FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Despre aroganță, politețe și agresivitate.
Text postat de Veronica Pavel

Mi-aduc aminte că, la venirea mea în Canada, cineva mi-a atras atenția să nu fiu “arogant㔠la interviurile pentru găsirea unui job. Acel cineva, român aflat de mulți ani în Canada, îmi spunea că noii veniți afișeaza un fel de “aroganț㔠în fața canadienilor, pe care aceștia nu o apreciază. La vremea respectivă am negat existența unei asemenea “aroganțe”, neînțelegând-o pe atunci foarte exact.

Dupa zece ani de viață canadiană, am fost cu fiul meu în România ca să-l vizitez pe tata. Am surprins o discuție între tată și nepot, care avea pe atunci 15 ani, în care fiul meu spunea: “Bunicule, nu știu cât de bine o să reușesc în Canada pentru că acolo fiecare trebuie să-și “vânda” calitățile, adică să se laude cu ceeea ce face, iar eu nu pot asta!”

Fiul meu a reușit fără să fi nevoie să se “laude”, iar eu am continuat ani de-arândul sa observ comportarea celor din jurul meu și să învăț codul purtărilor pe acest continent. De altfel, cu cât progresul tehnic al comunicațiilor crește, noțiunea “pe acest continent” se diluează și purtările au din ce în ce mai multe elemente comune în toate țările globului.

Și totuși, aș spune ca în America de nord, datorita politeței impuse de tranzacțiile de vânzare-cumpărare, agresivitatea și aroganța sunt mai puțin acute decât le-am întâlnit pe străzi în România sau în comentarii din diverse ziare românești.

Care ar fi diferența dintre lauda de sine și aroganță? Lauda de sine se poate face într-un context de vânzare: cel care vrea să-și ofere serviciile sau produsele o face cu scopul exclusiv de a arăta că el sau obiectele pe care le vinde pot fi de folos și nu atacă sau insultă o altă persoană ci se laud㠓prietenos”, fără să violenteaze verbal pe nimeni. Acest fel de a “se vinde” este încurajat pe continentul american. Spre deosebire de modul inofensiv și chiar productiv de a se lăuda, există, în situațiile de competiție, dorintza de “promovare” prin distrugerea celor din jur, când aroganța, violența verbală, insultele și calomniile sunt cele mai folosite arme.

Toate aceste gânduri, provocate, cum spuneam, de lectura unor comentarii din ziare sau chiar de pe un site literar românesc m-au facut să-mi pun întrebarea: a ajuns atât de departe violența verbală și aroganța încât nu se mai poate dialoga civilizat? Citisem că lecțiile de politețe sunt date vânzatorilor și în România, dar, dupa ce aceștia sunt agresați verbal pe durata unei întregi zile de lucru, mai pot ei zâmbi sau fi politicoși?

E drept că în ultima vreme, tehnologia avansată a facut ca totul să se deruleze mult mai repede și că suntem expuși în permanență la o biciuire a nervilor chiar și când vrem să ne relaxăm. Unul din exemple este emisiunea de televiziune american㠓Entertainment Tonight” prezentată în fiecare seară. Felul în care este editată, în mici fragmente care se suprapun și se reiau cu viteza unei avalanșe, demonstrează că tehnica emisiunilor calme și lente a trecut, omul actual având nevoie de un dinamism ajuns la extremă. Dar, daca la emisiunile TV sau la filme sunt gata să accept această dinamizare, în viața de toate zilele, chiar la un ritm mai alert, calmul și politețea ar trebui să-și găsească locul, nu să fie înlocuite de violență și agresivitate.

Mă întreb: ce ar putea cauza fenomenul de agresivitate și violență verbală de care m-am ciocnit? Îmi spun că, în primul rând, viteza dezvoltarii tehnice nu e ceva de natură să calmeze oamenii, ci mai curand să-i agite. Cel mai vulnerabil la viteza exponențială a progresului mijloacelor de comunicație este tineretul, care “înghite” și “asimileaza” noul cu mare ușurință. Din acest punct de vedere, tineretul de astăzi este la un cu totul alt nivel tehnologic decât cel la care erau, la aceeași vârsta, parinții lor. Despre bunici nici nu mai vorbesc! Și totuși, daca tinerii pot utiliza cu ușurință aceste noi unelte ale tehnicii, de ce se simt amenințați și de ce sunt agresivi cu cei mai în vârstă?

Iată unde intervine, cred, ruptura. E vorba de acea lipsă de securitate pe care o manifestă oamenii lipsiți de căldura dragostei și/sau de nesiguranța zilei de mâine. Noile mijloace de comunicație sunt rapide și evoluate, dar…reci. Climatul de competiție și criza economica dezvolta agresivitatea celor care-și cauta job. Tinerii trebuie să-și facă loc pe piața muncii nu prin mijloace delicate, ci, dimpotriva, manifestând o insistența care, dusă la extreme, poate degenera în violență. Părinții, timorați de noile mijloace de comunicație, nu mai au autoritate asupra tinerilor, iar aceștia, lipsiți de “modelul” părintesc, își caută modele în alte părți.

Poate că lumea se va replasa în echilibrul pe care în aparență l-a pierdut. Și poate ca nici cei din generațiile mai “coapte” nu vor mai fi, cum încă mai sunt unii, recalcitranți la tot ce e modern.În fond, cum altfel să ne apropiem de tineri decât expunându-ne și noi, odata cu ei, progresului neîntrerupt al tehnicii?




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "iar o atitudine", scuze! din viteza am uitat sa fac un acord corect. Dar imi revin repede.K  
Postat de catre sters sters la data de 2009-03-07 22:22:19
         
 
  Deosebit de pertinente observatii.Deosebirea dintre romani si alte natii de pe pamant este aceea ca pe aici (ca si prin cateva alte parti) s-a incercat din rasputeri sa se distruga tot ceea ce insemna politete, armonie, iubire de semeni, atitudine sociala pozitiva, elite, noblete, educatie etc. Cand timp de 50 de ani s-a facut totul pentru a impune dictatura prostiei si a saraciei asupra a tot ce insemna valoare sociala (bogatie, noblete, educatie, bun simt) nu ai de ce sa te miri ca rezultatul este un popor de aroganti, dispretuitori, nepoliticosi, fara simt social, fara respect pentru lege. In Romania viteza cu care se desfasoara comunicatiile a dus doar la rapiditatea cu care se afla despre crime, incest, violuri, batai, jafuri si altele. Romanii sunt insa si foarte inteligenti si de aceea nu pot intelege ce rost are sa respecti o lege (tampita chiar de ar fi!)daca te duce mintea sa gasesti repede o cale ocolitoare. Este o graba a tuturor de a trai bine "acum", pare ca timpul nu mai are rabdare cu nimeni. Si, da, tinerii nu mai stiu ce este politetea, respectul si sunt educati sa calce pe gatul oricui, numai sa ajunga ei in fatza, indiferent de mijloace. Intre generatii exista si va exista o ruptura, un teribil hiatus, e de cand lumea asta. Biserica, morala, scoala, incearca si ele dar firav sa mai indrepte cate ceva. Impotriva bunului simt este o conspiratie mondiala, iar atitudini ca aceea a patronului acestui site, care promoveaza libertatea excesiva (aproape libertinism) cantand in struna celor mai needucati si premiindu-le iesirile patologice, nu este decat un alt exemplu din cele multe. Dumnezeu sa ne ajute, dar eu cred ca lumea care va veni va deveni insuportabila in primul rand pentru ei. Cu jale, Kostanu  
Postat de catre sters sters la data de 2009-03-07 22:18:09
         
 
  Multumiri pentru trecere si comentarii:

RK,

Un cuvant al tau e lumina pentru mine, tare ma bucur ca mi-ai "patruns" scrierea, mai ales ca tu ai in jur atatea suflete tinere pe care le educi!

Gina,

Aparitia ta umple un gol, vorba lui Tea, si youtubul oferit de tine e grozav! Si nu numai acesta, mai multe in ultima vreme. Interesanta ideea de "terapie" cu ele, eu asa am simtzit-o...
Multumesc mult de popas, mai vino!

Tania,

Intzeleg ce vrei sa spui si comentariul tau atinge, intr-adevar, alte registre. Poate ca ar merita sa-ti raspund intr-o postare separata, pentru ca ceea ce spui tu e important si, recunosc, greu de suportat.

In al doilea comentariu, cand ai revenit, ai enuntat iarasi ceva foarte adevarat: reactiile celor din jur sunt de fapt o reflectare a propriei comportari fatza de ei. Dar, daca violentza starneste violentza, nu sunt sigura ca delicatetzea provoaca in celalalt delicatetze.

Infine, ar mai fi de considerat si "perceptia" celorlalti, caci se stie ca 80% din realitatea din jur e de fapt perceptia noastra despre ea, nu realitatea insasi. Cum nu putem determina actiunile celorlalti, trebuie sa ne supraveghem pe noi insine: oare ceea ce facem noi ar putea fi interceptat ca "arogantza"? Daca da, atunci vom primi inapoi arogantza si vom fi respinsi.

Repet, cazul pe care mi-l spui, insa, e altceva si, din acest punct de vedere, Canada e o tzara de emigranti, aici toti au venit de undeva, drept care oamenii sunt destul de intzelegatori unii cu altii. Nu acelasi lucrui a fost, cu ani in urma, in provincia de limba franceza Quebec, unde exista o majoritate de limba franceza, iar emigrantii, chiar daca sunt francofili (cum eram eu), daca aveau un cat de mic accent diferit de al lor, intrau in categoria in care erau discriminatzi. Cum spuneam, poate ca ar fi cazul sa povestesc niste momente prin care am trecut intr-o postare separata. Mai vedem.

Mutzumesc tuturor pentru oprire si semne.

Cu drag,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-07 15:33:09
         
 
  Sa precizez, in restul ideii mele incepute, no comment, nu legat de politete si agresivitate. Sunt aici alte registre de discutii, ceea ce oferi ca si limbaj aia si primesti. Ceea ce gandesti ca si persoana asa iti vine inapoi si raspunsul.  
Postat de catre Tania Ramon la data de 2009-03-07 06:53:51
         
 
  Veronica, nu stiu zau daca e nevoie sa ajungi in Canada ca sa traiesti o astfel de experienta. Sunt situatii la noi in tara cand ti se spune ca trebuie sa te simti in orasul tau cu nume romanesc ca intr-o alta tara, de ex, tara vecina, un oras in care limba ta nu e limba vorbita in marea majoritate. Si esti considerat arogant, atata timp cat nu inveti aceasta limba, oricate calitati ai avea, si raspunzi in romaneste de cate ori ti se vorbeste de fapt in limba lor. Poate ca sunt cazuri izolate, cum e al meu, dar experienta ramane grefata pe suflet. Si nu e o engleza pe care sa o poti invata repede, paralel cu televizorul.

In rest, no coment.
 
Postat de catre Tania Ramon la data de 2009-03-07 06:20:50
         
 
  http://www.youtube.com/watch?v=Qn6LRzIS3NU&feature=related

am dat un link. animat. si jur ca e mai usor de acceptat decat ale mele spuneri,

ori asa ceva... gand bun,

goia & regards

 
Postat de catre nula nada la data de 2009-03-07 06:13:24
         
 
  Vero dragă,

- ce bine că am intrat...
- un posibil subiect de meditație...
- mi-a plăcut!

vot *

cu drag,

r.k.
 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2009-03-07 05:17:15
         
 
  Can-can-uri si barfe sunt si pe-aici, dar nu pe site-uri "literare". Si sunt lipsite de "izul balcanic" care, uneori, e fermecator, alteori, insa, ar fi mai bine dac-ar lipsi :((

Multzumesc, ET, pentru trecere si apreciere.

VPL.





 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-06 20:16:03
         
 
  fericito. ce bine de tine, acolo, in lumea civilizata. departe de gunoaiele ce duhnesc sub albastrul infinit.

stea si vot.
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-03-06 19:56:10
         
 
  CM,

Multzumesc pentru trecere si comentariu.

Educatia ne-o putem ameliora la toate varstele, dar cred ca efortul meu de a "face auzit" un pdv a fost inutil deoarece atractzia altor postari, cu comentarii de "chat" e, cum experientza o dovedeste si astazi, cu mult mai puternica!!!

Cu stima,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-06 19:51:15
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Foarte educativ text,si nu doar pentru tineri,ci si pentru cei care vor sa para maturi si sunt orbiti de propriile preconceptii,de perceptia lor deformata asupra lor si a celor din juru-le.
Ca pe site-ul asta.
 
Postat de catre Cristina MareK la data de 2009-03-06 17:38:45
         
 
  Ion Ion,

Ma bucur ca ti-a placut articolul meu. Analiza nu e completa, pentru ca am avut limita de spatiu, e numai o expunere generala. Poate ca ar fi putut fi completat prin discutzii, daca ar fi fost. Oricum, sunt multe, multe de spus!

Razvan,

Ceea ce afirmi tu poate ca e adevarat. Fiecare om, cand vrea sa se integreze intr-un sistem, sufera o reactie de respingere similara cu cea pe care o sufera orice transplant. Am simtit-o pe pielea mea, la venirea in Canada. Probabil ca "arogantza" e felul in care "transplantul" isi face loc.

Si totusi, eu cred ca exista o modalitate de a invinge "respingerea initiziala" printr-o agresivitate, ca sa zic asa, "politicoasa", nu cu insulte, obraznicii, vorbe pe la spate sau calomnii, de exemplu, ci prin "cucerirea terenului" intr-un mod ferm, dar cinstit si bazat pe accentuarea propriilor calitati, nu prin distrugerea verbala a calitatilor altora.

Stiu, e foarte greu si mi-au trebuit cativa ani buni ca sa scap de aceasta senzatie de "respingere" a organismului in care am fost "transplantata", dar, indata ce am intzeles fenomenul, mi-am construit o strategie de cucerire a terenului prin demonstrarea capacitatzilor mele si nu prin distrugerea "anticorpilor", care, intotdeauna, sunt foarte puternici. "Anticorpii" dau inapoi si renuntza la lupta cand sunt ignorati si tu, cel implantat, lupti cu armele propriilor tale fortze si esti capabil sa maximizezi calitatzile tale profitand de lipsa acestor calitati la "anticorpi".

Suna complicat, nu?

Sa ne citim cu bine,

Veronica



 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-06 16:26:29
         
 
  Eu as spune ca nu e aroganta. E doar nevoia de a razbate intre straini sau cel mult cea de incantare a lor. Sau de acomodare. De-asta spunem si noi cand vedem pe strada un englez, de exemplu, iote la mui..u asta ce impresii are! Nu! El doar incearca sa traiasca la fel ca in Anglia, sa arate obiceiurile cu care a fost obisnuit!!!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-03-06 08:42:43
         
 
  Un vot pentru calitatea acestei analize.  
Postat de catre Ion Ion la data de 2009-03-06 08:24:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE