FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Jurnalul Unui Condamnat(1)
Text postat de Rosca Lucian
Astazi mi-a venit sa ma trezesc devreme, cu noaptea in cap, as putea spune, de parca noaptea nu ar fi tot timpul pe capul meu, obligandu-ma sa fac tot ceea ce fac, lucruri bune, in general, pentru mine si pentru cei care gandesc la fel ca mine. De cum m-am ridicat din « pat »- de fapt am inceput sa vorbesc precum artistii, pentru ca numai pat nu poate fi numita mocirla in care imi adorm cosmarurile- m-a luat cu ameteala, mi-a venit chiar sa vomit si pentru o clipa am avut sentimentul ca sunt insarcinat, un lucru deloc nefiresc astazi, cand barbatii devin femei iar femeile renunta la a mai fabrica viata. Intre noi fie vorba, acest lucru nu ma deranjeaza deloc, atata timp cat mai raman destui oameni capabil sa procreeze si sa furnizeze in continuare carne pentru fabrica de mezeluri. Asta nu e decat putina variatie, un mic amuzament de care avem cu totii parte, actori, regizori sau figuranti.
E inca foarte devreme, simt asta pe propria-mi piele, in momentul in care ultimele raze ale soarelui imi parlesc epiderma mea alba si delicata, atat de sensibila la schimbarile climaterice ale spiritelor. Ma arde pana-n fundul sufletului, care nu e atat de mic pe cat ai putea crede, si-mi vine sa urlu de durere, dar ma abtin pentru a nu da satisfactie vecinilor mei de deasupra sau chiar de la nivelele inferioare. Si totusi, parca imi place arsura asta curata, fara carne fumeganda si clesti inrositi in foc, caldura asta insuportabila a soarelui, care incearca zadarnic sa purifice.
Nu ma intelege gresit, nu sunt un masochist si urasc durerea la fel ca toti ceilalti oameni…, la urma urmei sunt om si eu si am si eu slabiciunile mele. Numai ca…., imi place, pentru ca stiu ca ma arde cu un scop, pentru ca cineva vrea sa ma arda si sa ma faca sa ma scol cat mai tarziu din cauza asta si poate ca acel cineva chiar ma uraste, desi se spune ca nu e capabil sa urasca pe nimeni, atunci cand ma vede trezinu-ma prea devreme si mai ales cand vede cat de putin efect are arsura asta asupra mea. Dar nici asta nu e fondul problemei desi multi dintre confratii mei mai saraci cu neduhul s-ar bucura si pentru atata lucru. Important e ca am inceput sa ma vindec de boala asta de piele, care nu ma lasa sa vad lumina zilei, si care, ti-o spun ca pe un secret, e mai mult o boala de piele de suflet, decat o banala micoza.
Cum iti spuneam, in ultimul timp am observata o vizibila imbunatatire a starii mele de sanatate, ceea ce imi da mari sperante asupra posibilitatii de a redeveni un om normal, care sa se poata plimba din nou pe strada la orice ora din zi si din noapte, fara restrictii, pasapoarte, vize, acte biometrice si dureri atroce. Vreau si eu sa fiu la fel ca ceilalti, desi nu chiar toti sunt la fel ca mine, doar ne globalizam, parca asa ni se spune mai nou.
Apropos, oare cine o fi responsabil cu aceasta unificare intru lanturi mai trainice ? Eu nu am auzit nimic despre vreun mare ganditor care sa fi planuit ceva si cu toate ca lumea pune totul in seama mea, va asigur ca nu sunt eu organizatorul acestui nou spectacol monden, desi mi-as dori acest lucru din tot restul sufletului meu. Dar poate ca stii mai multe decat mine, tu care nu ai cazut niciodata si nici nu ai vrut sa te uiti la mine cand mi-am pierdut echilibrul, acolo sus…De fapt nici nu stiu ce te-a facut sa cobori pana la mine, si sa ma diseci cu ochii tai ca niste pumnale, sa-mi insiri amintirile si ideile la soare ca pe niste mate golite de scopul care le-a facut sa existe. Din cauza ta umblu cu gandurile la vedere!
Dar de ce spun tu...?! Poate ca nu esti unul singur, poate ca sunteti mai multi, asa cum s-a intamplat si cu mine, mai bine zis cu noi doi la inceput, atunci cand credeam ca sunt doar eu si ca la sfarsit voi fi intr-adevar unicul, Unul. Si am gresit cumplit atunci cand am hotarasc sa infrunt tirania, sa decid pentru mine insumi, cel putin asta ai vrea tu sa auzi... Abia atunci am simtit cum ceva in mine plesneste se rupe pe din doua, iar bucata cealalta, tu, ai inceput sa-mi iei tot ce aveam mai de pret –dupa parerea ta- in mine. Mi-ai luat pacea, seninatatea, linistea, iubirea aceea rece, care era odata la moda din nefericire, dar mi-ai lasat cealalta iubire, de carne si de sange, din care se nasc si se infrupta toti oamenii. Si care ar mai fi rostul nostru daca nu ar exista oamenii, cei pentru care noi am fost creati..., sau ne-am creat!
Iar am deviat de la subiect…, permite-mi sa revin cu scuzele de rigoare. Dupa cum bine sti, am capatat boala asta de piele intr-un teribil accident in care era sa-mi pierd viata, daca imi dai voie sa ma exprim asa. Atunci am cazut de la o inaltime ametitor de mare, cu o viteza de nedescris, atat de repede incat, chiar din momentul caderii, ma si vedeam jos, dezmembrat si imprastiat in toate colturile pamantului. Ma priveam in tarana, simteam pietrele topindu-se sub corpul meu, si despicandu-mi fiecare molecula in milioane de particule ce explodau cu zgomote asurzitoare si durerea aceea…, ce durere… ! Caderea ma durea mai tare, pe masura ce ma scufundam in prapastia fara fund ce se pregatea sa ma inghita. Acum , cand ma gandesc mai bine, imi dau seama ca nu era numai o durere fizica, era altceva, ce nu pot explica prea bine.
Ar fi putut fi orgolilul meu lovit mortal de acest accident, orgoliul de a nu mai fi acolo sus, pe culme, de unde se vede atat de bine in zare, acolo unde nu e loc decat pentru Unul.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  La karate stau si mai bine. Cunosc cateva miscari de .. iti iau mintile, pe cuvant! :) Sa nu deviem. M-am gandit ca e mai bine asa. E mai normal si mai folositor. Altfel, ar fi trebuit sa judec dupa alte criterii. Si nu-mi place lalaiala. Scurt si la obiect!!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-24 16:35:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  " Multumesc si astept putina sapuneala! :)

Postat de catre Rosca Lucian "

Putina, dar concentrata. Ca soda caustica. Te pui cu profesorii? (da parca erai seminarist, Razvan :) )Te prindea mai bine rolul ala. Parerea mea.
Profa de karate. :)
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-24 14:45:26
         
 
  Oare ce sa insemne acest text? Nevoia de a scrie ceva, indiferent ce, in lipsa de inspiratie? Subiect epuizat! Tehnica defecta. Nimic notabil. Acord nota 3!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-24 11:41:49
         
 
  de asemenea, imi asum aceasta steluta. Si primul vot.
Nu spun ca si Vero ca e un text remarcabil, doar ca eu consider ca autorul merita mai multa atentie. Sa incercam sa dam sfaturi utile acolo unde e teren fertil.
Autor, ai foarte multe typo. Pierzi in ochii cititorului din cauza asta. Nu ca noi( ceilalti-nu ma refer la un grup ) am fi perfecti sau ca am putea gandi si scrie in liniste. Succes.
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-23 23:04:00
         
 
  DRACeasca inspiratie, dom'le  
Postat de catre Loger Dana la data de 2009-02-23 22:21:22
         
 
  Va multumes, insa asta e doar prima parte...:)  
Postat de catre Rosca Lucian la data de 2009-02-23 21:22:32
         
 
  da, este un eseu reușit,ușor dus către explicitare, eu aș fi lăsat unele ,,stări,, în formă brută. vot.  
Postat de catre vasile iftime la data de 2009-02-23 21:15:34
         
 
  Multumesc si astept putina sapuneala! :)  
Postat de catre Rosca Lucian la data de 2009-02-23 20:41:29
         
 
  Remarcabil text!
Felicitari!

Vot,
VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-23 20:28:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE