrie 1989 din Timişoara   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-30 23:30:17               Domnilor! Sun păreri, şi păreri despre o „scriere”, fie ea de orice fel, ce se postează aici sau în altă parte. Unele realiste, ce se apropie sau chiar suprapun peste ideile autorului, altele, sunt personale, iar altele sunt îndreptate de unii „miştocari de meserie” spre discuţii neprincipiale şi zâmbete ironice. Nu intru în polemică nici cu unii nici alţii. Totuşi, simt nevoia să răspund unor provocări subtile, directe sau indirecte, nu numai la acest poem ci şi la altele, în special cele patriotice, (ce să fac? Am fost şi sunt militar de carieră, acum în retragere, sunt patriot şi... nimeni nu mă poate obliga să fiu altfel decât sunt şi nici să-mi schimb părerile şi calităţile) -Domnule „latunski”, Tu şi neamurile tale, în 1917, aţi fost nişte... Ce? .... Nişte „muhaiele” . De atunci şi până astăzi aţi mâncat o „limbariţă” ce v-a făcut limba lată, mâncărici la partea dorsală de vă scărpinaţi şi acum şi.... Vă mâncă mereu. De ce? Pentru că aveţi venin la ficat, cucută la inimă şi un bob de linte la cap. Te las pe tine să lupţi corp la corp cu Naşa, Paşa şi Nataşa şi alte albgardiste de ale tale. Eu am luptat aici, nu în State, aici am să mor şi aici voi fi îngropat în lutul neamului meu, alături de cei ce s-au jertfit, pentru ca Tu, şi mulţi alţii de teapa ta, să poată huzurii în pace şi să lanseze miştocăreli la tot pasul. Atâta vrei, atâta poţi, atâta faci. Nu am postat o poezie să nu o apostrofezi cu mintea ta de „găinar” şi cuvintele tale de miştocar de slabă speţă. -Domnule Recheşan! După nume, sper că sunteţi ardelean iar după ani, sper că aţi trăit sau vi s-a povestit despre anii 40 – 45 şi... după... Cunoaşteţi cam prin ce am trecut şi cum am trăit Eu, în acele vremuri, pentru că sunt un pic mai trecut ca dv. Şi atunci?.... Cum să fiu de acord cu părerile unui: turc, unui hortist sau a unui muscal despre Eroii neamului, patrie mea şi, patriotism? Îi respect că doar trăiesc cu nevoile lor alături de noi dar să-şi vadă vârful nasului că aşa e normal şi aşa e mai bine. -Domnule Ştefănescu! Încerc să răspund la cele două întrebări, deşi sunt convins că aveţi şi dv. un răspuns: „Oaste”? Printre altele poate fi numită şi o: mulţime, bătălie, război . După latinescul „hostis”, apare românescul: duşman. În decembrie 89, vrem nu vrem să mai recunoaştem, a fost un „război” intre două forţe, iniţial inamice (duşmane), ulterior prietene, (forţe înarmate - de regulă militari dar şi forţe civile, mulţimea oamenilor revoltaţi). După mine toţi au făcut parte din „oaste”, deci toţi au fost „ostaşi”, unii cu arme , alţii cu pieptul gol. Din cei peste 1000 de eroi, peste jumătate au fost militari. Ce pământ au apărat? Graniţa de vest, graniţa de est, împotriva diferitelor grupuri înfiltrate, nu cu intenţii bune, aeroportul Otopeni şi altele. Domnule Ştefănescu, militarul a depus un jurământ şi îl respectă chiar cu preţul vieţii. Pe vremea aceea eram în război, după legile de atunci, ne executarea ordinelor era considerată trădare iar trădarea se pedepsea cu moartea. Ce era să facă subunitatea care a primit ordin să apere Aeroportul Otopeni? A executat ordinul, au plecat la luptă şi au murit, numai acolo, peste 30 de ostaşi, devenind eroi. Că, ulterior s-a constatat că a fost o eroare şi cei vinovaţi au fost condamnaţi, cu ce ne încântă? Astea sunt privaţiunile serviciului militar.. Orice cântec ostăşesc a fost un mijloc puternic de îmbărbătare, curaj în luptă şi hotărâre. A fost.... În prezent armate s-a tot modernizat până s-a desfiinţat. Cine şi ce cântece să mai asculte, poate trompeta bombelor în Afganistan, şuieratul gloanţelor în Irak şi ţipetele de disperare ale sârbilor şi albanezilor în Kosovo. Pentru ce? Pentru un „ban” în plus. Cu acestea fiind spuse, să auzim numai de bine.   Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-05-29 19:57:56               am doua intrebari: 1. ce pamant au aparat eroii din decembrie 89, si in fata carui inamic? (strofa 5) 2. daca s-a scos sau nu pana la urma, un DVD cu piesele fredonate pe ritmuri de AKM de tinerii soldati eroi (strofa 4) in rest, am inteles   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-05-28 17:03:50               Kostanie, Kostanie, dacă te vedeam cu carneţelul şi pixul prin jurul meu, nu te mai dădeai tu astăzi "reporttere a terre". Erai deja EROU!   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-28 16:12:56               Vorba vine, ca de fapt si de drept Latunski se lua la tranta cu toate rusoaicele si invingea detasat de fiecare data. Dar el nu este erou roman, caci fu soldat sovietic. Umbla vorba despre el ca a trecut pe sub apa cu tzigara aprinsa iar dupa ce a fost calcat de tanc s-a sculat, a batut trei pasi de defilare si a cerut permisiunea sa moara. Mai traieste si astazi, caci comandantul de pluton i-a raspuns: nu permit nimic! Mars in front! De-asta avem azi bucuria... Kostanie, reporter de front.   Postat de catre sters sters la data de 2009-05-28 15:50:40               Ce ştiu matale muscal firoscos?Noi servim Patria, chiar cînd avem galoane de aţă şi manevrăm hîrtii unsuroase la manutanţă!Tot înainte dom' gheneral, cu pieptu' gol prin ploaia de schije de voroave şi şpranele de stihuri sughiţînd bravură,pînă la Stalingrad şi-napoi!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-28 11:21:10               "Căci rana-n piept mi-a şi pătruns." Domnule general, aşa ca între oameni suferinzi, pentru rana din piept vă recomand un extract de gălbenele, muşeţel şi ulei de luminiţa nopţii. Se numeşte EPITELIN. Eu, în 1917, am contractat o iritaţie mult mai gravă, de la o albgardistă pe care am învins-o în lupta corp la corp. M-am vindecat mai greu, dar tovarăşii de arme m-au trimis la tratament şi refacere în Statele Unite. Muzele să vă dea sănătate!   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-28 01:16:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE