|
|
|
|
|
|
|
|
|
Moartea perfectului NOI |
|
|
Text
postat de
Carmen Stanciu |
|
|
Maria a născut răsăritul în poala unui orb
Și muții au întâmpinat lumina
(Orbii au făcut coadă la cinematograf)
de atâta vreme
mi-e inima tăciune
între atâtea păduri tatuate cu numele tău
doar praful din rafturi îmi mângâie muza
când în palme de vânt îmi cerți omul
dezvelite coapse străine îți astupă gura
târziu ai aflat că în simetria sânilor mei
sufletul tău își întinde perfect infinitul
șiroind galaxii neînchipuite
de atâta ură
ți s-a uscat la sânul Evei mâna
cotrobăind fericirea prin voluptuoase forme
în nemurire
să nu-și mai lepede suferința feciorul
cu primul apus ți se închide pieptul
sugrumând amarul la umbre de rochii
și uiți că viața s-a născut între virgule
picioare lungi fac din tine bărbat
doar când fecioarele înțarcă îngeri
coastele tale își caută coasta
în mine ți-ai frânt
întâia oară zborul
de atâta vină
ai renunțat la aripi
mai sângerează sufletul cărbune
și mă frământă plânsul tău lipsit de lacrimi
când din mii de femei nedormite
reinventezi păcate
precum ultimul om
sfârșitul
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru CS si CM - va multumesc pentru indicatii si sper sa mai reveniti altfel voi descoperi mai greu unde imi schioapata scrisul...
O corectura de formă... un titlu ca sa fie - pana gasesc ceva mai potrivit. Voi medita pentru slefuirea lucrarii...
Va mai astept cu pareri
SIC |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Stanciu la data de
2009-05-27 17:33:44 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Carmen,
Se simte o anumită plinătate și putere a cuvintelor!
Însă finalul risipește consistența și magia textului!
Aș îndepărta ultimele trei versuri și aș revizui ultima parte, sugerând ceva, de genul:
"în mine ți-ai frânt
întâia oară zborul.
de-atâta vină
ai renunțat la aripi.
... etc.
Titlul subțiază din structură!
Un titlu potrivit ar aduce o reprezentare clară, adecvată!
Ar fi fost de * ... așa, vot...
Cu bine
P.S. Pt. Cristian un bonus virtal! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2009-05-27 14:18:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
gândește |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-05-27 05:32:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Carmen,
îmi spunea cineva că excesul de figuri de stil poate distruge un poem. Se referea la un text al meu și îi dau dreptate.
În cazul tău, textul curge 80%, minunat, însă restul, îl sufoci fără noimă, de dragul de-a metaforiza.
Este poemul tău și e parte din tine.
Ce bine ai fi făcut dacă l-ai fi aerisit puțin renunțând la ce prisosește.
Eu am avut încredere în puterea ta artistică și am declarat-o într-un com, de când ai intrat pe europeea.
Mai găndește titlul și ultimul vers, căci textul spune mult mai mult și altceva decât ce lași să se-nțeleagă.
Vot.
De bine,
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-05-27 05:32:00 |
|
|