|
|
|
|
|
|
|
|
|
Urcarea la cer |
|
|
Text
postat de
Tamas Valeria |
|
|
Mă servesc din mine
Ca dintr-un paner.
Mușc lacom, mă împart și cu alții
suntem într-o relație
de bunăvecinătate.
În mine mă întorc
ori de câte ori greșesc drumul
și o iau mereu de la capăt
urc treaptă cu treaptă
fără teama că am să alunec .
Doar cărările mă ademenesc
Una mai mincinoasă ca alta
și eu credulă mă las furată
deși ar trebui deja să știu
că voi plăti înzecit această naivitate.
Această veșnică plecare
și vesnică întoarcere
e șlefuirea mea pe dinlăutru
drumul spre tine Doamne
se face-n spirală.
Închisă în carapace
mă leapăd și mă pierd de mine
până în clipa când
o să-mi rămână singur sufletul.
Eliberat, ca să urce spre Tine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Urcarea este grea
când calea se arată
și doar un bun creștin ajunge
cu inima curată. |
|
|
|
Postat
de catre
Danut Gradinaru la data de
2009-03-21 22:36:31 |
|
|