|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Dan Norea |
|
|
Când mergi cu tramvaiul 102 pe Soveja pânã la cap de linie, treci de Delfinariu ºi ajungi pe buza mãrii, dai de o berãrie numitã de toþi "La Copac" pentru cã a apãrut în jurul unui copac umbros crescut la marginea povârniºului.
Asearã ne-am întâlnit acolo cu fratele meu si nepoata mea, ambii cu soþii. Noi cu interesul declarat sã le dãm invitaþii la nunta fetei, ei dezinteresaþi. Le-am dat invitaþiile si le-am trântit pe un ton serios, chiar imperativ, fraza învãþatã de la cei cu experienþã, frazã pe care pânã atunci, de ruºine, evitasem sa o scriu pe invitaþii sau sa o spun în ocazii similare:
- Vã rugãm ca în termen de douã sãptãmâni sã confirmaþi prezenþa.
Mi-au rãspuns la fel de serioºi:
- Ne consultãm agendele ºi vã dãm un telefon.
Dupã care ne-am uitat în jur sa comandãm câte ceva. Erau douã chelneriþe tinere ºi drãguþe. I-am fãcut semn uneia ºi a venit. Am comandat, ºi-a notat într-un carneþel ºi a plecat. Dupã zece minute am chemat-o iar:
- Se aude ceva cu comanda noastrã ?
- Aþi comandat ceva ?
Noi amuþim pentru moment. Apoi îi repetãm comanda ºi în sfârºit vine cu berile.
Dupã o jumãtate de orã situaþia se repetã. Noi comandãm, ea se plimbã de câteva ori printre mese dupã care vine la noi cu o ezitare în voce:
- Trebuia sã vã aduc ceva ?
Între timp un grup vesel de vreo 7-8 bãrbaþi însetaþi de la masa alãturatã se lãmurise cum stã treaba ºi unul dintre ei pleacã la bar ºi aduce halbe pentru toþi.
Peste cinci minute pleacã o familie de alãturi. Una din chelneriþe ia halbele goale de pe masã. Cealaltã ia o sticlã de plastic ºi cu o miºcare scurtã din încheieturã, îndelung exersatã, o aruncã peste gard.
Terminãm ºi ne hotãrâm sã plecãm. Vine aceeaºi fatã ºi dã sã ia halbele. O opresc.
- Lãsaþi cã le aruncãm noi peste gard.
Hohot general, dar nu s-a prins de ce râdem, aºa cã n-am mai insistat.
Vede cã nu plecãm ºi ne întreabã, uºor nedumeritã:
- Aici s-a plãtit, nu-i aºa ?
- Da, îi rãspund eu serios.
Pleacã. Doamnele ma ceartã:
- Dane, la cât sunt astea de zãpãcite ºi aºa pun din buzunar în fiecare searã.
- Am glumit, mã dezvinovãþesc eu ºi o chem iaraºi.
- Faceþi vã rog socoteala.
- Ce aþi consumat ?
- Pãi ai notat de fiecare datã.
Iºi consultã carneþelul.
- Cred ca am rupt foaia.
ÃŽi dictãm pe rând. Pe o foaie albã din carneþel îºi noteazã niºte sume una sub alta, într-o unitate de mãsurã ineditã, unde denominarea se fãcuse cu trei zeroruri nu cu patru. Adicã o halbã costa nu 20000 lei vechi ºi nici 2 lei noi ci 20. ÃŽmi dau seama cã e un sistem cunoscut ºi în câteva secunde mã luminez la faþã: erau “mii lei vechiâ€, unitate de mãsurã folositã la bilanþuri, unde din cauza inflaþiei nu mai încãpeau cifrele pe formularele de mânã, iar pe calculator apãreau steluþe la totaluri. Numai cã privind-o mã lãmuresc repede cã fata ºi contabilitatea sunt paralele. Pe hârtie erau cam 4-5 sume, aºa cã se scarpinã în cap ºi dupã câteva încercãri eºuate îºi scoate celularul sã adune cu calculatorul. ªi aºa mergea greu aºa cã dupã cinci minute îi iau foaia ºi îi fac eu adunarea cu pixul. Mã crede pe cuvânt ºi mulþumeºte cãlduros pentru bacºiº.
Plecãm râzând ºi ne conduce pânã la ieºire, fericitã cã ne-am simþit bine.
Pe drum dezbatem un subiect interesant: cum predau fetele banii ºi în general cum se þine gestiunea. Cum dintre noi câþiva aveam noþiuni de contabilitate, ajungem la concluzia unanimã ca singura variantã este metoda inventarului. Adicã prin mãsurãri se constatã câtã bere s-a bãut în timpul zilei ºi seara fetele trebuie sã punã banii. Chestia asta ne-a întristat un pic, pânã ne-am amintit cum debarasau sticlele de plastic ºi am izbucnit iar în râs:
- Prostia ºi lipsa de civilizaþie se plãtesc !
Stau ºi mã întreb dacã experienþa nu poate fi repetatã în mod premeditat. Adicã un patron deºtept sã-ºi ia niºte chelneriþe isteþe, plãcute la înfãþiºare, care sa simuleze prostia. Efectul e garantat, n-am mai râs atât de foarte multã vreme.
Publicatã în revista Conexiuni – sept.2005 - NY
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulam de vizit i de semn.
Eti totdeauna binevenit ! |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-01-16 12:37:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Felicitari! Text rupt din realitatea romaneasca cu care 'ne mandrim!' Din pacate! Din pacate!
Ironie la obiect, usurinta in povestit, umor si amaraciune la un loc. Text cu punct tintit - punct lovit!
Mai vreau! |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-16 10:49:12 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|