FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nomadul ce sunt
Text postat de Cristi Iordache
Căutați o fântână, frații mei!
Necumpătatul ce sunt,
a întinat cu buzele, izvoare
și ucigașul a despicat cu trupul, rafale de vânt.
V-a ademenit în pieptu-i, lumina și,
rănită, țărâna
poartă urmele tălpilor sale.
Prindeți, frații mei, tâlharul ce sunt;
furul v-a purtat culorile,
scânteind ochii lui
și-acum spurcă în palme un ultim cuvânt.
Răstigniți, frații mei, cât nu e târziu,
nomadul ce sunt!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tea,
sarutmana!
eu, tu și Vasile mai orbecăim pe-aci!
Chiar nu te-am întâlnit de multă vreme și este o bucurie să te regăsesc.
Am spus-o și mai devreme; sunt doar un pierdut în mulțime, vinovat de câte toate.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-12 06:48:11
         
 
  Cristi, toti, cred, avem nevoie de "o mana intinsa" mai ales cand ratacim - "orbecaim' chiar- dar ceea ce da forta versurilor tale este intensitatea strigatului....cutzit infipt pana-n prasele.....si asta e ceva!

Mi-a placut!

Calvar *

chiar daca e asa tarziu.
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-12 05:26:58
         
 
  Revin, nu am inteles din cauza superficialitatii si grabei cu care am citit prima data;:)
Friendly...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2009-02-12 01:59:51
         
 
  esti binevenita, Anca-Maria!
mă mir că nu ai înțeles, pentru că aici chiar n-am vorbit in dodii...
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-12 01:58:03
         
 
  La prima citire nu am inteles nimic.:) Asta din cauza superficialitatii mele. Pierdeam daca nu citeam inca o data.
Critica literara nu o sa incerc niciodata sa fac. Spun doar ca mi-a placut si mai mult. Am ajuns la a treia lectura.:)
Friendly...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2009-02-11 23:26:10
         
 
  cum nu-ți lași dumneata oamenii să piară, maitre!
să-mi trăiești!
și anul ăsta nu vei scăpa de mine....
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 19:09:11
         
 
  Realul e vers subiectv(uneori) ori prozaic ludic, mai mereu.
Șătrarul nomad, ursarul artist, circarul escamotând, mereu și mereu, caută aceeași cale. Poetul e peste tot, oriunde, în permanentă întoarcere. Chiar și rastihnind... cuvântul. Nomad de preț, izvor întinat cu rost, o urmă de talpă rănită adeseori. Dar despicând!
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2009-02-11 17:47:56
         
 
  Petre,
semnele noastre vor fi șterse, pentru că noi suntem nimeni.
Mă bucur că ai reintrat în activitatea literară, întrucât, am spus-o și-n altă parte, am fost și sunt alături de tine, de omul, de trăitorul Petre Mocanu, însă mă iartă dacă uneori spun franc, ce trebuie să mai șlefuiești în zona lexicală.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 06:36:43
         
 
  Vero,
aici, cu voi spun ce simt, fără veleități de artist; sunt doar un trăitor printre atâția alții. Tu spuneai că refuz cuvintele și ai dreptate, însă nu pot altfel oricât aș încerca.
Mulțumesc.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 06:27:48
         
 
  Un strigăt, o bucurie că viața are gust tăindu-i
vântul și sorbindu-i izvoarele...și totuși noi ne vom ucide într-o zi setea de viață...mi-a plăcut mult...
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-02-10 17:45:15
         
 
  Cristi,

Nu stiu daca poemul tau e reusit sau nu, dar l-am simtit foarte adanc in mine. M-a pus pe ganduri durerea cu care l-ai scris, aceeasi parca pe care o am si eu, dar nu indraznesc s-o spun...

Vot

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-10 14:01:21
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE