FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Poetul Cerșetor
Text postat de Sorin Solaris

Treceam în fiecare zi pe lângă el. Era întotdeauna acolo, la colț de stradă, de parcă ar fi făcut parte din peisaj. Trecătorii îl porecliseră poetul-cerșetor, dar lui nu îi păsa deloc de asta. Avea lumea lui, numai de el știută, o lume prin care noi, oamenii, treceam doar ca niște umbre.
Mi-l amintesc și azi cum stătea adus de spate, de parcă s-ar fi aplecat stingher peste toate mărunțișurile lumii. Puteai foarte ușor sa crezi că e o statuie…
Interesant! O statuie a unui poet-cerșetor…
Într-o bună zi însă, am trecut ca de obicei pe acolo, dar el nu mai era. Am rămas șocat. Fusesem atât de familiarizat cu prezența sa, încât faptul că acum lipsea, mă făcea să cred că ceva nu e în ordine cu strada aceea. Părea a nu mai fi o stradă întreagă, părea a fi o stradă amputată. Da, o stradă amputată, dintr-un oraș amputat.
- A murit, îmi spuse Bibi, un aurolac. L-au îngropat undeva la marginea orașului, în cimitirul săracilor. Dacă nu mă crezi, du-te să-l cauți!
- Parcă altă treabă nu aș avea! i-am răspuns eu cu un aer superior, fluturând din mânecile-mi largi, ca două aripi de înger căzut.
Și totuși, a doua zi dimineața am fost…ață la cimitirul săracilor. Un preot bătrân, pe trei sferturi orb, mi-a arătat unde îi era mormântul. Am rămas însă fulgerat: pe cruce era scris numele meu, iar mormântul era gol și răvășit de parcă cineva l-ar fi părăsit în cea mai mare grabă.
- Poate a plecat să cerșească în alt oraș, îmi spuse preotul cel cu ochii ficși, ridicând din umeri. Iar eu am plecat împleticindu-mă printre crucile albe și dese din lemn de mesteacăn.
De atunci, stau mereu la colț de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă așteaptă să vin.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  aplecat stingher peste maruntisurile lumii.
Sorine, m-au trecut fiorii. Te vreau viu, nebun de frumos, cum te stiu...

oh !
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-04-23 20:46:07
         
 
  Vot pentru un scriitor care lupta impotriva devalorizarii poetului.  
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-04-23 20:10:42
         
 
  Un text literar, o poezie în proză reușită, un gând despre visul poetului rămas mereu vraiște la capăt de stradă, spre cimitirul săracilor...  
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-04-21 22:48:34
         
 
  2.poetii pot ajunge in cimitirul saracilor (!?)
(Suzana Deac)

Da, mai ales daca nu au bani sau sponsori sa debuteze in volum.

 
Postat de catre General Motors la data de 2009-04-21 20:48:47
         
 
  "De atunci, stau mereu la colț de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă așteaptă să vin". S.S.

Se deschid doua perspective: 1. sa intri si tu in patrimoniul unei strazi si astfel sa stie lumea de tine si sa te doreasca in absenta ta (sau mai ales); si 2.poetii pot ajunge in cimitirul saracilor (!?)

Amandoua sunt perspective triste, asa cum e si textul tau. Dar frumos in tristetea lui.
Suzana
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-04-21 20:43:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23915
Comentarii: 120178
Useri: 1422
 
 
  ADMINISTRARE