FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Umilă analiză literară la "De ce, sicrie triste?..." de Valentina Becart Bisog
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
...Să trăiască ăla (aia) de m-a învățat să scindez între autor și eul liric, între abordare ideatică și biografie… că altfel purcedeam în această sfioasă analiză de la “sălbatică ești, iubito", grăire pe care o legam de numele autorului. Și bunînțeles, observam că autoarea se adresează unei “ea”, nu puteam explica fenomenul nici prin cea mai iscusită fenomenologie și privam publicul larg de această serioasă, pertinentă și, mai cu seamă, importantă cercetare a celebrelor versuri “becartiene”

…Așadar:

“Sălbatică ești, iubito,
ca muntele troienit
pe care ard
zăpezi imaculate…
din ochii ce-o văpaie
au tânjit
păsările nopții
ciugulesc avid – lumina…” – vom porni cu sârg printr-un univers paradisiac, unde expunerea tematică, după un periplu carnal și instinctual, capătă valențe cosmogonice. Încercăm să aflăm ce înseamnă, în accepțiunea peniței autoarei “sălbatic” și cam cât de “sălbatic” este, sau poate fi un “munte troienit de zăpadă”, pentru a putea, în fine, înțelege ingenioasa comparație a sălbăticiei “ei” cu respectivul versant îmbrobodit de omăt; și nu-i orice munte troienit de zăpadă acesta, el este unul full de nea, pe care ard “zăpezi imaculate". Oricât de șocat poate fi cititorul, se poate deșoca lesne dacă acceptă fie c㠓zapezile imaculate” nu-s de fapt zăpezi, ci ele formează o metaforă care ascunde vreo oareșce entitate care legitimizează cosmogonia ce va urma, fie că acestea (zăpezile imaculate) sunt un fel de două feluri apriorice care călaresc fenomenul empiric, în speț㠓muntele troienit”. De remarcat că deși îl călăresc și la propriu, și la figurat, și ziua, și noaptea, metafora nu-și pierde din forța.
“Din ochii ce-o văpaie au tânjit (virgul㠖 ne aparține) păsările nopții ciugulesc avid”. O atât de simplă și concentrată cosmogonie rar ne-a fost dat să citim! De asta pomeneam de entitatea de mai sus, deoarece ea este originea “ochilor” care tânjesc după o văpaie, (deci dorește să-și reflecte ființarea în altceva decât în propriul sine) iar “păsările nopții” – ce altă metafora mai potrivită pentru energia nepusă în formă incă se putea compune? –“ciugulesc, avid, lumina”, deci halesc cu nesimțire zăpadă (că-i albă, așadar merge ca surogat pentru lumină) halesc zăpadă, spuneam, o combină cu geneză intestinală și când o elimină, cum o elimină ele (cât mai poetic și eco, firește) apare un corp de ăsta, ceresc, cu un zeu la guvernare, în nimbul respectivului corp. Vreun oarecare poet de talcioc, atins de invidie, ar putea spune că stă în natura păsărelelor să ciugulească, și figura asta (dă stil) îi cam praf. Doar că păsărelele din versul autoarei nu-s orice păsărele, ele-s alea ale nopții păsărele și ele nu ciugulesc ca toate celelalte, ele ciugulesc avid și punct.

“O! te-ndură!
cruda-ți frumusețe
poartă chinul, vina… “ - de aici, se trece într-un cu totul alt registru; într-unul evlavios, aproape mitic. Observați cum autorul nu se sinchisește să dea grosolan de înțeles că adresarea îi aparține omului cu “o” mare, adicătelea ideii generale de om, dar noi ne-am prins, ca ce-i poarte urma unei cosmogonii, decăt târșa și supușenia specific umană? În cele trei versuri, ni se relevă Înțelepciunea. Aceste colosale stihuri, traduse într-un cod de muritori, ar suna cam așa: “O, ia-ți zonă! Frumusețea ta fraieră ne face să păcatuim și ajugem în iad. Ptiu de-aci!”

”Crucificați sunt pe rand
de gându-ți aprig
ce-a născut păduri
doinind
de dragoste, de dor…” – versurile urmează acceași axă a dialogului om – zeu, într-un limbaj pestriț, dar fiecare culoare atât de clară fiind - “crucificați sunt pe rănd de gândul care a născut păduri doinind de dragoste și dor”. Cine sunt crucificați? Dacă vă întrebați asta, n-ați înțeles nimic!


”Din fiecare trunchi
cioplești cu migală
sicrie triste
ce vor fii îngropate
adânc
în inima-ți împietritㅔ – problematic “trunchiul”. Să fie de om, de cal sau de copac? Dar pare natural să-l gândim în virtutea versurilor anterioare. Și aici apare un soi de lirism slasher, ca să nu spunem horror, combinat cu tente inginerești și cioclu-ale. Căci, după răstignire, bieților locuitori ai noii planete, li se cioplește, din trunchiuri, sicrie, care vor fi (of cors!) îngropate în inima “împietrită”. Cum altfel ar putea fi o planetă fără localnici? Splendidă economie de cuvinte înfățișată în această inovatoare “inimă împietrită”. Să nu uităm să accentuăm idea că acele sicrie vor fi îngropate adănc. Adânc aici exprimă gradul, nu distanța. Ierarhia zeu-om. Normal. Și iată de ce acele sicrie sunt “triste”. Perfect epitet! Să nu vă lăsați înșelați de acel “fii”, scris cu doi de “i”. La acest nivel la care se află poeta care semnează aceste versuri, nu există nicio scăpare, nici un lucru fără importanță. Deoarece verbul “a fi” se scrie cu doi de “i” atunci când este la imperativ pozitiv, scris aici tot astfel, se sugerează idea destinului. “Sicrie ce vor fii îngropate”, deci bieții localnici ar fi ajuns sicrie indifferent de acțiunile lor.

”Sălbatică ești, iubito,
ca muntele,
ca viscolul,
ca furtuna ne-înduplecată
ce clatină orice gând
ce-ar năzui
spre piscul fericirii
și spre inima-ți
- floare de colț –
atât de căutată,
căutatㅔ
din ciclul (poeme becartiene) – idea predestinării este subliniată în această unitate, unde orice gând care năzuiește spre piscul fericirii și spre un scop mult mai inalt ca “fericirea” – floarea de colț – pare să fie menit la pierire, odată cu a sa carcasă. Poate cam puține comparații pentru “salbăticie”. “Ca muntele, ca viscolul, ca furtuna” – nu ajung pentru a ne face o idee. Mai existau opțiuni: tsunami, taifun, tunet, fugler, potop, japsă, lavă… ăhăt! Cam vre o mie patru sute paișpe ne-ar fi luminat. Dar autoarea pare să-și fi încheiat momentul de dărnicie și ne ține pe jar până la un nou poem menit să zguduie din temelii poetica universală. Sub același ciclu (poeme becartiene). Brrr!


Cu obiectivitate, hermeneut în năut și-n stele cu bretele verzi,

A.A.A
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ha? În fine...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 21:22:07
         
 
  n-ai pentru ce... eram în trecere!
t.
ps. dar oricum... îți eram dator!
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 21:19:28
         
 
  Mulțumesc!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:54:51
         
 
  ...să mai zic ceva?
n-aș crede!
t
;))
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 20:52:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  ...Băi, Sergiu, dacă vrei să vorbim, încearcă de scrie puțintel mai coerent. Asigură-te că fiecare propoziție are subiect, predicat, eventual un substantiv, un adjectiv... Legăturile le fac eu. Nu mai pune semne de punctuație deloc, că te amețesc de tot. Și stinge steluța, te rog eu. Merci!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:06:22
         
 
  ...Băi, Sergiu, dacă vrei să vorbim, înceacă de scrie puțintel mai coerent. Asigură-te că fieare propoziție are subiec, predicat, eventual un substantiva, un adjeciv... Legăturile le fac eu. Nu mai pune semne de punctuație deloc, că te amețesc de tot. Și stinge steluța, te rog eu. Merci!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:04:50
         
 
  vot și steluta, pentru o cuvântare, pe masura așteptărilor "lupestre"

AAA ești singurul care cu forța-ți divină, "cu care" ești îmbrăcat, foșnești a primăvară-n sicriul îndoliat din vreme, pentru care marșăluiești anapoda pe un drum de care,-mpiedicat...

noi vrem avere,
cine azi ne-o cere
noi vrem avânt
...asta pe cuvânt!
;((
"Cu obiectivitate, hermeneut în năut și-n stle "verzi,

...mi-ar fi fost rusine gadind ca tine!

vot și steluta, pentru o cuvântare, pe masura așteptărilor "lupestre"
t

 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 19:52:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23890
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE