|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
dana stanescu |
|
|
De la fereastra
mi-e cerul si mai aproape
intind mana si aprind toate stelele in noapte.
Stii,
candva pe strada aceasta erau felinare
ne ajutau sa ne regasim drumul spre casa, dupa stele ne orientam, mai ales dupa aceea pe care am numit-o noi doi intr-o seara, hai sa fie steaua noastra polara, mi-ai spus atunci.
E seara, luminile in case nu s-au aprins,
probabil inca rataciti pe strazi
poate va mai tarati umbrele
pe trotuarele sparte
de pasi, de ganduri, de resturi, de graba, de jocuri uitate, sotron ambiguu, stii, si lui i-am incurcat regulile.
De la fereastra
mi-e lumea departe
pierduta
in aceasta calma inserare
si, stii, pluteste un nor razlet razvratit oranj peste oras...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bine ai venit in lumea mea, atunci :) |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-06-03 22:16:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Simt cerul aproape aici la tine, mă voi juca cu stelele în noapte si mă voi prinde de steaua voastră polară… de pasi, de ganduri, de resturi, de graba, de jocuri uitate, sotron ambiguu, stii, si lui i-am incurcat regulile.
Imi este greu acum sa te descopăr în poezie, te gaseam acolo (în proză) mereu intre vis si realitate, iar aici devii reală, referitor la poezie nu vreau să spun nimic, voi reveni.
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-06-03 18:57:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
o critica argumentata e intotdeauna binevenita :)Am schimbat cate ceva dar am pastrat acel "Mi-e"...pentru ca e cerul si lumea mea :) |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-05-03 22:24:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exedcitiu de lectura
Un tablou vesperal reusit ar putea fi poemul "Inserare" daca...
Daca nu ar exista cele doua "tuse" in plus intr-o perfecta disonanta cu textul. Tusele incriminate , dupa opinia mea, se gasesc in versurile: "De la fereastra mea / mi-e cerul si mai aproape" si "De la fereastra mea / mi-e lumea departe" si reprezinta una si aceeasi sintagma "mi-e". Sa ma explic:
-in plan comunicational poetic este prea personal si usor redundant. Sigur se poate imagina la fereastra mea si altcineva insa contextul nu lasa sa intrevedem aceasta posibilitate. Este clar ca remarcile cu privire la cer si lume apartin autoarei. De unde superfluul expresiei "mi-e" ca sa nu zic mai mult.
-in sfera esteticii textuale alaturarea '...mea /mi-e..." este o asonanta de tip "memifonie" daca ma pot exprima astfel parafrazand o celebra greseala des intalnita printre vorbitorii de limba romana.
-din punctul de vedere al constructiei textuale este o repetitie fara o semnificatie aparte, o repetitie nedorita. Cineva spunea ca daca foloseste de doua ori intr-o pagina acelasi cuvant se simte neimplinit.
Si cand ar fi fost atat de simplu sa se renunte la acest "mi-e" care poate isi gaseste locul intr-o pagina de jurnal insa nicidwcum in acest reusit poem ( cu obiectia mentionata). Pentru ca poemul este reusit altfel. O constructie relaiv simpla dar ingenioasa ne ofera semnificatii antitetice pentru o aceeasi locatie. Daca in partea intai de la fereastra cerul imi pare, paradoxal, aproape, ca expresie a trairi intense si a perceperii unei realitati infinite -cerul- intr-o comuniune existentiala proxima, in partea a treia, de la aceeasi fereastra, de data acesta lumea, lumea care, iarasi paradoxal , in fond ma contine, fac parte din ea, este perceputa ca "departe", "pierduta" in "aceasta inserare calma" ca wexpresie poate a inadaptarii ori a rejectarii "raului" continut in aceasta lume, ori poate ca expresie a unui regret abia sugerat in prima parte: "candva...". Partea a doua cred ca reprezinta fondul tabloului, mediul existential al autoarei.
Cred ca avem de-a face cu un frumos poem de dragoste usor elegiac, un remember vesperal retrait poate in fiecare seara, sugerandu-ni-se un posibil regret dupa ceva ori cineva pierdut.
Iata, in viziunea mea, cum ar putea suna cele patru versuri care nu-mi plac in forma propusa de autoare:"De la fereastra mea /
cerul e mai aproape". Se elimina astfel "prea personalul" si se trece in generalul poetic semnificant si "De la fereastra mea / lumea e departe " Cu aceeasi mentiune ca mai sus. Evident autoarea este suverana iar exercitiul nostru de lectura nu poate fi citit decat ca un punct de vedere mai mult sau mai putin argumentat. Sub cerul in care "pluteste un nor razlet razvratit oranj peste oras"-superba imagine- este loc pentru toti si pentru toate. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-05-03 21:10:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pomii mei sunt doar in anul doi. Au facut flori, putine, dar au facut. Acum nu cred ca mai au flori, dar sunt dragalasi, sunt ca niste copii. Incearca sa urce spre cer, asteapta sa fie stropiti, udati, sapati si incearca sa dea baremi umbra :) |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2004-04-29 13:56:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma bucur ca iti place.... S-au scuturat merii la tine in livada? |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-04-29 13:13:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E linistita si frumoasa poezia ta. Ca o seara de mai, cu parfum de iasomie. Mi-ar place s-o ascult in livada de la Poenari, cu cerul deasupra si carul mare. Are gust de floare de mar - imi place mult.
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2004-04-29 10:11:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|