FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De dragoste
Text postat de Label Black
Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa. Malul marii. Kilometri de nisip fara tine. Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga. Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor. Baby, iti scriu din apa. Inotul, iarna, unge sufletul ca o balada. Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul. Am venit aici sa-ti scriu in deplinatatea solitudinii si a stingheritatii. Crusta pe care o au cuvintele mele iti adie sanii. Intelesul lor te acopera de la glezne in sus, ca si cand fiecare litera in parte ti-ar saruta o particica din fese. Ceasurile trec, formand, fara sensuri, o scena. Un act in care nu mai am ce sa-ti ofer. Daca fragmentul nostru nu ar fi fost scris, acum marea era doar un Jacuzzi italienesc, iar noi doi sorbeam o sampanie.
Secunde risipite. S-au tras jaluzelele pentru cei de pe strada. Tu luminai prea tare inauntru. Dragostea e tot ce conteaza, iar crengile ei au scormonit in mine ca intr-un put de petrol neexploatat. Sunt mult si iubesc mult, chiar daca iubirea mea ucide sunetul visurilor. Cladit intre noi, Marele Zid Chinezesc n-a putut fi traversat decat intr-o corabie. I-am vazut pe toti aruncandu-se in oceanul din margini, iar eu, navigand inspre tine, eram posedat de Davy Jones.
Imi este dor de tine, desi ochii nostri fac dragoste umeda in fiecare ora. Cand imi sterg din memorie amurgul petrecut langa tine, prosopul sangereaza ca o roza. Fiecare graba si-a avut menirea. Fiecare departare s-a inchegat pe sine mai mult decat pe noi. Si... sarutandu-te, varuiesc distanta ce-o traim. Niciodata trupurile noastre n-au fost inegale, chiar daca iti lipsesc optsprezece centimetri lungime. Asa intelegem noi amorul nostru. Egal, infinit si continuu. Acea distanta inseamna, de fapt, tipatul unor clipe incomplete. Pentru ca daca nu esti, devin incomplet.
Tremuratul e boala pe care mi-o produce revederea ta. Cand stau in masina si astept sa treci coltul din fata hotelului Bulevard. Fiecare celula iti e magnetizata de un por pe care spiritul meu il emana. Deci cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine. Eu doar te iau in brate ca pe un fulg. Ca pe o geana de obraz. Ptiu, ptiu, ptiu si te arunc peste piept. Tu esti norocul meu interminabil. Autostrada soarelui meu. Cand esti aproape, simt cum Iisus ma priveste din irisii tai. Degeaba bate vantul. Padurea noastra e numai sequoia.
Plaja te cheama din nou. Marea aduce la mal bratari virgine, uitate de vreme. Suflu intr-o scoica si valurile te striga. Fiecare guvide, fiecare chefal. Cantecul lor imi mangaie timpanul. Si atunci cobori treptele, alergi pe nisip si-mi cazi in brate. Esti rosie ca marea. Glasul tau imi lipsea. Te asezi peste fotoliul imaginar, picior peste picior si aprinzi focul in camin. Ochii nostri fac dragoste umeda langa foc. Cum arde sulfetul nostru topit! Strans si prelucrat ca o bucata mare de plumb, dovedind ca pana si cele mai toxice substante sunt dulci.
Stau. Marea mi-a sarutat picioarele, lasandu-si pescarusii sa vina la mine.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Scuze pt discordanțe!
Nu am libertatea de a dispune de timpul meu.
Ba, mai mult, atît de pragmaticul și mafiotul STAT pămîntesc îmi răpește și el, mai dihai ca un Dumnezeu pedepsitor, amărîta de libertate socială pe care mi-o permit, din cînd îm cînd.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 17:33:24
         
 
  1. Ei, atunci, în numele acelei ipotetice libertăți, îmi permit să iau în seamă evidențele și să nu cred în ce cred alții.

2. De vreme ce sunteți înregimentată în aceeși "Oaste" vă asumați toate acțiunile ei. Nu puteți despărți binele de rău, optînd pentru varianta demonstrativ,- pur demonstrativ elegantă.

3. Nu mai asimilez nimic și pe nimeni. E momentul în care... dezasimilez! Neantul istoric personal refuză, de acum, orice alt tip de ingurgitare.

4. Prima afirmație a fost o ipoteză.
A doua, o reconfortantă realitate.

5. Iarăși am făcut o speculație. Nu o afirmație absolută. Undeva, am strecurat, ironic, această imposibilitate. Totuși, suntem obligați a postula o astfel de independență de gîndire, pentru că, în caz contrar, am fi toți o apă și-un pămînt... ideologice! Eu sunt așa, tu - altfel. Fără o independență relativă de gîndire, acum ne închinam amîndoi la cine știe ce copac! Ba, privind lucrurile în lumina reală, pare că eu mi-s mai liber față de un patron spiritual, decît domni ta, care îți direcționezi conceptele, funcție de comandamentele extra/voliționale pe care le-ai acceptat drept axiome.

6. Nu toate cărțile-s epice. Nu văd cum un gînditor poate fi scocotit un fel de excursionist care-și împărtășeșete experiențele prin astă lume. Gîndul recompune lumea, nu o descrie.

7. N-am treabă cu pietismul. Am treabă cu evidențele, zugrăvite cu atîta aplomb de către "Divina Carte"! Nu am inventat nimic, am calificat, în lumina preceptelor, culmea! clamate de către aceeași "Carte"!

8. Ca să scoată Goia astfel de antinomii îi mai trebuie să se nască de vreo cîteva ori. Ea nu gândește. Parlește!

9. O fi pentru tine Iubire, dar "Cartea" inspiratoare descrie cam altceva. Nu e nevoie de exemple.

10. Blasfemii??!!
Ha!
Dar de ce nu aș putea considera eu o blasfemie la adresa gîndirii predicile exaltate ale credincioșilor! Mai aveți nițel, doamnă, și mă denunți agenților inchizitoriali. Ca să fiu ars pe rug în uralele pioase ale mulțimii de credincioși!
Comportament de absolutism idelogic abia stăpînit.

Cu aceeași prietenie, unul din admiratorii oamenilor care, totuși, așteaptă ceva de la amărîta de cugetare omenească.
Sper!

PS: Rostul linkului nu l-am priceput.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 17:29:16
         
 
  http://teodicee.vocabular.ro/wordSearch.php?view=views/wordSearch.xsl&PHPSESSID=caacfca54a4afff814686a403d7166ff

:)
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 13:58:39
         
 
  "Nu era mai bine sa...". Nu, domnule Peia, nu era mai bine. Unde era atunci libertatea?

Cruciade, inchizitie, popor ales..ma puneti sa raspund pentru niste "pacate" pe care nu mi le asum

" fiecare cu mintea lui...". Aici ma asimilati domniei voastre. Eu doar am ascultat


"iluminati", "fulger", etc. Suna periculos. Apoi reveniti: "mintea mea neiluminata". Rasuflu usurata


"independenta de gandire" (la dumneavoastra) - ma faceti sa rad

"carti scrise de altii" / eu le zic "experiente personale"

"conflicte la care participa El". aici o luati razant spre pietism. interesant

"imperfectiune perfecta"; o urmati incet, pe Goia

"irationalul". uneori oamenii destepti nu pun in antagonie rationalul cu irationalul. pur si simplu

"Atotputernicul inspirator de teama si pedepsitor prin definitie" / nu sunt apocaliptica, pentru mine e doar Iubire

P.S. Provocarile si atotsuficienta, ca si blasfemiile repetate, nasc, fireste, replici ironice. Sunt convinsa ca aici nu am vorbit doar in numele meu. In ciuda a ceea ce se vede cu ochiul liber, sunt convinsa ca pe acest site activeaza si altii care sunt deranjati de sirurile pernicioase de blasfemii. Se tem, poate, sau inca nu a venit vremea sa vorbeasca

Cu prietenie,
una dintre admiratoarele versurilor dumneavoastra

Amelia
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 12:59:12
         
 
  Amelia,

Și eu am să te dezamăgesc.
Convingerile nu mi-au fost formate, nici de Feurbach, nici de Voltaire, nici de Rousseau, nici de alt mintos.
Cel puțin așa-mi place să cred.
Altfel, dacă mie îmi faci un astfel de proces de intenție, va trebui să ți-l aplici și ție, urmare a încheierii că nu ne-am născut toți învățați, ci fiecare, la rândul său, am trecut printr-o perioadă de asimilare și formare. Se întîmplă, însă, ca eu să fi apucat pe alte căi decît ale tale.
Pînă aici, nimic incriminant, nici de-o parte, nici de alta.
Destinul, al cărui regizor habar nu avem cine e – cel puțin eu nu am această infatuare de a ȘTI că... știu! (antisocratic) – destinul cela, zic, ne fu diferit. Asimilat, fie cu o acumulare statistică de circumstanțe, fie cu o întîmplare zodiacală, fie cu cine știe ce cauze pe care nu le bănuim.
Ce vreau să spun?
Dacă tu – sau eu – ne-am fi pomenit peste noapte iluminați, ute-așa: poc! ca apariția unui fulger globular, atunci am fi putut zice că nu am avut nevoie de nici un fel de trudă intelectuală pentru a ne asimila conceptele – diferite, desigur – și a pleda, fiecare, pentru propiul său punct de vedere. Dar, și unul și altul, am zăbovit – tu, mai mult, eu, mai puțin – peste filele unor cărți scride de către alții. Și fiecare, cu mintea lui, a luat-o-n altă parte. Ne întîlnirțăm aci, ca să facem un scanderbeg ideatic, – eu susținînd că am o oarecare independență de gîndire, deși nu aș fi chiar atît de sigur, tu avînd certitudini absolute – nici nu poate fi altfel, devreme ce te-ai raliat Atotputernicului, inspirator de teamă și pedepsitor, prin definiție!
Numai un singur lucru nu pricep, la care, dacă ai amabilitatea, te-aș ruga să îmi răspunzi, căci eu, cu mintea mea neiluminată, nu am găsit rezolvare.
Prin urmare: unii sunt drept-credincioși, au avut ei revelația pe care au avut-o, și gata! Sunt în rîndul lumii.
Alții, așa ca mine, nu!
Adică nu pricep! Dumnezeu ăsta comite, în mod atît de flagrant, discriminări de tipul: „poporul ales”, „insul ales”, - privilegiații omenirii, doar așa, ca să arate că este și el un capricios, în imperfecțiunea lui... perfectă?
Adicătelea, nu era mai simplu să facă o masă omogenă de credincioși și rezolva aceste complicate probleme ale consecințelor păcatului originar, păcate pe care, la o adică, tot el l-a patentat, căci șarpele a fost creația lui divină etc etc? Nu era mai bine să nu aleagă pe nimeni a vorbi în numele lui: ba mozaici, ba muslimi, ba creștini, ba hinduiști, ba alte alea – o listă lungă de „aleși” cît pămîntul?
Nu era mai bine să nu provoace el conflicte la care mai și participa, căsăpind pe dușmanii dimpotrivă, doar așa, ca să arate cît de talentos e, pentru că ăia pe care-i „alesese” erau tot la fel de păcătoși, dacă nu mai dihai decît păgînii, goimii, ghiaurii, necredincioșii, ereticii, etceteraeticii care nu se supun credinței lui multipartite?!
Nu era mai bine să nu permită crearea preacucernicei Inchiziții care ardea tot ce nu era conform și jupuia piele, și scotea unghii, și smulgea părul, și zdobșea mădulare în beciurile alea sumbre?
Nu era mai bine să nu permită Cruciade, adică războaiele ale asfinte împotriva ălora care, al rîndul lor, poartă alte războiae sfinte împotriva războaielor sfinte?
Nu era bine să împiedice a se întîmpla Noapte Sf. Bartolomeu, par egzamplu?
Să mai continui?
Întreb, nu dau cu parul...
Să nu-mi răspunzi cu „nepătrunse-s căile domnului” sau cu tertullianul „crede și nu cerceta”, căci îmi vei porduce o dezamăgire „i-re-me-di-a-bi-lă”!

PS: Este greu de priceput cum un om cu carte poate accepta iraționalul!!!!!

Îmi cer scuze că nu am timp pentru un discurs mai aplicat. Fac, în fugă, ce pot.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 12:28:56
         
 
  Domnule Peia, vă dezamăgesc. Nu mă gandeam defel la Biblie ci la ceva mult mai prozaic, anume la faptul că ar fi un efort inutil sa ne disputăm aici convingerile. Fișarea Bibliei, respectiva modalitate de abordare adică, interogarea exoticului in chiar sursele primare ale creștinismului, mi-a nascut firesc cateva nelamuriri. Am aflat mai intâi că unii rămân sceptici toata viața, pe alții ii conving câteva randuri ale lui Feuerbach iluminându-i rapid si îmboldindu-i a striga « stiu ». Analizand in chiar această perioadă evoluția gândirii seculare si clericale in a doua parte a veacului XIX la noi, și având inspirația să o fac intr-un perfect paralelism, i-am aflat si autorului citat de dumneavoastră meritele in ideile spontane care tot ne mișcau societatea atunci. Și acum. Vă felicit pentru citarea sa in contextul discutiei noastre. Și totuși deficiențele de metodă persistă. Acumulați rapid date despre evoluția spiritului omenesc si apoi concluzionați cu voiosie. De unde știți, totuși, că spiritul omenesc evoluează ? Fiindcă asta e concluzia unor tratate de antropologie si sociologie marcate de spiritul pozitivist al sec.XIX ? V-aș dezamăgi daca v-aș povesti că asta era concepția in chiar lumea ecleziastică ortodoxă a sfarșitului de veac la care ne-am oprit, desigur sub influența lecturilor progresiste ? Că zeci de călători străini ajunși atunci prin parțile astea de lume (e de ajuns sa citiți cele patru volume despre calatori ale lui Iorga si va veti edifica) prognosticau ca sigura modernizarea si ateizarea țărilor române in maximum 30 de ani ? Ca de atunci a trecut mai bine de un veac, un regim roșu, unul si mai roșu, si degeaba ? Că una din sursele dumneavoastră este, de pilda, Voltaire (am observat ca va plac iluminiștii, cu un accent deosebit asupra lui Rosseau. Să fie oare nostalgia bunului salbatic intr-un raționalist al vremii noastre ?), De pildă alaturați termenului "religios" caracteristica "fanatism", mânie de tip voltairian care a lasat semne aspre in Parisul acelor timpuri. Și nu doar atunci. Apoi, explicații de genul lui homo sapiens sapiens care depaseste copilăria umanității și se descoperă pe sine, individul insingurat care-l inventează pe Dumnezeu din necesitate, sunt tributare lui Durkheim, in sensul unui umanism care face din persoana umană o realitate sacră, idee trecută, firește, prin psihologismul freudian de sec. XX. Era mai util sa adaugați și alte perle de tip Durkheim, de pilda Țzeul si societatea sunt unaȚ. Vedeți dumneavoastră, o asemenea abordare era și mai utilă pentru minunatele vremuri pe care le trăim. Daca am incercat să găsesc cate ceva din sursele discursului dumneavoastra, domnule Peia, nu am facut-o cu intenția de a va acuza de cine știe ce plagiat (ca tot e la modă), sau in scopul de a bagateliza viziunea despre lume afișată aici. Am făcut doar apel la istoricismul imbrațișat de dumneavoastră, alături de pozitivism. Care incearcă să descrie un fenomen din exterior. Or, religia reprezinta experiența personală care nu se supune in nici un caz unor definiții kantiene de tipul tot ceea ce este rațional este perfect. Stiți, desigur, vorba lui Petre Țuțea cu baba murdară pe picioare si dihorul. Mi-am adus aminte de ea fără legatura cu disputa de idei dintre noi. In același secol XIX a existat in Biserica română un fel de preambul al ideilor vehiculate astăzi in aceeași Biserică. Aparuseră sub influența acelorasi concepte (știți dumneavoastră care) un numar din ce in ce mai mare de inalți ierarhi progresiști, persoane deosebit de influente care citiseră Enciclopedia, pe Diderot in special, care incercau iluminarea preoțimii, ridicarea nivelului sau cultural, care doreau ca lumea ecleziastică sa se suprapună Națiunii intr-un duet din care ar fi caștigat ghiciți cine, care urlau impotriva superstițiilor, a vieții crestine tradiționale. Și erau mulți și puternici… Că tot vă place Rousseau : desigur că ii cunoașteți zisele alea prin care incerca să explice contemporanilor săi că uneori omului trebuie sa-i faci bine cu forța. Interesantă teorie, nu credeți ? Da, cei care incearcă azi să re-construiască binomul bizantin Stat-Biserică intr-un stat laic ca al nostru, folosind Biserica in scopuri caritabile și iluminand-o spre a forma buni cetațeni sau buni europeni, sau instruite si clarvazatoare minți in slujba puterii seculare, cei care spiritualizează dogma in scopul bunăstării tuturor, nu sunt mai putin vinovați decât manioșii tovarăși care cantă-ntr-un glas Internaționala. Și, in final, vă spun și eu ca domnul de la xerox, "Auzi, cocoană, poate ai treabă și eu te rețin!", fiindcă, fie vorba intre noi, o predică aseptica si rațională ramane tot o predică !

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 00:41:22
         
 
  ...Feurbach...  
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 23:27:41
         
 
  Amelia,
Bănuiesc că te gîndești la Biblie, dar am a te dezamăgi în privința asta.
Cînd am citit Biblia îmi plăceau poveștile.
Notam cu acribie totul. Și făceam paralele între ea și celelalte cărți, pretinse a fi de căpătîi.
Mai ales lucrurile mai exotice îmi notam, gen: "mene, mene, tekel ufarsin" sau "talita cumi" sau "ecce homo" etc. Am gustat mult "Cântarea cîntărilor" și "Ecleziastul", dar numai ca pe niște opere pur literare, nicicum altfel.
Memorasem multe lucruri.
Le-am cam uitat.
Îți mărturisesc că am citit cu mult mai multă atenție "Esența creștinismului" de Fuerbach, decît așa-zisa "Carte a cărților".

Acum știu că Biblia e o adunătură de mituri, vag intersectată cu realități istorice, foarte incerte, faptic și cronologic. Iată unul din motivele pentru care nu pot fi un enoriaș cuminte și un practicant fervent.
Și nu numai acesta.
La un moment dat, cu mult timp în urmă, după ce am acumulat ceva date despre evoluția spiritului omenesc, am realizat că omul a avut, mai degrabă, NEVOIE de un Dumnezeu, decît că ar fi fost beneficiarul extatic al unei revelații. Dovadă - faptul că ideea monoteică a apărut relativ tîrziu pe firul căutării divinului. Din aproape în aproape, trecînd prin fetișism, animism, politeism, omul s-a trezit deodată în fața propriului eu, care avea nevoie de o extensie de tip transcendent, extensie ai cărei termeni să fie: individul însingurat, de partea pământească, și dublura sa luminosă, în partea celestă. Și, ca atare, l-a inventat pe Dumnezeu.

De aici Marea Iubire și fanatismul religios, indiferent de culoare și pondere. Omul, uitîndu-se în oglinda lacului, își iubește imaginea reflectată în nadir cu patima zenitală a setei lui de transfigurare.

La un moment dat, trecînd peste eroarea de calcul metaforic a omului religios, făcînd, adică, abstracție de speculația lui de tip volițional, mi-am pus următoarea problemă: lumea, la limită, nu poate avea decît două variante atributive: poate fi irațională sau, dimpotrivă, rațională.
Ori, irațională nu poate fi, căci apare o mare contradicție în termeni: o ființă perfectă nu poate crea iraționalul!
Dar nici rațională nu poate fi, căci, privind în jur, acum și pururea, nici vorbă de raționalitate în comedia lumii.
Ca atare, Dumnezeul inventat e bun de blasam pentru răniții din destin, care nu au luciditatea și tăria de a se resemna în fața fatalității. Cîntecul de leagăn al dumnezeirii le este mai necesar ca existența însăși.
Atunci?
Atunci înclin către varianta: dincolo de micile sau marile fanatisme de tip religios, se află impenetrabilul. Despre care, orice am glăsui, se cheamă că ne ventilăm aerul de sub limbă, nimic altăceva.
Basta!

Voi încheia cu o mică istorie la care am fost martor ieri.
La un xerox, așteptam mai mulți inși și cîteva doamne.
La un moment dat, una din ele, stîrnită, probabil, de remarca neconformă a unui individ din spatele ei, se întoarce brusc și începe să-i țină o perorație înfocată despre păcatul cel de moarte, venirea lui Iisus, rai și iad, îngeri și doamne, iartă-mă!... că am rămas toți cu gura căscată la predicatoarea ambulantă, pornită dihai la convertirea necredincioșilor. La un moment dat, insul nefericit care îi picase-n raza de acțiune, a ascultat ce a ascultat, mai mult uimit decît interesat, după care i-a întors-o, sastist: "Auzi, cocoană, poate ai treabă și eu te rețin!" Și a făcut stînga-mprejur. Cocoana, azîr, după el, cu potopul de predică. Ăsta s-a întors, s-a închinat în cel mai autentic stil laic și a plecat mai departe, lăsînd-o pe predicatoriță cu buza umflată.

Prin urmare, acolo unde nu e rațiune, este orice, dar, mai ales, un Dumnezeu zugrăvit pe calota celetă, menit să oblojească rănile sufletești ale bietului om cotropit de sine. Căci, sărmana femeie, aflată în stare de disperare existențială, exploda în retorica asta compensatorie.

Aș numi, ca atare, NEVOIA acerbă de Dumnezeu, contrabalansul afectiv al ticăloșiei umane.
DOAR ATÎT:
Căci dacă va fiind, în Transecendență, vreo Entitate ilimitată, ca prezență de sine, atunci aceea sigur NU încape în capul unei predicatoare de stradelă. Și, prin extensie, nici în capul adepților unui cult. Oricare dintre aceștia, fie că aparțin așa-ziselor religii mondiale, fie unor biserici, sau bisericuțe, sau sectulițe - toți bat apa-n piua speranței de mîntuire prin Altceva decît prin Sineși!
La minți mici,- Divinități supradimensionate, să încapă toți, de-a valma!

PS: Știu că mă anatemizezi pentru asta.
Dar nu-mi poți da cu mitra-n cap, doar ca să mă arliez unei credințe pe care n-o pot ingurgita.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 22:05:04
         
 
  Drept glasuiți, domnule Peia!

Ia sa vedem dacă va prindeți la ce pasaj m-am referit

Cu respect,

Amelia

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 19:32:13
         
 
  Amelia,
Uneori te cam grăbești să tragi concluzii.
Așa avea ce să-ți răspund, mai ales pe anumite teme, dar găsesc că ar fi un foarte inutil efort.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 17:39:31
         
 
  Fiecare intelege ce vrea..  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:52:17
         
 
  iar ieri ti-am raspuns si eu

exact pe aceasta tema

te inseli amarnic. nu-i vorba de spatiu virtual ci de vital(ism).
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:44:55
         
 
  Halal! Ieri am purtat o discutie cu Liviu exact pe aceasta tema! Interpretarea! Intr-un spatiu virtual nu are cum sa fie altfel! Daca randurile astea s-ar auzi, ai intelege altfel!!!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:39:19
         
 
  Te contrazic, Label Black. Tocmai despre subiect era aici vorba, l-am dezvoltat. ala de sus

Gigi Becali nu-i cu nimic mai bun decat cei de la punctul 4. Vulgarizeaza niste spații sacre. Nu-i prooroc, e doar un lup în haină de oaie. A fost acceptat până acum fiindcă au avut nevoie de el. Acum e deja anacronic.

Domnul Peia ti-a proorocit un viitor bun, iar tu ai fost pe fază, ceea ce denotă faptul că esti spontan. Ți-a căzut fisa cu Jiji. Esti și ghiduș.

:)
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:36:27
         
 
  Amelia, ai facut cea mai mare dovada ca nu esti atenta la ceea ce se vorbeste aici! Eu ma refeream la Becali! Asta e un prooroc care se crede Mesia! Ma contrazici?
Inainte sa interpretezi( in maniera proprie si deloc aproape de subiect) asigura-te ca ai captat ideile principale. Dupa aceea, dezvolta matuluta in liniste.
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:27:10
         
 
  Label Black, sunt câteva inexactități, cam multe pentru o bibliotecă citită de matale și pentru cele trei rânduri pe care le-ai scris (dublate și de un typo cu doua virgule care-l incadrează).

1. Un prooroc nu se crede Mesia ci il anunță pe Mesia

2. Domnul Peia nu poate fi Mesia pentru ca ar fi un mare conflict de interese in acest caz

3. Mesia nu trebuie să Facă nimic. El trebuie doar sa vină

4. De bătut in piept se vor bate, crede-mă, cei obișnuiți să-și construiască argumentele pe evidențe si pe senzații avute ad-hoc. In clipa aia materialiștii, vitaliștii aștia, hulitori ai celor sfinte, iși vor introduce codița intre picioare și vor incepe sa amintească tare (cu voce ridicată adică) de toate lucrurile bune facute de ei in viață, vor incepe sa schiaune că niciodată nu s-au indoit, ca au fost si ei artiști când s-au cramponat de Taine. Lașitatea omenească, o cunoști, nu trebuie să fii prooroc ca să-și dai seama că așa va fi

5. Si uite-așa se scrie istoria

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:17:02
         
 
  ,de fapt,  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 14:15:52
         
 
  Cine stie unde vom ajunge, nea peia. Lumea asta devine din ce in ce mai plina de prooroci dintr-astia, care se cred Mesia, care se bat cu pumnii tare in piept, ca fac si dreg cand de fapt ei nu fac nimic!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 14:14:45
         
 
  ai... scuze!  
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 13:33:59
         
 
  Îmi place cum gîndești.
Pare a-i fi pornit pe un drum bun.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 13:33:33
         
 
  Tea, dar nu asta este si menirea unor astfel de texte? Sa evidentieze lucruri care nu pot fi evidentiate in mod regulat, zi de zi, ora de ora - chiar daca asta presupune un iz de convorbire telefonica, pe care oricum nu poti sa-l ascunzi intr-o scrisoare de dragoste!

Razvan
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 09:12:21
         
 
  LB, stii ce-i lipseste textului tau - altfel bine construit,"demascand" talent - prezenta "dragostei" ....ori poate am receptat eu gresit plecand de la ideea ca dragostea include iubire (cele doua notiuni completandu-se fara a se suprapune).....

ceea ce comiti tu e demonstrativ si atunci suflul emotioanal e anemic....intensitatea pe care , precis, ti-ai dorit-o ramane comunicativa si atat.......

sentinte ca: "Sunt mult si iubesc mult'....sau"Cum arde sufletul nostru topit".....devin simple enuntari egale, cumva, declamativului "I love you" la fiecare 2 minute ( de convorbire telefonica)

Sper sa nu-mi iei in nume de rau....vorbeai cu Peia de lecturi, proza lumii e plina de dragoste, iubire, pasiune, arderi molcome sau imflamante....ti le amintesti numai daca te ingenunche....

Cu prietenie si sincere aprecieri,

Calvar
vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-10 01:32:11
         
 
  Eminescu e prima dragoste a oricarui poet roman. In conceptia mea, Nichita e al doilea. E mare rau de tot. Pana la el literatura romaneasca a suferit enorm de mult. Labis a fost infim. Deci il clasific pe Nichita ca fiind mult mai mare decat Arghezi, drept dovada si operele lasate in urma, in primul rand elegiile. Oricum, nu judecam dupa cantitate. Am vorbit si mai devreme. Astazi iarasi suferim. Avem un Cartarescu si inca vreo doi. De Paunescu si Vadim nu poate fi vorba...  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 22:53:09
         
 
  Mă uit acum la cărțile lui Arghezi.
Exceptîndu-l pe Eminescu, îi cam întrece pe cei doi, puși la un loc. La cantitate, ziceam.
A scris mult, a aruncat mult, dar a rămas mult.
Și-apoi, un meseriaș ce face?
Tolstoi nu și-a aruncat în foc mansucrisele pe care nu a vrut să le arate lumii?
Dacă nu se îndura să facă asta, ce ai fi zis azi depsre el?
Sigur, și ceilalți doi sunt mari - Bacovia, în opinia mea, este poet absolut! - dar ar fi putut fi și mai mari dacă luau scrisul mai în serios. Dacă făceau o meserie din asta.
Și nu o preocupare pasageră.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 22:08:52
         
 
  Ai timp la dispoziție?!!
Ce înșelătorie!
Mă credeam veșnic atunci cînd eram ca tine.
Mai fă cîțiva pași și mai vorbim...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 22:03:23
         
 
  Nea Peia, eu nu contest faptul ca Arghezi a fost un om inteligent. Am spus numai ca nu a avut talent. Talentul il poti vedea la Eminescu, la Nichita si, de ce nu, la Bacovia! Arghezi a scris mult! A irosit pagini intregi de hartie! Ca meritul lui este mare tine numai de daruirea si dorinta pe care le-a avut cand scria!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 22:03:12
         
 
  Epicul e relaxant.
Dar șezătorile nu au născut mari gînditori!
Și nu e suficient numai să povestim la lumina metaforică a lămpii.
Trebuie să ne mai punem și întrebări și să încercăm a răspunde la ele.
Ori, aici, e nevoie de altă substanță.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:57:23
         
 
  Talent?
Pentru el talentul a fost o joacă de copil.
Citește numai "Țara piticilor" și dacă nu vei rămîne înmărmurit, înseamnă că gravităm, ireconciliabil, pe alte orbite.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:54:57
         
 
  Zici tu că Arghezi nu a avut talent?!!!?
Vai de mine și de mine, ce blasfem!
Arghezi este poate cea mai vie dovadă a unui simț extraordinar al limbii.
Arghezi este de o originalitate absolut debordantă.
În Arghezi nu vei găsi locuri comune, chiar și atunci cînd se copilărește.
Arghezi mai înseamnă și muncă, evident, așa cum Flaubert a murit, muncind până la epuizare, la masa de scris.
A fost și muncă, dar nu preponderent.
Talentul lui Arghezi a renăscut Limba Română.
În toată autenticitatea ei.
Ion Barbu - dușmanul lui literar - a cosmopolitizat limba romînă, i-a forțat, în mod scrîșnit, substanța.
Arghezi a fluidizat-o, i-a pus năframă de sărbătoare, a modelat-o în Logos.
Arghezi a fost un Dumnezeu al Limbii Române!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:51:13
         
 
  Obisnuiesc sa citesc tot ce e epic. Imi place sa cunosc noi stiluri de naratiune, chiar daca literatura respectiva e proasta!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:42:44
         
 
  Imi retrag cuvintele.
Curajos raspuns, nea Peia! Acum, eu pricep ceea ce-mi spui, doar ca prin comentariile anterioare dumneata imi interzici mie sa am aceleasi pasiuni, poate chiar la un mod mai profund, imi interzici sa citesc, sa scriu si sa analizez, caracterizandu-ma dupa prejudecatile dumitale, pe care am tot dreptul sa le contrazic. Nu as putea acum sa fiu magar si sa speculez aceste mici rautati pe care dumneata obisnuiesti sa mi le pui in carca si sa le folosesc intru acelasi scop? Scoala vietii o capatam cu totii, in fiecare zi tot mai mult. Literatura lui Arghezi a fost 90 la suta munca, talent ioc! Nu se poate nici asa. Lasa de gandit..
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:39:37
         
 
  Labele,
Nu cît ai citit contează, ci ANUME ce ai citit!
Și cum.
Și cît de tare ți s-a îndoit mintea sub greutatea lecturii.
J.J- Rousseau făcuse, la vremea lui, o listă de o sută de cărți - nu mai țin minte cine i-a cerut asta - pe care, dacă ți el însușeai (nu doar să le citești) te puteai socoti un om cult.
Probabil că nu mai e chiar de actualitate, ar mai trebui completată lista aia, dar faptul ista spune ceva: dacă citești tot Al. Dumas, nu face cît o nuvelă de Tolstoi. ("Stăpîn și slugă", spre ex).
Asta ce spune: nu te lăuda cu nr de cărți răsfoite, ci cu numele cărților IMPORTANTE pe care ți le-ai însușit.
Un encicloped face cît o mie de literați!
Basta.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:35:30
         
 
  Cred ca timpul este in avantajul meu! Il am pe tot din lume ca sa scriu!

Nea Peia, m-am lamurit. Tacerea ta spune multe. E un raspuns mai amplu decat cel anterior.
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:22:53
         
 
  Labele,
Pe lîngă literaturica pe care ai prășit-o domnia-ta în curtea casei tălică, eu știu o samă de lucruri care, zic eu, îi conferă unui om o viziune mult mai completă asupra lumii și o anume altitudine existențială. Sunt absolvent de Electronică, pasionat, prin consecință, de pozitivism, dar și de istorie, filozofie, arte etc. Am citit, adică, tot ce mi-a picat îm mînă, Cu vina, pe care mi-o recunosc, că am făcut asta fără sistem, fără rigoare și - din păcate, asta-i viața! - fără timp la dispoziție. Alergînd de colo-colo, trăgînd la șaibă, cum se spune, căci am avut și am anume reponsabilități pe care, probabil, le vei pricepe și tu mai tîrziu. Așa că pasiunea a lăsat loc nevoii de a supraviețui prin propriile-ți puteri. Dar cum nu e loc de autobiografii, un singur lucru mai vreau să-ți spun: am întîlnit destui profesori de literatură cărora, pardon! le-aș putea da lecții. Căci, așa cum, odată cu mine, din facultatea aia, au ieșit și inși care habar nu aveau de ce se numeau ingineri, așa și de la voi: după o vreme, lipsiți de pasiune și continuitatea, veți deveni niște mărunți porfesorași de limba română. Atît. Căci o facultate doar te învață cum să-nveți. Restul e muncă și pasiune. Restul e efort de autodidact.
Și nu în ultimul rînd,- INTELIGENȚĂ!
Dar asta nu se capătă prin facultăți.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:20:28
         
 
  Retractez. Te cred pe cuvînt.

Rămîn totuși la afirmația că trebuie să mai scrii. Sau să mai crești.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:16:36
         
 
  Bineinteles, ani imi trebuie, dar prefer sa-i las sa curga frumos.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:13:36
         
 
  Liviule, te-ai intrista cand ai afla cate carti am citit. Ai fi invidios cand mi-ai vedea biblioteca, te asigur. Iar paginile scrise in van, sunt ca si manelele: 3 albume pe luna!

Astept raspunsul, nea peia! Ori - intarzierea aceasta spune ceva??? Sa imi dau cu presupusul?
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:11:32
         
 
  îți, nu își.  
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:08:00
         
 
  Ioane, na, că ai comis-o.

În timpul ăsta puteai scrie un comentariu. :))


Label, pe de altă parte, pentru a concura de la egal la egal cu Peia își trebuie vreo cîțiva ani buni și vreo cîteva rafturi de cărți citite. Bașca ceva mii de pagini scrise.

Șezi blînd.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:06:56
         
 
  Nea Peia, ce facultate ai terminat dumneata? De curiozitate, lasand la o parte discutia cu care ai incercat sa ma pacalesti, vezi doamne, "se pricepe". Vreau sa stiu numele facultatii pe care ai terminat-o, ca sa putem conversa de la egal la egal!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:03:38
         
 
  Făcui altul. Printre picături.
Bineînțeles, mai puțin inspirat ca primul care s-a dus pe hornul netului.

Aci nu e vorba de sfaturi, vericule!
Aci e vorba de modul cum receptez eu, cititorul, ceea ce încerci tu, scriitorul, să-mi transmiți.
Mie puțin îmi pasă de regulile alea de scriere pe care vi le vîră-n gușă docții voștri, - nu scrii nici pentru tine, nici pentru alți scriitori ca tine, asta-i clar. Degeaba strîmbați din nas, ca niște cocote de Intercontinental, atunci cînd e vorba de ceea ce s-a scris pînă mai ieri. Ceea ce s-a scris, e bun scris, - are substanță, soliditate, legitimitate. Ceea ce scrieți voi se reduce, numai și numai, la zona experimentului facil care, curînd, va fi abandonat, fiindcă se dovedește a fi un produs artificial. Vă văd pretutindeni: o tooot fredonați la melodie că trebuie despăducheat textul de matafore, că trebuie rase clișeele (care clișee? alea care, mîine, vor deveni, la rîndul lor, tot niște clișee?...), că trebuie să interzici reflexia și profunzimile, parcînd în zona incoerenței și mizerabilismului, că una, că alta. Ei bine, cititorului puțin îi pasă de toate aceste pastile cu teoriticale. El una știe, una face: îi captezi interesul, te cumpără. Nu? Stai pe raftul librăriilor.
Bineînțeles că vorbim de un anume tip de cititor, dat un pic la rindea, nu de consumatorul de febrilități erotice sau de bazaconii sado-maso, căci ăia nu-s cititori, ci deraiați psihic, ca și cei care le scriu.
Așa că nu e cazul să-ți mai porți aroganța ca pe un panaș ridicul, că nu te-ai născut tu cu biberonul stilisticii în gură, plin cu gozuri de teorie super/concentrată.
Prin urmare, nu-mi pasă de textul tău: a fost și va rămîne parcat în zona suficienței agitatorice, a formularisticii de tip trotuar, pe mine mă lasă rece.
Intervenția mea de mai jos nu a fost făcută în sensul în care aș apăra sciitura ta, ci în sensul în care se judecă anumite feluri de a scrie. Nu poți, cum a făcut Bordaș, să vii cu micrometrul și să iei urmele piticului strecurat în sălașul negru.
Literatura are un anume grad de imponderabilitate, de evanescență, poți fluidiza interconexiunile dintre elemente fără reținere, chiar dacă aceste lucruri contravin logicii pămîntene.
Acesta era sensul intervenției mele.

PS: Dar la facultatea aia a voastră, cu care te lauzi (sanchi! biografie inventată) nu se predă și gramatica?
Și lasă gargara, puișor, că tu mai ai pînă să-ți ștergi substanța literară de la nas!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 20:56:25
         
 
  Bordașe,
Taman terminasem un com în care dădeam ceva mai multe detalii în legătură cu povestea asta.
Nu știu dacă am să-l pot reface, căci ce e întîi, nu e pe urmă, dar am să-ncerc.
Între tine și label, sunt taman io!
Nu fac asociații familiale.
Că ăia!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 20:01:06
         
 
  Ioane, nu pot decît să constat că între resentimentele tale față de Label Black și dragostea nețărmurită pe care mi-o porți, Label a ieșit cîștigător.

Cum nu prea țin la reciprocități, iau comentariul tău de mai jos așa cum este și trec peste, fără semn.

Presupun că te simți mai bine. Ușurat, adică. Vorba lui ecsi. Nicio aluzie.

Probabil că țăranul ăla mirat era regățean. La noi în Ardeal se poartă mirarea față de țestoase. Și față de cameleoni.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 19:45:48
         
 
  intrebasem cine.. no answer. Tks - Ioana!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 19:12:02
         
 
  Gheorghe, faptul ca imi sustin ideile nu inseamna ca nu iau in calcul sfaturile voastre. Bine, acolo unde consider ca se poate! Ai revenit la sentimente mai nobile, mai devreme scosesei sabia!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 19:09:53
         
 
  oricum, e o scriere buna. merita cel putin un vot. la celalalt text, eu ti-am pus stea.

...
 
Postat de catre I BG la data de 2009-02-09 19:04:49
         
 
  stabiliti conventia si dupa aia criticati. daca se merge pe proza poetica (nu e totuna cu prozo-poezia) ai un set de reguli, daca se merge pe proza sadea e alt set, etc.

una peste alta, are si parti "trandafir" si parti "varza", ca orice iubire...:)

...
 
Postat de catre I BG la data de 2009-02-09 19:03:54
         
 
  Ar trebui să fie măgulit de această purecare, mie-mi corecta și virgulele sau spațiile dintre semnele de punctuație...și cred mi-a folosit.
Dacă label ar fi fost la fel de scrupulos cu tehnica scrisului, ca și în elocvența prin care-și susține ideile, ar fi avut de cîștigat.
Oricum eu îmi mențin părerea primei lecturi: e un text acceptabil, plin de vervă juvenilă și destul de seducător în ciuda intimismului arătat.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 18:55:49
         
 
  de a lasa loc.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 18:53:37
         
 
  Nea peia, lasand la o parte faptul ca te-ai culcat mult prea tarziu , sa te trezesti mult prea devreme, ai avut o pledoarie foarte interesanta. Stim cu totii ce sunt pasii si mai stim cu totii capacitatea cuvintelor de a se loc discutiilor. Poate fi vorba despre oboseala, vezi tu, a interpreta un text este mult mai dificil decat stropitul florilor. Literatura, facultatea de litere, cere interpretare, nenica, nu asa doua frunze-trei surcele. Legea nu reglementeaza imaginarul, foarte subtil prezentat. Ma intreb, unde? In romanele politiste, desigur, acolo discutam realitatea in alte circumstante.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 18:53:02
         
 
  Totuși, cu tot resentimentul pe care îl am față de label black, nu pot să nu observ că Bordaș judecă figurile de stil cu acribia anchetatorului nemilos, care-și notează într-un block-notes toate amănuntele, hotărît să nu-i scape nimic palpabil și sancționabil din punctul de vedere al logicii juristice! Adică ceva, de genul:
"Cadavrul ședea pe plajă într-o dubioasă stare de contorsionism. Ceea ce, desigur, ne duce la concluzia că așa ceva nu să ezistă. Ce, suntem în postura țăranului lui Marin Preda, ajuns prima dată la grădina zoologică și rămas mască în fața unei girafe? Nu. Noi suntem ezacți, tată! Ceasornic. Elvețian. Cu secundar atomic.
Auziți și voi:
"Pașii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, lânga șemineul la care iți usuci părul"!!!
Ce e aia? Stafiokinezie?!! Fugi, dom'le, d-acilea! Pașii sunt consecința pășitoare a picioarelor care să ezistă. Picioare alcătuite din mușchi, tendoane, articulații, tibii, peronee, femururi, călcîie și alte alea. Urmare a flexării și deflexării sistemului, apar pașii. Care-s foarte concreți. Vreau să spun... sunt o consecință a... mă rog, sunt oarecum abstracți, dar în nici un caz imaginari! Chiar și cînd nu lasă urme și par oareșcum imponderabili.
Deci, terminați cu prostiile voastre stilistice. Legea nu reglementează imaginarul.
Punct.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 18:34:58
         
 
  Sunt multe argumentele cu care as putea contrazice. Nu o fac. Probabil cunosti dorinta de a le dovedi tuturor ca se inseala, ca ai dreptate. Aceasta scrisoare nu are cum sa fie plata, pentru ca starneste flacara.Misca niste placi tectonice! Cum se zice, are miez!
Intimitatea e cu totul altceva. Se poate transpune textul la persoana a treia, dupa cum foarte frumos ai spus, se mai pot adauga rezonante mai clare si multe altele. Posibilitatile sunt infinite.

Nu pot decat sa te felicit pentru ca esti singura care a inteles partea cu adevarat importanta! Bravo, Veronica Pavel!
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:30:50
         
 
  Stimate Label Black (nu pot spune LB, ca s-ar confunda cu alt LB!),

Fara indoiala ca ai talent literar.

Dar sa incep cu altceva: am apreciat foarte mult faptul ca ai trecut peste mandria ta si ca, desi probabil ca ti-a fost greu, ti-ai cerut totusi scuze.

In ceea ce priveste scrisoarea aceasta de dragoste, e foarte frumoasa si sunt sigura ca cea careia i-a fost adresata o apreciaza.

Dar, desi scrisoarea are niste elemente literare in ea, este totusi o scrisoare personala si intima, iar prin postare, te exuyi la riscul ca cititorii sa nu vibreze la cuvintele tale.

Exemplul cu Napoleaon nu e prea bun. Spuneam intr-un comentariu recent, ca postarile "personale" dau o senzatie de "jena" cititorului si ca literatura "memorialistica" e apreciata numai daca:

1. autorul e o personalitate celebra
2. daca piesa litarara citata e intr-adevar o bijuterie literara.

Mai spuneam ca asta era un sfat pe care mi l-a dat acum vreo zece ani un scriitor ajuns deja la nivelul de a fi cunoscut si apreciat.

Sunt sigura ca ai un sentiment puternic si ca tocmai acest semntiment e, de fapt, si "inspiratorul" tau in acest moment. Dar asta nu inseamna ca o scrisoare ca aceasta va capata valoare literara pentru toti cititorii.

Ma alatur sfatului pe care Reiner Maria Rilke il dadea tanarului poet: incearca sa te tii departe de subiectul "dragoste" pana cand maiestria cuvintelor tale ca depasi stadiul incipient, pentru ca altfel, drumul e prea batatorit de scriitori si poeti si exigentzele cititorilor sunt prea mari....

Cu putin lucru, textul tau, pus la persoana a treia, ar mai pierde putin din caracterul "intim" pe care-l are.

Sigur, ma vei putea contrazice, stiu ca ai argumente, pentru ca si eu, la inceput, credeam exact ca si tine, ca orice scrisoare frumoasa si cu elemente literare se poate posta. Intre timp am mai invatzat....

Cu stima,
VPL.



 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-09 17:18:01
         
 
  Dar le-am explicat pe cele care le-a sesizat. Sunt figuri de stil, ce doamne iarta-ma. Si dragostea e o figura de stil! Ion Barbu are niste texte care necisita ore intregi de gandire. S-au analizat lucrarile lui, ani in sir. Fara coduri. Tu stii ce inseamna o foarte larga gama de explicatii? Mereu aceleasi, mereu altele! Codurile, daca nu sunt stiute, trebuiesc aflate, descifrate. Asta e literatura. Daca nu, drumul in viata poate fi ales...  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:16:54
         
 
  Si inca ceva. Liviu n-a facut altceva decat sa iti sesizeze nefirescul asocierii unor termeni. Pentru a-ti sustine textul tu ar trebui sa argumentezi solid alegerile facute. Cred ca se poate si asa ar fi normal.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 17:09:55
         
 
  Adriana, eu inteleg! Imi cer scuze daca am ridicat tonul, oricum nu cred ca Liviu s-a simtit jenat. A fost o simpla discutie. Argumentele lui au fost insuficiente pentru a da un verdict asupra acestui text! Stii cum e, gusturile nu se discuta. E adevarat ca orice as spune nu il pot convinge! si punct!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:08:28
         
 
 
"Un om de alura si statul lui Liviu"...
Liviule, ti-ai permis si stat propriu pe langa tastatura? ;)))

LB, nu-i place si pace. Dupa ce l-ai trimis sa mai invete figuri de stil, i-ai facut explicatiile de duzina si i-ai spus ca te asteptai la mai mult de la el, ma indoiesc ca il mai convingi ca tii cont de ideile lui si crezi in ele. Nu te supara, dar dupa cele spuse anterior, de ce ai face asta?
A nu se intelege ca pun paie pe foc. Dar de aici de la mine din tara mai mult pe tine te-am auzit ridicand tonul.
Fara suparare.
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 17:01:09
         
 
  A A A. tocmai asta e problema. Eu credeam ca de la sine inteles acest cod. Adica, fiecare scriitor trece prin etapa asta. Un om de alura si statul lui Liviu, cu atat mai mult! El ar fi trebuit sa argumenteze solid parerea lui, naiva din punctul meu de vedere, dar nu a dat decat niste indicatii puerile.

Liviule, poti sa razi, dar strofa asta e minunata. Eu cred in ideile tale, tin cont de ele. Azi in schimb ai slefuit unde nu trebuia. Citeste scrisorile lui Napoleon catre Josephine. Ale lui Marin Preda! O sa ramai perplex. Daca limbajul folosit de mine te-a deranjat, nu a fost potrivit, imi cer scuze. Altfel, nu poti considera nul un text prin de patos. Priveste din punctul de vedere al destinatarului. E si asta un mod de a analiza..
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:51:06
         
 
  Scrisoare de dragoste. În versuri, cu figuri de stil:

Sunt mult, iubito, ca un puț,
tu pescărușii îi ascultă
cum rag. Pe plaja mea, desculț,
eu te visez. La fel de multă.


Label Black, suficiența ta mă dezamăgește. Mă opresc aici cu explicațiile de duzină, înainte de a mă scîrbi de-a binelea.

Dacă atît ai reușit să pricepi, îmi pare rău că am pierdut vremea.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 16:19:45
         
 
  să nu mă-njuri  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-02-09 16:18:27
         
 
  ...Label Black, R.R, te știu de mult, de pe al site... în treacăt fie spus.

...Dacă ți-aș descrie un tablou aflat în fața amândurora) și aș face-o pros, din n motive, tu ai pune la indoială percepția mea asupra respectivei opere ("percepție" într-un sens vulgar) sau mi-ai bănui de limitare instrumentele prin care fac descriere?

...Oricât de înalt ar fi sentimentul care stă la baza textului postat mai sus, orice caracter ezoteric ar avea, el (textul) este plat, ca să nu folosesc alt termen, și să ma acuzi de oareșce lucuri hăitești, - este plat fie chiar numai din cauza faptului că tu nu ți-l scrii ție, ci-l impartășești, iar ca aceasta să posede potența îii trebuie musai un cod cunoscut de toți. Iar multele fraze aproape hilare au propriul lor cod.

...Să nu mă-njurei :). Liviu are dreptate.


A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-02-09 16:16:35
         
 
  Scormoneste, explicatia ta lasa de dorit! Nimic nu justifica faptul ca nu cunosti figurile de stil. Bineinteles, rare in proza. Dar asta e o scrisoare de dragoste, colega!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:09:56
         
 
  pustietate liviule! scrisul e o materie infinita. pescarusii urla, asculta-i mai atent! invata figurile de stil! Privirea discotecilor, repet, invata figurile de stil! - sunt unele amintiri care chiar au privire, ma mir ca nu cunosti.. inca o data - invata figurile de stil! Liviule, sincer ma asteptam la mai mult de la tine. Asta e o explicatie de duzina, a unuia care se straduieste sa invete literatura. Vino cu exemple concrete, ori, poate nu stii sa explici ceea ce vrei! - Asa te-ai mai scuza! In rest, ti-am spus, ai de recuperat!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:07:55
         
 
  Reiau:

Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa.

De lipsă a ce? Poate dă senzația de pustiu. Da' nu de lipsă.

Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga

Pescărușii țipă, țivlesc, fac orice altceva, da' nu urlă...

Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor.

Privind pe cine? Pe discoteci, în ochi? Și îți amintești privirea lor? A cui? A discotecilor?

Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul

Pașii nu pot sta pe un fotoliu. Piciarele, da. Tălpile, da. Pașii? Certamente nu.

cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine

Cum s-o ducă mintea în părți necunoscute? Poate în direcții necunoscute. Poate pe căi necunoscute. Da' în direcții? Hm...

Dragostea e tot ce conteaza, iar crengile ei au scormonit in mine ca intr-un put de petrol neexploatat. Sunt mult si iubesc mult,

Mai lipsea să-i spui că și ea e la fel de multă. Balenopterus musculus, că tot suntem la malul mării.

No, m-am făcut înțeles? Dacă nu, mai scormonesc. E plin ca intr-un put de petrol neexploatat.
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 16:03:57
         
 
  Stii ce e trist? Ca fiecare dintre noi, macar o data in viata, a trait iubirea asa. Vitalismul tau e, in opinia mea, tot ce are omul mai slab. Nu, nu ai inteles gresit. Mai slab, mai anemic, mai decazut. Mai lipsit de Viata


http://www.trilulilu.ro/Kiki1990/e922876cab399a

Stilul nu e defel alambicat si nu denota lipsa talentului. Stilul e acelasi de mii de ani. In silaba dintai exista, probabil, si potenta acestei cai.

