FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Drumul mătăsii (reluare)
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
Tot umblînd pe vechiul drum al mătăsii, caravanele poposeau adesea și în Absurdisteea, țara lui Vic Orb Noru, zis și Papură Vodă. Din vorbă-n vorbă, iscoadele împăratului, răspîndite prin caravanseraiuri, aflaseră care-i secretul mătăsurilor fine pe care cămilele le transportau din China pînă hăt departe, în Levantul Europei.

Bătrînul împărat știa de-acum că firicelul subțire de mătase ar fi plăsmuit de niște viermișori dibaci cum nu s-a mai văzut, care se-nvelesc în el înainte de a se preschimba-n crisalidă și a deveni fluturi. Și, cum era cătrănit că n-avea niciun odor, tare și-ar mai fi dorit să poată crește și-n împărăția lui viermișori atît de iscusiți.

Auzise împăratul și că viermișorii ăștia ies din niște semințe micuțe pe care le depun fluturii în puținele lor zile de viață. Și tare și-ar fi dorit să facă rost de acea sămînță mai prețioasă ca aurul și nestematele de care-i era plină visteria.
Nu s-ar fi scumpit deloc la preț și-ar fi dat cît nu merita, numai să aibă o mînă din semințele miraculoase.

A trimis spioni chiar în Țara Marelui Han, dar mai mulți din ei, prinși cu sămînța-n desagi pe la vămi, au fost spînzurați pe dată, fără nici un fel de judecată. Căci secretul mătăsii era apărat de legi stricte și cum nu se poate mai aspre și, de peste o mie de ani, doar în China se produceau mătăsuri și nimeni nu reușise să le fure secretul.

În fine, cînd împăratul aproape că-și luase adio de la acest vis, un pelerin ciudat i-a adus un pumn semințe, nu mai mari decît sămînța de mac, și i le-a vîndut pe aurul dus de trei cămile. Odată dus pelerinul și cămilele încărcate cu aur, împăratul a purces să prăsească viermișorii din sămînța primită. Știa că viermișorii se hrănesc cu frunză de dud și a dat sfoară în țară să-i fie adusă toată frunza de dud din împărăție.

Numai că împărăția sa, așezată într-o zonă deșertică, era cam sărăcăcioasă în vegetație, doar stepe uscate fără pic de copaci și umbră. Frunza celor cîțiva duzi din toată țara au hrănit viermii numai vreo două săptămîni și duzii s-au uscat rămași fără frunză. Viermii, scarandivi peste măsură, au murit și ei degrabă fără să ajungă să facă vreun fir de mătase.

Photobucket


Tare supărat a fost împăratul și mai că nu-i venea să-și ducă zilele așa lipsite cum erau de orice bucurie. Tocmai atunci, un vraci care aflase de pățanie s-a prezentat la palat și i-a adus în taină sămînța altor viermi. Spunea el, viermii aceștia pot produce la fel de bine mai multă mătase decît duc mii de cămile și nu trebuie hrăniți cu nimica. Era suficient, mai zicea el, ca împăratul să de ucaz ca toți supușii să înghită semințele, aduse de vraci în mai mulți saci, și viermii ar fi crescut, fără nici un fel de hrană specială, chiar în pîntecele lor.

Acolo, în mațele lor, viermii s-ar fi îngrășat și s-ar fi înfășurat în fire subțirele de mătase. Iar împărăția n-avea decît să pună slujbași să urmărească ce scot toți muritorii din pîntece zi de zi și să aleagă din scîrnăvie prețioasele gogoși de borangic.

De-atunci, în Împărăția Aburdistană, la fundul fiecărui supus stau zi de zi dregători care tot așteaptă să găsească-n fecalele lor bogăția virtuală.

Și-am încălecat pe-o șa
Și povestea continua…

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  :) domn' profesor....

nu cred că-l ajută cu ceva laudele, amintiți-vă că l-am încondeiat la greu cu Atropa de pe contul Josephine Săgeată și n-a reacționat în mod negativ... poate că scăparea domniei sale a fost tolerarea unor editori cu discurs halucinant care nu stăteau aici decât pentru vendete de doi lei și texte de mai puțini...

u know what I mean:)
 
Postat de catre carpe diem la data de 2009-03-29 10:32:18
         
 
 
Ce spui tu a fost cîndva în Ziua a șaptea:

"Aprile era moale. Stele calde mai nășteau prin preajmă.
Și marea Dumnezeu și-o dibuia. Zărea și muntele și focul.
Făpturile purtau în piepturi
ce inimi, încă de lumină, în tot locul!

Vedea acolo între patru rîuri leul și mioarele.
Nimic nu-l lăuda mai din adînc decît izvoarele.
Prin crengi de pini sunau atomii și păunii,
și aripi nevăzute s-auzeau în poarta lunii.

.................."

Dar dînsul era (cel ce este), nu se credea doar.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-03-29 10:26:44
         
 
  domn' profesor

,,e grele''... foarte grele:)

nu știu cine ar plăti din propriul buzunar găzduirea pe net a unui asemenea site, fără a avea nici un fel de profit de pe urma investiției

aici au fost lăsați liberi cei care se presupunea că au ceva de spus
dvs. ați adus texte de valoare incontestabilă, la fel cu mulți dintre cei care au apărut pe pagina albastră a Europeei de-a lungul a câțiva ani de zile
profesorul Corbu este un visător, un aspirant la o lume mai bună din punct de vedere cultural
dvs. sunteți un realist, nu am spus un pesimist:) dar nu vă permiteți să visați la ceva ce realitatea imediată ne arată că este imposibil de dobândit

nu pot să nu vă spun că vă apreciez și vă stimez pentru ceea ce scrieți dar nu pot la DOUĂZECI DE ANI să condamn pe cineva care a visat să facă o revistă literară (fie ea și virtuală) în care să se regăsească spiritul care ne-a ținut aproape treji... aproape frumoși

știu că discursul meu transpiră naivitate, domn' profesor, dar asta e soluția prin care mai pot să scriu câte ceva, din când în când... ca să-mi aduc aminte că sunt

cu prețuire!
 
Postat de catre carpe diem la data de 2009-03-29 10:15:16
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE