FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Imposibila iubire
Text postat de Sanda Nicucie
- repostare -

Iubirea mea,
în visul ce-o să fie,
te voi iubi
precum iubesc o carte,
te-oi răsfoi cu-aceeași nostalgie,
și repetir
pe fiecare parte,

am să te-ntorc…

ei, multă fantezie -
nu-mi trebuie!
dar ce păcat,
feblețe,
e când distanța - dealuri, munți, câmpie
(că, geografic sunt vreo cinci județe)

și-un imposibil pas…

ce trist refren!
mă voi găti,
îmi pun încet năframa,
dar n-am să vin!
doar în colet,
pe tren…
trimit să te iubeasc㠖 holograma.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Amelia,
eu iti multumesc!
daca poezia mea transmite asemenea traire, fie si numai unui singur cititor, inseamna ca nu scriu degeaba.

Marinela, Van Ray
va multumesc pentru comentarii.

drag,
sanda

 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2009-04-08 11:23:31
         
 
  Frumos. Du-te! Vino! Nu-mi da pace! "trimit să te iubească - holograma" Mi-a plăcut.  
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-04-07 20:46:55
         
 
  Sanda,
Mie cel mai mult (dar cel mai mult) in poeziile tale imi place ca intotdeauna trenul dintr-un vers merge de-adevaratelea pe sine. Poezia ta curge atat de clar, atat de simplu incat niciodata nu o "traiesc" rational, nu incerc sa o inteleg. Pur si simplu merg cu trenul, si imi place mult, mult de tot

stea, cu drag

si multumesc pentru calatorii

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-07 20:30:03
         
 
  Tea,
iti multumesc!

 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2009-04-07 20:23:50
         
 
  "Imposibila iubire
de vrei sau nu, ea totuși...
vine.
Ti se strecoară ca o hoață
în ceas de tihnă,
și de acum …
îți schimbă viața!
Nu vine
cum s-ar putea crede
pășind pe-alei cu flori,
ci pe poteci bătute,
de mult timp parăsite.
Ea calcă pe regrete, și...
Suferinț㠖 e numele ei.
Pe – nu – îl ține-n brațe:
Nu trebuie, nu se cuvine,
nu e voie...
Cu-acestea viața-ți otrăvește,
nimic nu are dulce-n afară de...
Ispită.
Si asta – doar – din viclenie,
știind
că nevoit ești ca să zici:
- fugi, Ispită!
Din ea, deci... nu te-mfrupți.
Regretele-ți zburătăcesc în stol
Ca frunzele, când iarna stă să vină.
Si tot o rogi, dar e-n zadar:
- pleacă Iubire, nu vreau să sufăr,
că nu-s eu „Julieta”!
Pleacă!
Senină-mi era viața –
- de dinaintea ta!
Pleacă!
Dar ea, perfida
tot de lucru-și face cu al tău suflet...
și îl subjugă.
Si chiar de-o crezi în sinea ta,
de-ar încerca să plece,
tu
disperat, iute o strigi:
- stai! Rămâi!
Mai bine-i așa...totuși!
N-ai vrea să știi, te rog s-o crezi
cum ar fi viața fără de iubire.
Decât - deloc – fie și...
imposibilă!
Sigur ți-o zici și tu aceasta,
și iacă-te... în mreje prins!" (Maria Grosu
 
Postat de catre Ioan Ratiu la data de 2009-04-07 20:18:31
         
 
  Dulce (amara), Sanda si destept scrisa.

mi-a placut!

calvar
vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-07 17:41:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE