PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Îndoiala Text postat de radu soim Privesc în urmă la tot şirul de bărbaţi de dinaintea mea, toţi s-au numit Adam, deşi pe unii i-a mai poreclit lumea cand Sisif, cînd Manole Meşterul, doar pentru a-i deosebi de cei de dinaintea lor si de cei care veneau după ei, doar pentru a-i deosebi şi după nume nu doar după faptele sau legendele lor, toţi se trag - şi eu după ei - din Adam cel alungat din grădinile Edenului drept pedeapsă pentru nelegiuirea de a pofti cunoasterea, din Adamul plămădit de dumnezeu într-o zi cînd se plictisea de moarte, cînd s-a hotărăt că e vremea să se nască cineva după chipul şi asemănarea lui pentru a-l ferici cu toate darurile Edenului în care trăia, ştiind că apoi îl va pedepsi, alungîndul. Nedreaptă pedeapsă, doamne, poate că dacă nu i-ai fi ascuns că în fructul oprit se află nu doar cunoaşterea, dacă i-ai fi spus că acolo roade şi viermele îndoielii, primul dintre Adamii şirului lung de barbaţi, Adam cel alungat din Eden, nu ar fi muşcat, deşi tu asta i-ai harazit de la facerea lui, i-ai harazit sa cunoască şi binele, şi răul, dar nu i-ai pomenit nimic despre ceea ce e mai rău decît cunoaşterea, nu i-ai spus o vorbă despre viermele acela, despre cum i se va insinua în suflet odata cu bucata de măr muşcată cu setea pe care tot tu i-ai hărăzit-o. Nu i-ai spus că viermele acela va deveni genă, genă transmisă din Adam în Adam în tot şirul care se trage din Adamul dintîi, din Adam cel alungat din gradina Edenului, pînă la mine, ultimul din acest şir, păstrător al genei pînă cînd va veni vremea să o transmit mai departe. Poate că dacă i-ai fi spus, Adam cel alungat ar fi avut de ales, ar fi ales între dobîndirea cunoaşterii cu toate durerile ei şi rămînerea în Edenul veşnic înflorit, poate că ar fi ales Edenul ştiind că odată cu dobîndirea cunoaşterii va dobîndă şi cumplitul vierme al îndoielii, oricum, ar fi fost alegerea lui, făcută în cunoştinţă de cauză, nu o joacă, nu o toană de savant nebun şi sadic plănuind soarta generaţiilor care urmează. Precum toţi cei dinaintea mea, a trebuit să o iau mereu de la început, de la prima cărămidă pînă la grinda de coamă, pînă la păhuiul înfipt sus în vîrf, pe acoperiş, creanga verde de brad care semnifică terminarea unei etape, mereu cu viermele îndoielii rozînd adînc, dar dacă... întrebare insinuată ca un sfredel, mereu a trebuit să zidesc cîte o Ană sau Evă în pereţii duraţi peste zi pentru a nu se nărui peste noapte, cu veşnica întrebare în minte, dar dacă... şi chiar atunci cînd certitudinea stătea gata să aştearnă liniştea peste toate, venea clipa aceleiaşi întrebări sădite în cugetul Adamului dintîi odată cu dobîndirea cunoaşterii binelui şi răului şi transmisă prin sîngele tuturor Adamilor care i-au urmat pînă la mine, dar dacă... Niciodată nu a fost speranţă în acea întrebare, niciun Adam nu a simţit că întrebarea era speranţă, era doar viermele îndoielii rozînd tăcut, poate doar în acel ultim ceas, ceasul în care venea vremea întoarcerii la Eden, cînd îndoiala trebuia transmisă Adamului de după, Adamului care trebuia să continue şirul, poate abia atunci întrebarea căpăta alte sensuri, abia atunci speranţa lua locul îndoielii dacă ar putea amîna clipa dacă ar mai rămîne timp pentru o nouă zidire, de la început, de la prima cărămidă pînă la grinda de coamă, pînă la păhuiul verde înfipt în acoperiş dacă ar putea păcăli cumva sorocul abia atunci era speranţă în întrebarea care a stăpînit mintea întregului meu neam de Adami, de la Primul, Cel alungat, pînă la mine, îndoiala în tot şi în toate, îndoiala în rînduielile şi rosturile lumii: dar dacă...? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   La buna reintoarcere, din calugarie! Presupuin ca te-ai dat de trei ori peste cap, pe dealul Feleacului, si-ai devenit soim! Sper sa ai clontul cel putin asa de tare ca si lesul din care te-ai tras!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2009-04-24 10:02:52               să nu ai nicio îndoială, acolo, în umbră, e adevărata strălucire... ştiu şi eu o umbră care... în vârful paşilor, însoţeşte şi tot însoţeşte lumini liviene, spre suprafaţă. nu e Adriana Giurca, fii liniştit, Şoim !:) "cu veşnica întrebare în minte, dar dacă "...e ea ?:))) glumesc. in ultima vreme, semneaza aprinderea stelelor, la inceput, timida, se sfiia, acum... a prins vigoare, dar tot timida pare.   Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-04-23 12:26:48               Ce-mi rămîne de facut decît să vă mulţumesc pentru lecturarea unor gînduri izvorîte din negurile nopţii, pentru gîndurile voastre înşirate sub ele, pentru stelele menite să aducă lumină? Vă mulţumesc, deci, celor din lumină, celor care au preferat să rămînă în umbră. Poate că de acolo, din umbră, se vede adevărata strălucire. Cred că acolo este, de fapt, adevărata strălucire. :)   Postat de catre radu soim la data de 2009-04-22 23:07:22               Radu am ajuns târziu, stelele s-au aprins, eu rămân cu lectura. super. o sută de stele.   Postat de catre vasile iftime la data de 2009-04-22 18:15:14               am alergat printre Adamul cel dintâi şi până la cel care zace-n tine, Şoim ! vorbe de duh, în raiul întortocheat întins între acoperişul albastru, în spatele căruia Judecătorul mai trage câte o linie în dreptul păcatelor, şi lutul care ne suportă paşii. viermele asta ar merita zidit manolic, dar dacă s-ar lăsa zidit, ar dispărea din încheierea poveştii tale. un car cu stele, colegial ET ai un typo - va dobândi ştiind că odată cu dobîndirea cunoaşterii va dobîndă şi cumplitul vierme al îndoielii   Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-04-22 10:30:05               "Precum toţi cei dinaintea mea, a trebuit să o iau mereu de la început, de la prima cărămidă pînă la grinda de coamă, pînă la păhuiul înfipt sus în vîrf, pe acoperiş, creanga verde de brad care semnifică terminarea unei etape, mereu cu viermele îndoielii rozînd adînc, dar dacă... întrebare insinuată ca un sfredel, mereu a trebuit să zidesc cîte o Ană sau Evă în pereţii duraţi peste zi pentru a nu se nărui peste noapte, cu veşnica întrebare în minte, dar dacă... şi chiar atunci cînd certitudinea stătea gata să aştearnă liniştea peste toate, venea clipa aceleiaşi întrebări sădite în cugetul Adamului dintîi odată cu dobîndirea cunoaşterii binelui şi răului şi transmisă prin sîngele tuturor Adamilor care i-au urmat pînă la mine, dar dacă..." Frumoasa scriere! Viermele acela de indoiala exista si in Eve, nu numai in Adami. Ti-as fi dat un vot si o stea, dar nu am posibilitatea. Considera-le simbolic din partea mea. P.S.Ai un typo: "alungîndul"= alungandu-l Mult succes. Ai o muza fertila! Vali   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-04-22 10:02:26	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE