FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
LUMI PARALELE
Text postat de Veronica Pavel
Infinitul nu e lângă
ci în
noi.

Lumi
paralele
sunt flori
crescute
pe aceeași
ramură.

Plânsul hrănește
rădăcinile
unui copac
dar nu atinge
flori
vecine

Lacrimi
de-alături
sunt
propria-mi
durere.

Mă odihnesc
pe creangă
si aștept
ca floarea
din universul
paralel
să-mi facă semn.

Pe șine
timpul
alunecă
între
răsăritul ei,
infinitul meu….


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  AAA,

Ai dreptate. Am schimbat cu "hraneste".

Ma bucur ca ai vazut poezia in noua ei forma. Uneori e nepoliticos sa modifici prea mult un text dupa ce un cititor ti-a oferit un vot, pentru ca nu e sigur ca acel cititor va mai avea aceeasi apreciere pentru textul schimbat.

Eram ingrijorata putzin, pentru ca nu vazusesi schimbarea, acuma, dupa ce esti de acord, m-am linistit.

Multzam pentru revizitare si sfat.

Vero.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-08 20:53:38
         
 
  ca ai scapat  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-04-08 20:41:43
         
 
  Votul l-ai meritat! Textul e mai penetrant sub forna aceasta. Ma bucur ca au scapat de "sinele timpului. As mai inlocui "uda", din "plansul uda".  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-04-08 20:41:03
         
 
  :))
al treilea vot era de la mine ;)
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-04-07 19:51:16
         
 
  Cristi,

M-ai categorisit in niste termeni foarte doctzi si ma simt flatata de asemenea nivel de comentariu. Eu insa nu cred ca sunt atat de sofisticata. Realitatea este ca erau mult mai multe cuvinte in acest poem si, dupa postare, am eliminat o multime si a ramas esentza, desi inca as mai fi scos cate ceva.

Si, crede-ma sau nu, cand am scos "balastul", chiar la tine ma gandeam....

Nu cred ca asta e "genul" meu, a fost asa, o "stare", as fi postat orice mi-ar fi venit in minte si in suflet, asa eram de multumita ca site-ul a reaparut. Dar, la starile de fericire, poezia mea nu e prea buna, sunt mult mai inspirata cand am nenorociri! Pai sa vezi daca disparea Europeea ce poezii trageam! :)))

Multzam de trecere si semne,

Cu pretzuire,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-07 15:21:04
         
 
  ..."ca două trotuare"

Vero,
strada asta, undeva, rămâne un drum de țară și mai departe, doar o potecă îngustă și bătătorită; acolo tălpile se știu din vremuri.

În textul de față te exprimi așa cum nu prea ai mai făcut-o. Probabil ți-a ieșit fără să cauți. Drept este că nu te văd adepta poeziei neo dada. Creațiile cu tentă absurdă se nasc dintr-un sentiment de revoltă iar tu până acum, m-ai lăsat să te percep ca pe o pacificatoare.
Mă vei întreba desigur, de ce încadrez poemul în acest curent trist(an)!
Pentru lipsa unor conjuncții între imagini, situație în care filmul trăirii este fragmentat și, această dizarmonie(aparentă doar), în concurs cu tema pretențioasă a clișeelor, trădează starea de lehamite. Nu mai puțin important în aprecierea mea, este cuvântul "șine" din ultima strofă, care deși eliptic îl atribui "lumii paralele" și "universului paralel", el este singular în contextul simbolistic, deci o nouă senzație de răzvrătire.

Să fie un nou stil al tău?
Oricum, acolo unde se cugetă, unde se urăște neputința, unde se ceartă firea, pe-acolo trec și eu, indiferent de culoarea cernelii.

Cristi

 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-04-07 07:27:04
         
 
  Multzumesc, Marilena, pentru popas si comentariu.

Si tu ai fost o generoasa cu mine....Da, ma preocupa "lumile paralele", si, in acest sens, am o poezie in care descriu viatza ca doua trotuare rulante care merg in paralel, unul al oamenilor, altul al evenimentelor din jur.

Cu stima,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-07 02:41:00
         
 
  "Pe șine
timpul
alunecă
între
răsăritul ei,
infinitul meu…."
V.P, inspirat final, imagine frumoasă și metrica versurilor cade bine aici, salvează un ligament, crește importanța fiecărui cuvant.Parcă ai vrea să zgâlții un pic universul, cu versurile astea.
Durerea ta naște flori în universul paralel și aștepți răbdătoare, în universul tău ca acea floare să-ți facă semn, să-și amintească de timpul care trece și de legătura dintre cele două universuri; un poem interesant.
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-04-07 01:50:39
         
 
  Da, Tea, poate ca interpretarea ta e justa. Initzial avusesem ceva in minte si n-am reusit sa redau in cuvinte si, fatza de varianta pe care a citit-o AAA, acuma am schimbat mult. Dar tot nu cred ca mi-a iesit. Ideea era, intr-adevar, ca traim lumi paralele, care se intalnesc, exact ca in definitia matematica a paraleleor, la infinit.

Spun ca lacrimile de alaturi ma dor pe mine, dar nu toata lumea e asa si, ai dreptate, uitatul "dincolo de noi", in lumea paralela, poate duce la dezamagiri profunde, ceea ce cautam poate ca nu e nici acolo....

Foarte bine ai spus. Imi pare bine ca mi-ai spus "de doua ori". Pai de asta a aparut de doua ori comentariul tau, ca sa pricep!

Hai ca am glumit. Cred ca dupa ce faci un comentariu trebuie sa te duci nu "inapoi" prin site, ci sa re-intri in site de la inceput. Eu mi l-am pus la "favoriti" cu numele "Atelier1" si intru usor.

Multzam pentru vot, si AAA si tu mi le-ati dat pe tortusi pe nemerit, cred...

Cu drag,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-07 01:18:13
         
 
  Vero, de ce a aprut comul postat de 2 0ri n-am idee. Scuze, Tea  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-07 00:50:40
         
 
  Paralelismul acesta, al tau, e un ertificiu, zic eu....

Un ochi"aruncat" alaturi cu speranta .....riscanta "miscare"...."semnul" s-ar putea sa nu vina......

speranta e "infinitul"....paralelismul e sigur in afara lui.

Asa te-am citit eu, Vero!

Calvar

vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-07 00:43:57
         
 
  Paralelismul acesta, al tau, e un ertificiu, zic eu....

Un ochi"aruncat" alaturi cu speranta .....riscanta "miscare"...."semnul" s-ar putea sa nu vina......

speranta e "infinitul"....paralelismul e sigur in afara lui.

Asa te-am citit eu, Vero!

Calvar

vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-07 00:43:30
         
 
  AAA,

Multzam de trecere si sfat, ai avut dreptate. mai era o varianta in care as fi putut sa evit repetitiza, suprimand cuvantul "copac" din strofa a doua, dra e mai bine asa cum ai propus tu. Am schimbat deci.

Multzam si pentru vot!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-06 22:24:30
         
 
  ...As renunta la "a copacului", din prima strofa; asa eviti si repetitia cuvantului.

"Sinele timpului" - mh :)

Vot.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-04-06 22:16:36
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23949
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE