|
|
|
|
|
|
|
|
|
trei stele si doua voturi |
|
|
Text
postat de
ion bambilici |
|
|
Mai usor as fi indurat ploaia decat descoperirea unui asemenea text ridicat la rang de frumusete literara. Dar simtul pentru frumos si respectul fata de putina limba literara pe care o stiu, ma indeamna sa iau o oarecare atitudine, chiar daca nu foarte diplomatica. Mi-ar fi placut, sincer, sa fiu un Liviu Bordas la aceasta ora, sau un Ghe Rechesan, sa scot si eu un pamflet pe cinste, doar doar imi voi racori dezgustul.
Fragmente din `Legate cuvinte libere` de Mariana Fulger
`Sunt între oameni și pereții(se cuvine o virgula) care pot să îndure mai mult de o atingere a strigătului sau a șoaptei sufletului. Si idea se opreste bruscata de un punct ortografic. Acesti pereti trebuie sa faca ceva si punctul le inchide gura. Dar sa mergem pe text mai departe. Imediat dupa povestea peretilor se deschide imaginea unor miscari de brate. Din neant, din camera vecina, nu stim.
`Ei întind mâinile înaintea celorlalți`. Ei fiind cine?
`Și-au schimbat însuși felul de a grafia visul.` Grafia visul? Sa fie vorba de o caligrafie? Dar iarasi ma intreb cine sa o faca sau cine stie sa faca aceasta calirafie a visului.
`În lămpi ard timpul și opusul timpului.` Cine? Cine stie sa o faca si pe asta? Sau poate ca autoarea voia sa spuna ca timpul, perceput de ea, e acel ceva care arde prin natura lui, de la sine. Si atunci era - in lampi arde timpul.
`Scrumul se adună la piciorul mesei în el se desfac uneori lumi și merg spre cunoaștere și dragoste.` Cand spun - Lumile merg spre cunoastere si dragoste, desfacandu-se
, asta presupune ce? Daca se folosea acel jar din care pasarea Phoenix renaste, as fi inteles. Dar din scrumul care e doar rezultatul arderii tigarii ce lume se poate desface si cum? Daca ar fi fost vorba de un altfel de scrum, cu siguranta ca nici piciorul mesei nu ar mai fi existat, dar asa, autoarea noastra, bine mersi, fumeaza si viseaza.
`Plajele( se cuvine iar o virgule) încălzite de sori solitari răsună sub tălpi. `
Nu există întuneric la fiecare pas arde o clipă, ard ere...Chiar nu exista?
Strigătul, care nu rănește ferestrele și zidurile, dar pătrunde dureros în creierul meu, e al unui câine sau al unui om. Oare chiar sunt la fel aceste sunete? Toata noaptea trecuta am auzit un schelalait de caine dar nu mi-a trecut prin cap ca ar putea fi al vecinului, de exemplu. Poate ca cerea ajutor si nu mai stia usa.
`Am trecut cu greu spre oameni.` De unde anume se vine asa de greu? Aeroporturile erau înțesate cu ingineri și muncitori care mergeau la lucru în deșert. Începe marea colonizare a uscatului arid cu conducte și bazine care vor duce apa la oamenii uitați de oameni.` Ne vom desprinde.
Verbele se rostogolesc alandala, alegandu-si timpul si modul verbal la intamplare:am trecut/ erau/ incepe/ ne vom desprinde.
`Închid fereastra aproape reflex. Auzeam noaptea coborând peste pașii trecătorilor, peste oasele a generații și generații de trecători.` Instinctiv am privit spre fereastra casei mele dar, descopar cu stupoare ca mai mult de trei generatii nu se prea nimeresc instantaneu pe strada. Oare ce fereastra inchide scriitoarea? Si mai ales aproape reflex?
`Voci ale altui timp rezonau în lutul lipit de tâmpla ta( de unde apare o a doua persoana brusc in fereastra personala nu am inteles inca) ca un ram de altul într-o încercare de întoarcere în trunchi, de parcă lumina și aerul acolo sus le-ar fi speriat puțin.
Inchid/ auzeam/ rezonau.
Nu cred ca mai are rost sa continui. Singura si marea mea mahnire, legata de acest text, este ca, citindu-l, nu am facut decat sa imi tulbur iar putina gramatica incepand sa ma intreb: E bine cum am scris eu sau cum e scris in text? E ceva nuantat in formularea verbelor, sau a declinarilor care imi scapa?
Limba noastra este frumoasa dar, atunci cand e folosita asa cum trebuie, altfel, devine un dezastru. Vorba autoarei: cuvintele ne vin prin toti nervii, prin picuri si lumina, se amesteca, nu stim cu ce, poate cu alte dialecte sau tonalitati, lunecand spre pamant ca un suflet cu lacrimile. Exact ca un suflet cu lacrimile, care, cer o continuare dar bata-l norocul de punct! iar ne inchide gura gandului.
Si, perplex de atata subtilitate, ma voi duce sa caut mai intai galaxia cu miliarde stele, de unde sa imi vina si mie cuvintele pentru ca, simt, dar sunt si constient ca am scris prea putin la un asemenea text care primeste trei stele si doua voturi, fara a se lasa comentariile deschise, macar pentru a fi identificati faurarii unei asemenea glorii spontane la nici 10 citiri.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ion, n-am treabă nici cu textul comentat, nici cu textul tău, dar cauți niște argumente, înțeleg.
Hai să găsim câteva.
Tu zici:
"Sunt între oameni și pereții(se cuvine o virgula) care pot să îndure mai mult"...
Nu se cuvine o virgulă. "Care pot să îndure" e o atributivă. Dacă o contragi, obții un adjectiv pentru substantivul "pereții". Între substantiv și adjectivul care determină acel sustantiv nu se pune virgulă. Nici între substantiv și atributiva ce-l determină.
Mai zici:
"Plajele( se cuvine iar o virgule) încălzite de sori solitari răsună sub tălpi".
Nu se cuvine o virgulă, căci o singură virgulă nu are ce căuta între subiectul ("plajele", aici) și predicatul unei propoziții("răsună", în cazul nostru). Dacă ziceai că trebuie pusă și după "solitari", era altceva...
Un alt exemplu: virgula se pune înaintea conjuncției "dar", nu după ea. Adică aici trebuia: "am auzit un schelalait de caine dar nu mi-a trecut prin cap", iar aici: "spre fereastra casei mele dar, descopar" nu trebuia.
Sper că ți-o folosi la ceva ce ți-am scris eu aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2009-05-02 23:35:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"`Sunt între oameni și pereții(se cuvine o virgula) care pot să îndure mai mult de o atingere a strigătului sau a șoaptei sufletului. Si idea se opreste bruscata de un punct ortografic."
"idea (se cuvine "ideea)se opreste bruscata de un punct ortografic". Mie mi se pare frumoasa tocmai bruscarea, tine de citirea textului.
s.a.m.d.
Sunt multe de spus, nu am timp sa vi le spun si va rog sa ma iertati. Este o munca de tocat varza si nu-mi place sa fac treaba asta, eu lupt pentru idei. pseudonimul dv m-a facut sa cred ca va jucati, de aceea m-am si jucat cu steaua. O retrag sa va linistiti.
Va sfatuiesc sa abandonati deocamdata tintele gramaticale intrucat gresesc si cei cu pregatire serioasa in acest domeniu, altfel va veti lupta cu morile de vant.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-05-02 23:01:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu am gasit in cele doua comentarii nici un argument care sa ma convinga. Mai mult, am gasit o jignire la etatea mea si o fapta eroica de a se mai acorda un vot acelui text. Adica ce, domnule Tudor? Acesta sa fie tot argumentul dvs? Eu, din cat v-am citit, stiu ca nu va bateti joc, gramatical vorbind, de textele domniei voastre. De ce v-ati bate joc de ale altora ignorand gramatica.
Pe doamna Sabina Datcu, nu o stiu de pe europeea decat ca se foloseste de fotografii si scrie cate ceva pe ele.
Textul meu nu s-a vrut a fi unul literar, ci doar o atitudine. Este ceva gresit in toata gramatica acestui text postat de mine? Nu s-au facut precizari. S-a folosit textul, de parca am facut o impietate comentand pagina doamnei Mariana Fulger, adica cine mi-s io sa ma bag, folosit doar ca termen de comparatie- ce bun este al doamnei si ce primar este al meu. Sa am iertare domnilor, dar daca as avea la lectia de limba si literatura romana un asemenea text nu as invata in veci limba romana. De ce se implementeaza ideea ca o idee valoroasa poate fi scrisa oricum?
Cu buna stiinta nu am intrat in filozofia textului. Tinta mea a fost exprimarea gramaticala a acestui text. |
|
|
|
Postat
de catre
ion bambilici la data de
2009-05-01 20:34:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu vad trei voturi doua stele. sa nu mai fie confuzie, voi acorda eu inca o stea, sa fie egalitate, fiindca, dupa parerea mea, nu ati inteles ce era de inteles din scrierea Marianei. Cu rezerva ca textul este la egala distanta fata de opinia dv cat si de intensitatea stelelor. Dar este ceva de luat in seama.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-04-30 21:34:32 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ion, ai mai mult de 9 ani? Pentru ca asemenea comentarii proaste nu fac nici macar copiii din clasa a 4-a de la scoala la care predau...
Acum -obiectiv privind- pentru ca tot ti-ai "racorit dezgustul"... nu-i asa ca titlul si ideea de baza din acest text s-ar potrivi mult mai bine scriiturii tale?!?
Nu apar textul Marianei - dar, totusi... se vede ca stii numai "putina limba literara". Eu zic sa mai aprofundezi. Poate vei reusi sa iti raspunzi la intrebarea care te macina: "E bine cum am scris eu sau cum e scris in text?". In acest moment iti spun eu: deocamdata balanta se inclina catre text. Si nu al tau, din nefericire. |
|
|
|
Postat
de catre
Sabina Datcu la data de
2009-04-30 08:34:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|