|
|
|
|
|
|
|
|
|
evolutio |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
când eram ucenic prostiei
un copil nefericit cu siguranță
despre care nu știu nimic
dar vorbesc mereu cu plăcere
am avut parte de o educație aleasă
rudele spuneau
ăsta o să fie mai al dracu ca tac-su
nici despre tata nu știu nimic
se zice că ar fi fost un ratat
eram iubit și de câte ori încercam să caut
găseam doar câte-o pereche de palme
aveam slăbiciunile mele
mângâiam stele animale flori
rătăcirea nu mă ajuta spuneau ei
în prostie desăvârșirea cere sacrificii
crede și nu cerceta
dar toate acestea se întâmplau demult și nici despre ele
nu mai știu nimic
acum fericirea mi se citește pe față
nu obosesc niciodată iar oamenii mă strigă
maestre
22.04.2009 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Zegrean, mi-ați adus bucurie, citindu-mi textul.
Onorat.
Vero,
o glumiță, știi tu:))
cum să mă supăr? niciodată.
uiți că sunt "maestru" ?
Vasile,
mi-a plăcut textul de sub text.
acordarea stelelor este opțiunea ta.
eu îți mulțumesc pentru disponibilitatea de-a te opri în pagina mea |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-04-22 19:37:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CRISTI, îndrăznesc să-ți trimit un poem scris de prietenul meu Petrut Pîrvescu, un poem în care autorul încearcă să redea simplu, cu un limbaj uzual, trăirile, imaginile, emoțiile, stările confuze ale copilăriei așa cum ai reușit tu.
și tata a construit socialismul
de Petruț Pîrvescu
el le-a zis
BĂ
dacă se face colectivă eu plec pe șantier
că decât să muncesc pământul altuia
mai bine slugă la stat
și tata a plecat
T R E I Z E C I D E A N I
venea la șase
luni
sau la un an o dată
îl așteptam doriți zile întregi la poartă
când se apropia sorocul
că ne zicea câte unul care trecea pe uțită
(așa într-o doară)
bă nu mai stați ca proștii
degeaba
că tactu a murit demult
cum să moară tata
dintr-un peisaj mereu inventat
de dincolo de margine de sat tata
venea târziu încărcat cu de toate
pâine neagră salam haine jucării și bomboane
stătea câteva zile și iar pleca
dimineața o mașină mare lungă cu prelată
claxona îndelung
tata
dădea să ne pupe pe fiecare ȘASE
hai bă nea grigore (striga plictisit șoferu
camionului)
hai bre că ne-apucă noaptea
ce dracu !..
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-04-22 18:13:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pentru prima dată de când sunt pe europeea aprind trei stele. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-04-22 18:00:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
deși descoper nuanțe SORESCIENE în acest poem, îmi place pentru că nimeni nu se mai încumetă să redea emoțiea și starea vremurlor de demult, amintiri reale și nu selective. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-04-22 17:59:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi,
Mi-a placut ideea textului tau si felul in care ai expus-o. Da, e poezie.
Cu exceptia finalului, un happy-end cam siropos. In fond, drumul tau (si, deci si al poemului) nu s-a oprit, n-as finaliza asa, as lasa poate loc pentru ceva viitor....
Pana la ultimele trei versuri mi-a placut si las un vot.
Sper sa nu te supere sinceritatea mea....
Cu pretuire,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-04-22 17:08:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Maistre!" Ucenicia nu se uită niciodată. Cu salopete jerpelite, cu pălmi sleite de jegul fiarelor ruginite, de umilința celor ce te considerau un "mojic", de vorbele jignitoare pentru că nu aveai o "umbră" să te mai apere de arșita unei priviri pline de ură....Nu se uită, maistre, nu se uită. Dar.... lozinca "crede și nu cerceta" și-a cam pierdut din valabilitate, cred că trebuie să..."cercetăm mai mult" apoi să hotărâm..
Mult noroc, Cristos a Inviat.... Și pentru noi,
Corneliu |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2009-04-22 07:36:46 |
|
|