FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
solitudine
Text postat de George Ionita
pămîntul ninge spre cer
și îngerii
strigă-n zăpadă
promisul rai
atît cer
clepsidra-ntoarsă
cerne retardă

orbii pipăie lumina
sub degete mute
contururi se frîng
e noaptea
de pe icoana
cu sfinți exilați
ce mila încă plîng...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  dna Veronica Pavel
dl Vasile Iftime

mulțumesc pentru comentariile dstră,pentru gîndurile transmise

mereu onorat,
george ioniță
 
Postat de catre George Ionita la data de 2009-04-23 13:42:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  George,

Asa este, Vasile are dreptate, poezia ta are imagine si are o blandetze buna in ea. Bravo!

Iar poezia de Prevert pusa de Elena Toma e superba, a fost una din poeziile mele preferate, la un mooment dat, cu ani in urma, si mai am cateva de prevert pe care le iubesc, e un autor fantastic, si usor de tradus.....

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-21 03:02:13
         
 
  interesante imagini, aproape că pot fi vizualizate cu ochii deschiși.
vot
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2009-04-20 17:02:05
         
 
  mulțumesc pentru dărnicie!

un Paște fericit,Leni Toma

george ioniță
 
Postat de catre George Ionita la data de 2009-04-20 13:40:44
         
 
  azi, sunt darnica. pentru o solitudine mai usor de suportat, un mic dar poetic.

Jacques Prevert - Ca Să Faci Portretul Unei Păsări
Mai întâi pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,
apoi pictezi
ceva cât mai dragut
si cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac
într-o gradina,
într-un crâng,
într-o padure
si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti...
Se-ntâmpla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate întâmpla sa treaca ani si ani
pâna se hotaraste.
Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.
Când pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adânca liniste:
astepti mai întâi ca pasarea sa intre în colivie
si dupa ce a intrat
închizi usita binisor cu pensula,
apoi
stergi toate gratiile una câte una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.
Pe urma faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vântului,
pulberea soarelui,
fosnetul gâzelor prin iarba în caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cânte...
Daca nu cânta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun,
dar daca vrea sa cânte, e semn bun,
e semn ca poti semna.
Atunci îi smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al pânzei te iscalesti cu ea.
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-04-20 12:59:22
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE