FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Românul s-a născut poet
Text postat de Veronica Pavel

Recent s-a făcut în România un experiment sociologic similar cu cel care, în ianauarie 2007, făcuse vâlvă în presa americană, când renumitul violonist Joshua Bell a cântat pe un Stradivarius într-o stație de metrou din Washington. După un recital de 45 de minute, el a reușit să strângă numai $32 , deși, cu câteva zile înainte, concertase într-o sală arhiplină, unde un bilet costa $100.

Îmbrăcat ca și Joshua Bell într-o ținută modestă, tânărul violonist Alexandru Tomescu, singurul muzician din România care cântă pe un Stradivarius, a coborât într-o stație de metrou din București și, timp de jumătate de oră, a dat un recital inedit de vioară.

Spre deosebire de Joshua Bell însă, care se pare că nu a reușit să atragă atenția trecătorilor, Alexandru Tomescu s-a bucurat de un succes neașteptat și a strâns o suma de trei milioane de lei (vechi), sumă pe care artistul o va dona Asociației Nevăzătorilor din România. În comparație cu experiența făcută de Joshua Bell, succesul lui Alexandru Tomescu pare uriaș.

Ziarele românești din Aprilie au publicat imediat amănunte și specialiștii din domeniul muzicii s-au întecut în a lăuda și omagia tradiția culturală și sensibilitatea românilor în comparație cu cea a americanilor. În mare măsură au dreptate. Fenomenul ar merita totuși o analiză mai aprofundată, ținându-se cont de mai mulți factori sociologici. Ar fi de discutat comparativ, de exemplu, ce segment de populație, ca poziție economică, merge cu metroul în Statele Unite și ce segment în România. S-ar putea spune că, în general, cu metroul merge populația mai săracă a orașului respectiv. În Washington, populația săracă are un nivel minim de cultură, fie că este vorba de stunden&i, pensionari sau șomeri. La București, populația săracă este, în general, formată din pensionari, care au o cultură generală bogată, pe de o parte, iar pe de alta, ei sunt cei care, în timpul regimului totalitar, au rezistat interdicțiilor de toate felurile prin cultură. Ar mai fi, apoi, de discutat și elementul de tradiție culturală în Europa și America, ar mai fi poate de studiat în ce masură călătorii din România sunt obișnuiți cu producțiile muzicale din stațiile de metrou, care sunt foarte comune pe continentul american. Ar mai fi de asemenea de menționat și faptul că, în afară de populația săracă, în metroul din Statele Unite circulă oameni ocupați și foarte grăbiți, pe când în România poate că graba trecătorilor nu este la fel de mare.

Eu însă as vrea să mă opresc la un alt aspect, care nu a fost încă discutat, și anume la “tiparele” societății americane, despre care, de altfel, am mai scris.

Deși societatea nord-americană este o societate “liber㔠(și nu voi dezvolta aici coordonatele politice ale acestui termen), ea este organizată, în general, pe baza unor scheme de funcționare clare și destul de rigide, pe care de altfel le-am observat, cu mirare, de cum am ajuns în Canada. Observasem, cu stupoare, cum orarul de lucru este peste tot același, cu o pauză de prânz la ora 12h00, cum toată lumea sâmbăta se duce la cumpărături și duminica cu copiii prin parcuri, cum există date fixe de deschidere a caselor de vară și altele, tot fixe, de închidere, însfârșit, cum totul decurge planificat și fără nici o variație. Mai observam și că, la raioanele de jucării, totul era aranjat în funcție de vârstă, pentru fețite și băieți separat, și că, la copii, nu există acea inventivitate în care o stradă să poată fi utilizată ca teren de fotbal sau de tenis. Nu. Aici totul este clar și bine definit, copiii joacă tenis și fotbal pe terenuri special amenajate, nu există nici un fel de “improvizație”. Nicăieri. Pentru că, dacă ar exista loc de improvizație, cineva nu și-ar putea vinde marfa. Deci totul este schematic. Sau, cu alte cuvinte, totul este previzibil, societatea func&ionează ca un uriaș organism programat și chiar și soluțiile care rezolvă problemele sunt generale și schematice. Astfel, oamenii știu că totul se rezolvă și, în mod disciplinat și conștient, își exerseaz㠓libertatea” lor cetățenească urmând regulile societății, care le dau un anumit confort.

În acest context, și cântatul în stațiile de metrou are reguli bine stabilite: artiștii care nu au job pot obține un permis pentru a cânta în locuri publice pentru a-și câștiga existența. Regula funcționează și nimănui nu i-ar trece prin cap că cineva, deodată, a schimbat regula fără să anunțe.

Spre deosebire de această societate nord americană ultraorganizată, societatea din România este, după părerea mea, mult mai flexibilă. Copiii își inventează singuri terenurile de fotbal și de tenis, își improvizează jucării, nimic nu e schematic, ba dimpotrivă, aș spune că societatea e aproape la cealalta extremă. Libertatea socială, diferită de cea nord-americană, are nuanțe de flexibilitate și inventivitate, uneori avantajoase, uneori incomode.

Poate că tocmai această mobilitate în gândirea și funcționarea societății din România a făcut ca trecătorii să se fi oprit la concertul dat de Alexandru Tomescu. Într-o țară în care, de copil, imaginația și inventivitatea e trează, nu e de mirare că reacțiile oamenilor la ceva neobișnuit sunt imediate și puternice.

Și apoi, mai e ceva: cum să nu fi reacționat un român la sunetul unei viori Stradivarius sub arcușul unui tânăr deosebit de talentat, când tot românul e născut poet?




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi,

Da, modelele se schimba si ne schimba, dar schimbarea noastra evolutiva se produce oricum, iar modelele, pana la urma, nu patrund atat de profund incat, daca esti nascut roman, sa nu ramai -oriunde pe lume- poet :)))

Multzam mult de trecere si semn, bunul meu prieten la care ma gandesc intotdeauna de ziua tatilor (si nu numai!)

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-02 15:39:24
         
 
  Vero,

Cândva cochetam cu acest tip de societate "liberă".
Modelele sau modelul, căci ele(el) au(are) un rol f.important în viața noastră, se schimbă și ne schimbă!
Apare o altă viziune, perspectivele devin mai clare. Firea umană capătă o altă înfățișare, viața în sine se îndreaptă către o altă direcție.

Tot românul e născut poet - o sintagmă de care ar trebui să ținem cont mai mult...
Poate fi ca o trezire...

Un text pe care-l apreciez!

Vot

Cu bine, omule de departe și totuși de aproape
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2009-05-02 01:30:14
         
 
  Suzana,

Ai vazut exact partea cu "surpriza", exact asta scriam intro schitza care se numeste "Despre surprize" si in care incepeam exact cu aceste cuvinte "Canadienilor nu le plac surprizele"...

In privintza snobismului, te inseli. Americanii sunt senini si veseli, au o simplitate cuceritoare. Ca sa fii snob trebuie sa fii mult mai complicat si rafinat, mai curand europenii sunt snobi. Nu, americanii sunt disciplinati, dar e o disciplina constienta si venita dintr-o frumoasa experientza sociala.

Foarte multumesc pentru apreciere.

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-01 15:59:01
         
 
  Veronica,
Apreciez abilitatea ta de comparatie, de analiza, sinteza si concretizare.Vezi la romani mai multa flexibilitate, improvizatie, inventivitate la ele recurgem, zic eu, din necesitati de compensare a unor utilitati absente (materiale, spirituale).

Libertatea din scoala incepe sa depaseasca pe profesori si capacitatea de control al fenomenelor educationale, in acest spatiu cadrele didactice nu sunt, nu pot fi mai inventive. De ce? Cadrul de organizare ar trebui reformat serios, cred eu.

La voi, presupun, ca aspiratiile, fanteziile, nevoile oamenilor au fost in asa masura indeplinite, incat ei au trecut la consumul planificat acestor utilitati intr-un ritm si model repetitiv, algoritmic, cc. pentru tine si oamenii creativi poate fi foarte plictisitor. Elementul surpriza s-a redus. Efortul de inventie comuna, la fel.

Oare nu este prezenta si o nota de snobism in acei oameni care cred ca in metro nu poate canta nimeni stralucitor?

Votez pentru tine si pt. clarviziunea ta.
Suzana
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-05-01 10:59:49
         
 
  Celui/celei care mi-a acordat un vot anonim:

Sunt, cand postez, dornica sa iau distantza necesara fatza de ceea ce scriu, astfel ca sa fiu credibila. Nu prea reusesc sa ma desprind de mine, dar stiu ca asa trebuie sa faca un scriitor adevarat, mi s-a spus asta.

Cand comentez, insa, am voie sa fiu eu, omul, eu, cea adevarata, fara artificii. Nici in postari, sus, pe spatiul bleu, nu fac artificii, dar aici, pe spatiul alb, sunt numai "omul", nu si "scriitorul" sau "poetul".

Acum ma adresesz anonimului (sau anonimei) care mi-a lasat un vot astazi: votul acesta a fost important, pentru ca mi-a dat semanul ca ai patruns cuvintele mele, le-ai gandit, ai tacut si ai votat. A fost important semnul tau pentru ca scriind acest articol am facut un mare efort sa fiu "jurnalista", adica totalmente obiectiva, doar sa observ si sa notez, fara ca sa iau vreo poezitie.

Dar, anonimule (termen generic, poate fi el sau ea), vreau sa-ti spun ca eu, cea din spatiul alb, eu ma bucur fantastic de succesul vilonistului roman in statia de metrou si ca mi-a fost tare, tare greu sa "fac" pe indiferenta. Chiar daca, de un numar bun de ani, sunt "cetatzean al lumii" si apartzin in egala masura, cu sufletul, ambelor continente, nimic, dar nimic pe lume nu e ca locul unde tea-i nascut, cu natura ei, cu oamenii ei....

Multzumesc, suflet anonim, pentru vot!

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-01 01:06:44
         
 
  Tea draga,

Imi pare bine ca te-ai oprit la articolul meu. Evident ca ai dreptate in ceea ce spui. Trebuie sa stii ca eu am analizat in detaliu aceasta "ordine" a oamenilor de pe continentul nord-american intr-o povestire inclusa in cartea "Miniaturi peste Ocean". Acolo explicam in ce fel, ordinea -si la autobuze, si la tot ce tine de viatza sociala-, este un proces dobandit in timp si care, de fapt, spune multe despre societatea care "si-a ales" aceasta forma de "constrangere" pentru a-si exersa "liberatea".

Nu am vrut sa reiau cele scrise deja de mine, pe de o parte, pe de alta, fiind vorba de un articol, a trebuit sa ma incadrez in limite de spatiu!

Ma bucur ca iti place felul in care mi-am expus ideea, e importanta parerea ta.

Multzam mult,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-30 23:21:28
         
 
  err. ca-i o.....pe pustii  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-30 22:55:48
         
 
  Subiectul imi place, modul in care tu iti expui idei, de asemenea, nu stiu daca sunt de acord cu viziunea ta, in afara, evident, de aceea - clasica, de altfel- ca romanul s-a nascut poet!

Nu stiu daca societatea americana e "Ultra organizata", ritmul in care se misca nu cere neaparat organizare, ea implicand istorie adanca, traditie, intelepciune din aia care vine cu Timpul, mai repede, cred ca-io superficiala survolare a ceea ce este "around" dincolo de interesul imediat, de consumul imediat, de satisfactia imediata...etc.....ar fi multe de spus si s-ar putea ca ce zic eu sa fie pe pstii.

Stii sa scri, Vero, textul tau curge , ideile expuse logic intr-un tot compact, reusit.

Bravo!

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-30 22:54:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120163
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE