|
|
|
|
|
|
|
|
|
Insomnie |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Miez de noapte. E minunat sa intelegi si sa cuprinzi aceasta cotitura a realitatii exact in momentul metamorfozarii ei. Aceasta liniste este elixirul vietii. Acum, cand toata singuratatea se aduna sub parfumul acutei insomnii. Ce ciudat se vede lumea din acesti ochi intunecati! Ce ciudate ii sunt culorile! Milioane de stele oglindite in fereastra unui apartament. As spune despre el ca este locul cel mai trist din univers, insa placenta in care este pastrat nu ma lasa sa-i fac astfel de caracterizari. Pot doar sa aprind candelele de pe pereti si sa scrijelesc cu unghiile locul inflacarat din spatele lor. Este singura modalitatea prin care as putea sa-i preiau din durere. Ma intreb daca acest lucru este total lipsit de ratiune. Fiecare obiect dimprejurul meu raspunde. De fiecare data in acelasi sistem de valori. Noaptea, valoarea fiecaruia dintre noi este deformata. De ce? Pentru ca acum nu mai suntem noi insine. Ne mascam existenta, fidelitatea, respectul. De altfel, ca si in cazul visarii. Ori al reveriei. Noi, oamenii, suntem niste fiinte atat de complexe, incat putem deforma orice fel de realitate, confectionand la fel de usor una noua, neatinsa, nevorbita, nesarutata. Pentru ca forta vitala este de nemasurat. Puterea unei mame, de exemplu. Sau a oricarei alte femei. Spun femeie si ma gandesc de fiecare data la putere si fragilitate in acelasi……. E cu putinta ca intr-un spectru atat de fix sa coexiste aceste doua mari esente ale deformarii umane? E cu putinta sa gusti din carnea unei femei printr-un sarut agatat intamplator intr-un punct declansator de fiori? Sa traiesti in interiorul unui trup ce, prin excelenta, pastreaza in el cea mai mare dovada omeneasca de castitate? ….
Tin tigarile aproape. Imi place sa privesc parcul prin fumul lor albastru. E acelasi sentiment pe care il produce ceata timpurie de toamna! Senzatia de a merge prin nori. Direct in magma plafonului de nimbus-cumullus de deasupra globului. Atmosfera este un infinit spatiu al supravietuirii. Al luptei pentru oxigen, hrana, coabitare. Eu creez un spatiu al dragostei. Un blues pierdut pe plantatia de porumb americana si redobandit in firele acestui miraj sufletesc, pentru ca, inainte de toate, orice cuvant este un miraj. Si traind in lipsa muzicii pentru suflet, revenim mereu asupra acelorasi artisti care ne-au mangaiat gatlejul de la inceputuri. Pe Hendrix l-am ascultat ani in sir, la fel cum am facut-o cu Beatles-ii, cu Clapton si Queen ori de cate ori ceva nu a mers cum a trebuit. E crud sa traiesti o iubire. Crud si magic in acelasi timp.
Imi pun in pahar. Baby doarme. De ce sa nu fie devreme si pentru ea? Pentru ca simturile difera, chiar daca uniunea dintre noi a creat o pereche. Si asta a fost si ideea. Eu i-am promis un univers si ea l-a revendicat ca pe o mostenire. In pantecul ei se misca o singuratate antica ce se destrama numai in clipa in care mainile noastre se ating. Ii pot simti aceasta diviziune. Membrele noastre isi duc viata iubindu-se reciproc. Ca o felatie urmata de un profund orgasm astral. Cand unul din perechea noastra traieste, celalalt se ocupa de hranirea lui. Cu toate astea, nu este un infinit spatiu al supravietuirii. Ci unul al dragostei. Al devotamentului. Al spiritului. Limba mea ii saruta epiderma. O incalzeste ca pe un prunc. Din ce in ce mai adanc. Acolo, jos, este locul in care ma scald. Acolo, jos, retraiesc sentimentul patern. Desi nu e nici o greseala daca m-as simti mama pentru o clipa. Fiecare stea are un sfarsit. O moarte care intervine in oricare amurg posibil. Numai intr-un amurg. Pentru ca el este cel mai frumos timp din intreaga opera planetara.
Stau atat de aproape de ea incat incep sa-i simt visarea. In interiorul lui Baby visul este de cele mai multe ori un bun prilej de relaxare. Chiar daca pletele mele ii ating coapsele. Este dezvelita si orice tendinta a mea de a o acoperi este oprita de o forta invizibila. Paradoxal, aceasta forta este nascuta in mine. Eu sunt cel care nu pot termina ceea ce imi doresc sa fac. De ce? Pentru ca ador acest peisaj. Ador sa vad pe pielea lui Baby capatul lumii. Uneori am impresia ca navighez. Sunt comandat intr-o nava special construita pentru descoperiri. Mari descoperiri geografice. Sunt, indubitabil, mult mai increzator decat Magellan. Sau decat Columb. Eu calatoresc peste liniile din pielea iubirii mele totale in speranta ca undeva acolo voi gasi o amintire care sa ma lege de pat. Stranie dorinta. Dar imi doresc cu atata inversunare acest lucru incat stiu ca nu ma voi opri niciodata din cautat. Si atunci cand Baby va simti ancora grea strivindu-I gleznele eu ii voi sopti aceleasi cuvinte la ureche. Somnic pufos, bebica mic. Cu toata precizia din lume ca nu va auzi niciodata.
Nu stiu cat este ceasul. In aceste minute este ingrozitor sa cauti un ceas. E ca si cum as incerca sa gasesc balene in lacul Techirghiol. Ma gandesc la miliardele de cretini pe care-i intalnesc in fiecare zi. La maldarul de minte pe care fiecare si-l imagineaza la indemana. Oamenii astia n-ar gasi apa nici in marea neagra darmite un ceas.. In ceea ce ma priveste, referitor la problema ceasului, continui sa cred ca solutii exista. Dar ar fi atat de mare risipa aceasta de timp incat e numai vant si praf sa vorbesti despre ea..
Minunata insomnie. Apoi cati au mai fost… Mama, cu parul ei cret din studentie. Tata, parca-l vad coborand valea bisericii. Tibi, in incercarile lui esuate de a merge pe bicicleta. Indianu, cu pozele lui cu femei goale. Dragonu, idiotul dracului, se spunea despre el ca are cel mai mare penis din cartier. Candva ni l-a aratat. Era destul de mare… imi vine sa rad cand imi amintesc. Calul, cum se mozolea el la bot mancand placinta de bostani. Incet incet mi-i amintesc pe toti. Multi au fost. Din tot numarul lor nu au ramas decat foarte putini. Pentru ca odata desfacuta, floarea isi pierde toata stralucirea. Si tineretea. Pun capul pe perna. Somnic pufos, Baby!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eh, Cristina! nu strangem noi randurile ca de fiecare data? Iti multumesc pentru comentariu....... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-03-20 08:09:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Didacticist,mediocru.Si n-am citit decat vreo doua propozitii.Apoi am adormit.Prea multe zahariseli lacrimogene si non-sensuri. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristina MareK la data de
2009-03-19 18:00:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|