M-as bucura sa cred ca Liviu era deranjat de asta dar ca nu a gasit cuvantul

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-09 15:49:52
         
 
  Liviule, te contrazici. idei care se bat cap in cap, ma rog... nu intelegi lucrurile marunte si le analizezi dintr-un punct general de vedere. Greseala ta!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:41:34
         
 
  Hai să-i lăsăm și pe alții să-și spună părerea.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:33:52
         
 
  Nu, nu în text sunt planurile încurcate, ci în minte. Nu o spun peiorativ. Confunzi (amesteci) sentimentele care te stăpînesc. Unele față de iubită, altele față de text. Le apreciezi cu ochii îndrăgostitului pe amîndouă. Spiritul critic e adormit. Sau cel puțin sedat.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:32:16
         
 
  Sfat - citeste scrisori de dragoste. urmareste alcatuirea lor, asamblarea. Ca un intreg, nu pe bucati. Te asigur ca nu e chiar asa de rau textul asta. Daca vrei, iti prezint tehnica de scriere a lor! E ok!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:18:49
         
 
  nu sunt planuri incurcate aici. Ceva ce curge e cat se poate de normal. oricum, iti respect parerea. Cam nesigura, ce-i drept!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:16:40
         
 
  Hai s-o lăsăm baltă.

Transmite-i domnului profesor Nicolae Rotund părerea mea despre el: e un om cu suflet larg. Nu-i place să chinuie îndrăgostiții, peste ceea ce-i chinuie din plin.

Dragostea e uneori oarbă. E bine pentru îndrăgostiți, da' un prozator poate suferi din cauza asta, dacă încurcă planurile.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:13:17
         
 
  Dar ti-am spus, Liviule, Iubeste. Nu o sa ti se mai para nimic confuz. Nu cred ca frazele sunt prost alcatuite.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:09:20
         
 
  Ok, ce a fost gresit in acea fraza? Ia-o ca atare. Baby face mereu astfel de confuzii. Mi le spune seara, inainte de culcare. Un mic exemplu - ma trezesc cu ea la mine in birou. apoi imi spune - vroiam sa ma duc la secretariat. Din obisnuinta am ajuns la tine!! deci....?  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:07:05
         
 
  Nu-i vina ta că iubești. Singura vină e că vrei să scrii iubirea. Trăiește-o. :))

Tre' să repet? Nu iubirea ta o analizez. Eu analizam fraza. Cum poți spune despre iubită (pe care dragostea o atrage spre tine ca un magnet - ha? mă știu, nu?...) următoarea zicere:

cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:04:05
         
 
  Da, Adriana, corect! Unele lucruri par de-a dreptul nefiresti in zilele noastre!:)  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:58:22
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  LB, cu telecomanda? ;)) ce sa-i faci, pe vremea Bordasului semineele se aprindeau din alta pozitie. Cu mai mult efort, probabil, dar cred ca degajau o caldura mai naturala. :)  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 14:56:02
         
 
  Asta e dureros, de cate ori iti exprimi dragostea, o iei in barba! E vina mea ca iubesc? E vina mea ca aceasta dedicatie a ramas neinteleasa de tine? Nu! Astfel de texte sunt intelese de persoanele aflate in aceeasi stare sentimentala!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:54:39
         
 
  Marea mi-a sarutat picioarele, lasandu-si pescarusii sa vina la mine.....

Arta medievala....

Notre respect!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-02-09 14:53:46
         
 
  multă, nu multî... Na, m-a prins iar. Febra ceea. :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:52:36
         
 
  Nu te contrazic, Liviule. Textele slabe primesc ceea ce merita!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:52:29
         
 
  LB, gluma e glumă, și apreciez că poți glumi. Și că nu te superi. Da' textul e varză. N-o spun cu răutate, nici ca să răzbun oareșce.

Cred că a dat pripeala peste tine. Eu îi zic febra postării. În ceea ce mă privește, am lecuit-o de foarte multî vreme.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:50:51
         
 
  Interesant punct de vedere. Mult mai la obiect parera ta, si tu, un foarte bun psiholog.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:50:31
         
 
  Iarta-ma daca sunt rautacios, dar tu stii cum se aprinde mai nou, un semineu? Adica.. al nostru este de la Practiker, bata-l vina, ca prea e nou!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:47:27
         
 
  Și nu, nu-l cunosc pe dom' profesor, dar pot afirma că în cazul textului de față i-a fost jenă să spună: băiete, e prost.

Sau pot bănui că părerea mea e mai la obiect decît a lui.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:46:40
         
 
  Nu vorbeam despre cît de siropos sau nu e textul. Ci despre cît de aiurea e exprimarea. Judecă și tu. Cum să te așezi peste fotoliul imaginar și din poziția aia, picior peste picior peste fotoliu, să mai aprinzi și focul în șemineu. Ăsta-i contorsionism sadea.

Vezi și celelalte. Mi-ar trebui pagini întregi să detaliez pentru fiecare în parte.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:44:27
         
 
  Liviule, iubeste mai mult! Textul asta a placut domnului profesor - Nicolae Rotund! Profesor in Istoria Literaturii. Crezi ca parerea lui valoreaza mai mult decat a ta?  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:42:33
         
 
  Nici o problema, Gheorghe! Imi cer scuze pentru zilele trecute!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:41:06
         
 
  Niciodata trupurile noastre n-au fost inegale, chiar daca iti lipsesc optsprezece centimetri lungime. Asa intelegem noi amorul nostru. Egal, infinit si continuu. Acea distanta inseamna, de fapt, tipatul unor clipe incomplete. Pentru ca daca nu esti, devin incomplet.

Aici ai fost tare de tot, Răzvane. Radio Erevan:

- Se poate face dragoste la distanță?
- Da, dacă .... este cu optsprezece centimetri mai lungă decît distanța.


Ce naiba, omule, n-ai citit textul ăsta înainte de a-l posta? E plin de perle, care mai de care mai haioase.

Deci cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine

Te asezi peste fotoliul imaginar, picior peste picior si aprinzi focul in camin.

Gata. E peste poate.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:40:10
         
 
  brrrr typo:m-ai!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:39:29
         
 
  Liviu,
Recunosc, mai prins, mimam detașarea și o îngăduință cuvenită încercărilor unui copil(de 24 de ani!)să zicem Doru Iconar...
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:39:02
         
 
  Bine Gheorghe, inchidem subiectul. S-a terminat.
Diacriticele lipsesc din cauza - office-ului. Habar nu am cum sa activez. Sunt multe fraze care nu au iesit cum imi propusesem initial. O sa lucrez pe text.

Liviule, cand iubesti percepi altfel. Lucrurile nu sunt asa de siropoase precum par.
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:36:41
         
 
  Mai sunt și alte stîngăcii:guvid, guvizi și dreanjantă lipsa diacriticelor la lecturare  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:31:15
         
 
  Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa.

Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga

Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor.

Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul


Mai departe nu pot. Deja e prea mult, pentru doar 5 rînduri din text.
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:28:50
         
 
  Binișor scris, induce emoții; aș scoate doar un cuvînt din "Tremuratul e boala pe care mi-o produce revederea ta"...prea sună a sindrom Parkinson, nepotrivit într-o introspecție juvenilă(vibrare...sau altceva)
În legătură cu pledoaria, subiectul e închis, nu mai răscoli furnicarul, nu mai lansa fumigene...it's over!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:23:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE